Un nou studiu realizat de entomologii de la Universitatea din Maryland, arată că durata de viață a albinelor individuale întreținute într-un mediu de laborator este cu 50% mai scurtă decât era în anii 1970.
Deși un mediu de laborator este foarte diferit de o colonie aflată în mediul natural, înregistrările istorice ale albinelor monitorizate în condiții de laborator sugerează o durată de viață similară cu cea a albinelor din mediul obișnuit, iar oamenii de știință presupun în general că factorii care reduc durata de viață într-un mediu o vor reduce și în altul.
În ultimul deceniu, apicultorii din SUA au raportat rate mari de pierdere a albinelor, ceea ce a însemnat nevoia de a înlocui mai multe colonii pentru a menține activitatea viabilă.
În efortul de a înțelege de ce, cercetătorii s-au concentrat pe factorii de stres generați de mediu, boli, paraziți, expunerea la pesticide și nutriție.
Acesta este primul studiu care arată o scădere generală a duratei de viață a albinelor, potențial independent de factorii de stres din mediu, sugerând că genetica poate influența tendințele mai ample observate în industria apicolă. Studiul a fost publicat pe 14 noiembrie 2022, în revista Scientific Reports, apoi preluat de phys.org.
„Izolăm albinele de viața coloniei chiar înainte ca acestea să devină adulte, așa că orice factor ce le-ar reduce durata de viață în laboator reiese că afectează albinele înainte de acel moment. Acest lucru introduce ideea unei schimbări genetice. Dacă această ipoteză este corectă, indică și o posibilă soluție. Dacă putem izola câțiva factori genetici, atunci poate că putem asigura o durată de viață mai lungă a albinelor”, a spus Anthony Nearman, Ph.D. student la Departamentul de Entomologie și autorul principal al studiului.
Nearman a observat pentru prima dată scăderea duratei de viață în timp ce efectua un studiu cu profesorul asociat de entomologie Dennis van Engelsdorp privind protocoalele standardizate pentru creșterea albinelor adulte în laborator.
Replicând studiile anterioare, cercetătorii au colectat puiet de albine din stupii de albine. Albinele au fost crescute până la vârsta adultă într-un incubator și apoi au fost ținute ca adulte în stupi speciali.
Nearman evalua efectul suplimentării dietei cu apă cu zahăr când a observat că, indiferent de dietă, durata medie de viață a albinelor era în jumătate față de cea a albinelor utilizate în experimente similare în anii 1970 (17,7 zile astăzi față de 34,3 zile în anii 1970).
Acest lucru a determinat o revizuire mai profundă a studiilor de laborator publicate în ultimii 50 de ani.
„Când am trasat durata de viață de-a lungul timpului, mi-am dat seama, că, de fapt, există o diferență uriașă. Protocoalele standardizate pentru creșterea albinelor în laborator nu au fost cu adevărat oficializate până în anii 2000, așa că ați crede că durata de viață ar fi mai lungă sau neschimbată, pentru că suntem din ce în ce mai buni în apicultură, nu? De fapt, am văzut o dublare a ratei mortalității”, a spus Nearman.
Studiile anterioare au arătat, de asemenea, că, în mediul natural, durata de viață mai scurtă a albinelor corespundea cu un timp mai mic de hrană și cu o producție mai mică de miere. Acesta este primul studiu care conectează acești factori cu durata de viață a coloniilor.
Când cercetătorii au modelat efectul unei reduceri cu 50% a duratei de viață asupra unei activități din apicultura, în care coloniile pierdute sunt înlocuite anual, ratele de pierdere rezultate au fost de aproximativ 33%.
Următorii pași pentru cercetători vor fi să compare tendințele privind durata de viață al albinelor din SUA și din alte țări. Dacă găsesc diferențe în longevitate, ei pot izola și compara potențiali factori care contribuie, cum ar fi genetica, utilizarea pesticidelor și prezența virusurilor în familiile locale de albine.
Comentarii