Creșterea culturilor tehnice în Republica Moldova: rapiță, in, mazăre, cartofi și a culturilor rare; cum se plantează și se recoltează plantele tehnice.
Producătorii de cartofi se aşteaptă că vor strânge anul acesta o roadă cu cel puţin 30% mai mare faţă de anul trecut. Petru Iliev, preşedintele Asociaţiei producătorilor de cartofi, a declarat pentru IPN că roada va fi pe alocuri chiar şi cu 50% mai mare.
Având în vedere doar două dintre particularităţile biologice ale sfeclei de zahăr - rădăcină foarte vivace şi foliaj bogat - ne putem da seama de extraordinarul potenţial productiv şi de multiplele cerinţe fiziologice ale acestei specii de cultură.
Importul cartofilor pentru cultivare se sfărşeşte. Anul acesta agricultorii moldoveni au beneficiat de reduceri de până la 10% de la producătorii de cartofi din Olanda . Până acum moldovenii au importat 700 de mii de tone de cartofi. Declaraţia a fost făcută de către preşedintele Asociaţiei producătorilor de cartofi „Solana-M", Petru Iliev, pentru IPN.
Rotaţia culturii are un rol deosebit de important pentru sporirea producţiei de sfeclă de zahăr. Sfecla de zahăr este bine să se cultive după cerealele păioase, în special după grâu şi orz de toamnă. Se poate cultiva cu succes după leguminoase anuale, cartof de vară şi in de ulei, după care terenul se poate pregăti devreme şi în bune condiţii.
Atenţie! Nu se va cultiva sfeclă de zahăr după porumb, floarea-soarelui, ovăz, rapiţă, muştar, sorg, iarbă de Sudan şi nici după culturile succesive erbicidate cu substanţe triazine. Amplasarea culturii intensive de sfeclă de zahăr se va face în zonele tradiţionale ale acestei culturi, pe tipurile de sol de tip cernoziom sau pe alte tipuri de sol profunde, fertile, bine structurate, un un pH cuprins între 6,7 şi 8,4. De asemenea, cultura de sfeclă de zahăr se va amplasa cu prioritate în condiţii de irigare sau pe terenuri cu aport freatic. Se va evita cultivarea sfeclei de zahăr după ea însăşi la mai puţin de 4-5 ani, pentru a nu se resimţi efectul nefavorabil al oboselii solului sau al transmiterii de boli şi dăunători specifici.
Lucrările de pregătire a solului
Lucrările de bază ale solului reprezintă elementul tehnologic principal, deoarece creează condiţii favorabile pentru o bună circulaţie şi înmagazinare a apei, a unui raport favorabil apă-hrană-aer pentru creşterea plantelor. Arăturile de vară şi de toamnă, care se execută pe solurile mijlocii şi grele, se vor face la adâncimea de 27-29 cm, cu plugul cu scormonitor în agregat cu grapă stelată; după arăturile de vară, se vor executa lucrări cu grapa cu discuri, în funcţie de gradul de îmburuienare.
La arătura de vară şi de toamnă, executată mai devreme, după cel puţin o discuire, terenul se va nivela încă din toamnă cu nivelator sau cu grapa cu discuri prevăzută cu lamă nivelatoare. Lucrarea este importantă pentru evitarea stagnării apei şi în mod deosebit pentru asigurarea uniformităţii semănatului, a lucrărilor de întreţinere şi pentru o bună recoltare a culturilor de sfeclă de zahăr.
Fertilizarea
Sfecla de zahăr este o plantă mare consumatoare de elemente nutritive din sol. Pentru o tonă de rădăcini şi frunze, realizează un consum de 4-5 kg azot, 1,5-2 kg fosfor, 5,5-6 kg potasiu, 2,5 kg calciu şi 1,5 kg mangan. Se va folosi în mod deosebit fertilizarea organică a întregii suprafeţe cu gunoi de grajd, bine fermentat, în doză de 40-50 de tone la hectar, pentru a obţine producţii de peste 50 de tone la hectar sfeclă de zahăr. Fertilizarea organo-minerală echilibrată asigură folosirea eficientă a apei totale din sol (precipitaţii şi irigaţii) şi o eficienţă economică ridicată a culturii.
Se vor folosi doze de 5 tone la hectar de resturi organice şi îngrăşăminte complexe de tipul N 180P100K80 sau 30 de tone de gunoi de grajd şi N120P80K80. Îngrăşămintele cu fosfor, cu potasiu sau complexe cu două sau trei elemente nutritive se administrează numai sub arătura de bază. Îngrăşămintele cu azot se aplică, în principal, la pregătirea terenului în primăvară, până la 50%, şi restul se completează până la o doză recomandată în perioada de vegetaţie, cu praşilele I şi a II-a mecanice.
Ca fertilizare chimică unică, se recomandă formula N240P80K80 pentru producţii de peste 65-75 tone la hectar. Pe terenurile cu pH-ul mai mic de 6,2 se vor aplica amendamente calcaroase, 4-5 tone la hectar, sub formă de praf de var sau 5-6 tone la hectar, fosfogips, încorporate prin arătură adâncă. Pe aceste soluri se recomandă aplicarea nitrocalcarului, în doză de 500-600 kg la hectar substanţă brută. Atenţie! Nu se va folosi fertilizarea unilaterală cu azot.
Pregătirea patului germinativ
Se va face, de preferinţă, cu combinatorul, format din grapa cu colţi reglabili + grapa elicoidală + tăvălug croschilet, care afânează solul la 4-5 cm. Lucrarea se execută imediat la desprimăvărare, pentru a asigura strat afânat pe adâncimea de semănat şi strat tasat sub sămânţa încorporată în sol, la adâncimea de 2-4 cm.
Sămânţa
Se va acorda o atenţie deosebită calităţii seminţei, care trebuie să aibă certificat de calitate şi care diferenţiază sămânţa de la soiurile monogerme cu greutatea a 1.000 de boabe (MMB) de 15-20 grame, de cele plurigerme, care au MMB de 20-35 de grame. Din această cauză, norma de sămânţă este mai mică la soiurile monogerme. La soiurile monogerme, se poate face semănatul de precizie la distanţe egale pe rând, de 15-18 cm, ceea ce uşurează foarte mult răritul culturii. Soiurile ce se pot cultiva în ţara noastră pot fi găsite în Lista soiurilor şi a hibrizilor cultivaţi în România, recomandate pentru fiecare zonă a ţării în parte.
Semănatul
Se va executa primăvara cât mai devreme, când se poate intra pe teren şi în sol s-a realizat temperatura de 3-4 grade Celsius, pentru ca, în condiţiile unui an normal, să se încheie lucrarea până în intervalul 20-25 martie. Densitatea optimă recomandată este de 250-270 de mii glomerule germinabile şi 90-100 mii plante la hectar. Semănatul se va face echidistant, la 45 cm, în cazul semănării cu semănătoarea cu sau secţii pe suprafeţele ce se vor recolta mecanizat şi cu semănătoare SPC cu 8 secţii în benzi, după schema 45-60-45-45-45-60-45.
Atenţie! Semănătoarea va fi echipată cu brăzdare patină mică prevăzute cu limitatoare de adâncime. Discurile distribuitoare vor avea marginea subţiată la 0,8 mm şi vor avea 34 de orificii de 1,8 mm pentru soiurile monogerme, 40 de orificii de 2 mm pentru sămânţa plurigermă. Viteza de semănat va fi în funcţie de utilajul folosit, în ultima perioadă apărând utilaje complexe de semănat sfeclă de zahăr.
Intreţinerea culturii
Deoarece sfecla de zahăr este o plantă pretenţioasă la lucrările de întreţinere, după 10-12 zile de la semănat se va aplica o praşilă oarbă folosind cultivatorul echipat cu cuţite-săgeată şi discuri pentru protecţia rândurilor. La apariţia primei perechi de frunze adevărate, se va începe răritul, dacă prin controale zilnice se constată că nu există pericol de atac al dăunătorilor din sol.
Lucrarea de rărit se va termina până la apariţia celei de-a III-a perechi de frunze adevărate, deoarece orice întârziere duce la pierderi mari de producţie, care pot fi până la 20-25% din producţia planificată. Se vor aplica minimum 3 praşile mecanice, care încep de la apariţia rândurilor şi apoi la un interval de 12-15 zile, şi două praşile manuale, care se pot completa cu un plivit manual al vetrelor infestate de buruieni, în funcţie de efectul combaterii chimice. Viteza la praşilele mecanice va creşte de la 3,8 km/h la praşila I, la 7,2 km/h la praşila a III-a.
Combaterea chimică a buruienilor
Se va face în funcţie de numărul de buruieni, de speciile existente şi de mijloacele mecanice de care dispun cultivatorii. Este recomandat ca aceştia să pună în aplicare tratamentele indicate de specialiştii agronomi din fiecare zonă a ţării. Lista erbicidelor care pot fi folosite pentru combaterea buruienilor din cultura de sfeclă de zahăr se regăseşte în CODEX-ul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi folosite în România la nivelul fiecărui an agricol.
Combaterea bolilor şi a dăunătorilor
Se face conform indicaţiilor primite din partea Laboratorului Ftosanitar Judeţean, prin buletinul de avertizare emis la apariţia fiecărei boli sau specii de dăunători. În conţinutul buletinului se descrie boala sau atacul de dăunători, se menţionează substanţele chimice care urmează a fi folosite în doză şi momentul aplicării, dar şi măsurile de protecţie specifice în executarea acestor tipuri de tratament.
Irigarea culturii
Dacă de la semănat până la 1-10 iunie timpul este secetos, se va aplica o udare de răsărire cu normă de udare de 250-300 metri cubi de apă la hectar. Dacă seceta continuă, se va aplica o udare cu normă de udare de 500-600 metri cubi de apă la hectar, dacă umiditatea solului scade sub 50% IUA (intervalul umidităţii active). Dacă în perioada critică, până la 25 august, în sol se va menţine umiditatea solului sub 50% IUA, se poate aplica prima udare normală între 1 şi 10 iunie, după care urmează 1-2 udări, cu normă de 600-700 metri cubi de apă la hectar, la interval de 12-15 zile. Dacă perioada între 25 august şi până la recoltare, respectiv luna septembrie, este secetoasă, se poate aplica ultima udare, cu o normă de udare de 500-600 metri cubi de apă la hectar, dacă solul este foarte uscat. Norma generală de irigare va fi cuprinsă între 2.400 şi 3.000 de metri cubi de apă la hectar, administrată în 3-4 udări în anii secetoşi şi 2-3 udări în anii normali din punct de vedere al precipitaţiilor.
Recoltarea
Se poate face sub formă semimecanizată, cu dislocatorul, sau mecanizată, cu utilaje de recoltat moderne care recoltează sfecla de zahăr în două faze, şi anume: decoletează sfecla şi apoi se scot rădăcinile, care sunt încărcate automat în mijloacele de transport.
"Forţa Americii depinde de faptul că acolo oferta de grâu la export depinde nu numai de rezultatele recoltei curente, dar şi de rezervele substanţiale, care datorită unei organizări solide comerciale se menţin la un nivel suficient pentru a compensa recoltele slabe. Rezervele completate în permanenţă servesc şi ca rezervoare pentru surplusurile recoltelor bogate". P. H. Schwanebach, Reforma bănească şi economia naţională, Sankt-Petersburg, 1901.
Cartoful este un aliment de care populaţia globului este dependentă, încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre cartoful beneficiază de condiţii optime de dezvoltare, tehnologie avansată şi subvenţii substanţiale oferite de guvernele lumii.
