Sistemul de conducere și tăiere a pomilor de măr se stabilește în dependență de particularitățile creșterii și fructificării, asociației soi portaltoi utilizate, condițiile pedoclimaterice și sistemul de cultură.
Palmeta mixtă (palmeta liber aplatizată)
Palmeta mixtă este recomandată pentru soiurile de măr cu tipul III (denumit standard sau Golden Delicious, fructifică pe toate tipurile de ramuri de rod, mai frecvent pe nuielușe și mlădițe de 2-3 ani) și tipul IV (Granny Smith, fructifică în special pe ramuri relativ lungi – nuielușe, mlădițe și nînsemnat pe formațiuni de rod scurte amplasate pe lemn de 2-3 ani) de fructificare, pomii de vigoare mijlocie și submijlocie (Golden Delicious, Idared, Coredar, Jonagold, Melba, Generos, etc), altoiți pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM106, M4, etc).
Principalele formațiuni de rod la măr
Este pretabilă și pentru soiuri cu pomi viguroși altoiți pe portaltoi de vigoare submijlocie (M7, M26).
Vezi și Tăierile la măr. Forma de coroană – ax vertical.
Caracteristică pomi Palmetă mixtă
- înălțime trunchi: 50-60 cm;
- înălțime coroană: 2,8-3 m;
- lățimea la baza coroanei: circa 2 m cu diminuarea spre vârf la 0,8-0,9 m;
- ax central vertical, bine dezvoltat, în planul rândului cu 5-6 șarpante dirijate în direcții opuse cu unghiuri de înclinare față de verticală de 45-50° pentru soiurile cu coroana piramidală și până la 55-60° pentru soiuri cu coroana răsfirată;
- primele 2 șarpante sunt amplasate sub formă de etaj la 10-12 cm una de alta;
- celelalte 3-4 șarpante sunt amplasate, de regulă, solitar, distanțate pe aceeași parte a axului la 50-70 cm (în funcție de vigoarea de creștere și capacitate de ramificare);
- ramurile de semischelet (amplasate pe șarpante, între acestea) sunt amplasate la distanța de 20-25 cm, direcționate spre direcția intervalului dintre rânduri, poziția aproape de orizontală.
Părțile componente ale pomului
Grăbirea intrării pe rod a pomilor de măr
Pentru a urgenta intrarea pe rod a pomilor, în special la soiurile ce ramifică slab, pe ax între șarpantele de bază formate trebuie formate șarpante provizorii, dirijate pe direcția rândului, cu poziția aproape de orizontală și vigoare de creștere mai mică față de cele principale.
Tăierile la gutui – forme de coroană recomandate.
După 2-3 fructificări, șarpantele provizorii, prin tăieri de reducție la ramificări laterale se transformă în ramuri de semischelet sau se suprimă la inel.
Schema formării coroanei Palmetă mixtă
Anul I, II
Tăierile în anul I de la plantare
Tăierile pomilor după plantare se efectuează primăvara devreme în funcție de prezența ramificărilor laterale, stimulând formarea șarpantelor din etajul I.
La umflarea mugurilor se detașează trunchiul. Când lăstarii ating lungimea de 15-20 cm șe alege lăstarul de prelungire al axului, iar mai jos pe ax, doi lăstari cu unghiuri largi de inserție și interval de 10-12 cm, orientați opus pe direcția rândului.
Se suprimă la inel lăstarii concurenți ai celui de prelungire al axului și lăstarii inutili pentru formarea șarpantelor. Apoi se echilibrează vigoarea de creștere a lăstarilor prin scurtarea celui mai viguros lăstar la nivelul vârfului celui mai scurt.
Tăierile în anul II de la plantare
Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului central, prin tăierea de transfer a celei terminale și 1-2 subterminale la una cu poziția spre verticală care devine prelungirea axului.
Ramura de prelungirea a axului se scurtează la 70 cm mai sus de baza ultimei șarpante la soiurile de vigoare submijlocie și până la 90 cm la soiuri cu vigoare supramijlocie, pentru a proiecta șarpante solitare la distanțe respectiv pe soiuri de 50-70 cm.
Dacă această ramura nu a atins dimensiunile indicate, se scurtează la 1/4 din lungime, iar șarpantele solitare se proiectează în următorul an.
Se elimină de pe ax și laturile superioare ale șarpantelor ramurile verticale și cele inutile pentru coroană, crescute între șarpantele etajului și în raza de 15 cm de la baza acestora.
Unghiurile de înclinare a șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la ramificări laterale.
Dacă ramurile anuale ale șarpantelor au lungimea mai mare de 50-60 cm, se scurtează la 1/4 din lungimea lor.
Când lăstarii au 15-20 cm, lăstarul de prelungire al axului se scurtează prin transfer la un lăstar bine dezvoltat, orientat spre verticală.
Se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor prin tăieri de transfer, se suprimă lăstarii ce sunt concurenți ai axului, cei care cresc vertical pe laturile superioare ale șarpantelor etajului bazal.
În locurile cu puține ramuri lăstarii orientați spre verticală se scurtează la 6-8 muguri pentru a obține ulterior prin tăieri de transfer ramuri de semischelet cu orientare către orizontală.
Pe ax, mai jos de baza lăstarului de prelungire, se aleg doi lăstari suficient dezvoltați, cu unghi larg de inserție, orientați opus pe direcția rândului, distanțați la 50-70 cm (în funcție de vigoarea de creștere a soiului) de la șarpanta inferioară, situată pe aceeași parte a axului. Ulterior, acestea evoluează în 2 șarpante solitare.
Lăstarii dintre viitoarele șarpante se scurtează la 2-3 frunzulițe, iar cei cu creștere puternică și unghiuri largi de inserție nu sunt atinși.
Tăierile la măr în anul 3 de la plantare
Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului. Axul se scurtează la 50-70 cm de la baza ultimei șarpante.
Pe ax și șarpante se suprimă ramurile viguroase, orientate spre verticală, dacă sunt amplasate în zone degarnisite se scurtează la 4-5 muguri.
Se ramifică și ramificările amplasate mai aproape de 10-12 cm de la baza șarpantelor pentru a stimula creșterea.
Pe ax și șarpante ramurile cu unghi larg de inserție se lasă. În zone unde stau prea aproape se scurtează fiecare a 4-a la cep cu 3-4 muguri.
Se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor prin tăieri de transfer la ramificări laterale exterioare în limite de 45-50° pentru soiurile cu coroana piramidală și 55-60° pentru cele cu coroana globuloasă.
La unele soiuri (Golden Delicious, Idared) se scurtează vârfurile ramurilor anuale atacate de făinare.
Când lăstarii au 15-20 cm lungime, se elimină concurenții axului, prin transfer la un lăstar subterminal vertical.
La distanța de 40-50 cm de la șarpantele inferioare pe o parte și alta ale axului se aleg lăstari cu unghiuri largi de inserție pentru a forma viitoarele șarpante, a 5-a și a 6-a, de regulă solitare, orientate pe direcția rândului.
La 10-12 cm de la baza viitoarelor șarpante se suprimă toți lăstarii. La necesitate, viitoarele șarpante se subordonează în plan vertical, astfel încât vârful celei superioare să fie nu mai sus de 20-25 cm de la nivelul vârfului celei inferioare.
Alte lucrări în verde se fac similar celor din anul doi.
Lăstarii atacați de făinare se elimină la inel sau se scurtează mai jos de zona din apropierea părții afectate pentru a evita degarnisirea.
Tăierile în anul IV de la plantare
Până la pornirea pomilor în vegetație se suprimă concurenții axului. Ramura de prelungire a axului se scurtează cu 25 cm mai sus de vârful utimei șarpante pentru a reduce creșterea și a evita tendința de creștere spre verticală a ultimelor două șarpante.
Se corectează unghiurile de înclinare ale șarpantelor prin tăieri de transfer la o ramură laterală cu poziția necesară.
Dacă lungimea ramurilor de prelungire a șarpantelor depășește 50-60 cm, ele se scurtează la această lungime și se reglează vigoarea lor de creștere în plan vertical astfel ca fiecare șarpantă superioară să fie mai puțin viguroasă față de cea inferioară, iar vârful să fie cu circa 25 cm mai sus decât al celei inferioare.
Se reglează lungimea șarpantelor intermediare, provizorii față de cele principale prin tăieri de transfer la o ramificare orientată pe direcția rândului cu poziția aproape de orizontală.
Se scurtează ramurile de semischelet cu creștere excesivă prin transfer la o ramificare, orientată pe direcția rândului pentru a le încadra în parametrii proiectați ai coroanei.
Citește aici despre Când recoltăm merele: perioada optimă pentru diferite soiuri.
Ramurile verticale, hulpave, amplasate pe sectoare degarnisite ale axului și latura superioară a șarpantelor se scurtează la 4-6 muguri pentru a fi transformate ulterior în ramuri semischelet, iar celelalte se suprimă la inel.
Se suprimă la inel și ramurile situate în apropierea punctelor de inserție ale șarpantelor.
Lucrările în verde de formare a coroanei sunt similare cu cele din anul precedent.
Tăierile în anul V
Lucrările de formare a coroanei se formează după principiul anului precedent.
Prin tăieri de transfer se corectează unghiurile de înclinare și de abatere a șarpantelor de la direcția rândului. La soiurile cu acrotonia pronunțată unghiurile de înclinare a șarpantelor superioare trebuie să fie cu 5-10° mai mare față de cele inferioare în scopul reducerii vigorii de creștere.
Efectul A) acrotoniei; B) mezotonie; C) bazitonie
Concomitent cu suprimarea concurenților și a ramurilor verticale, hulpave, în locurile supraîndesite se răresc ramurile cu unghi larg de inserție, iar unele din ele se scurtează la cep de 3-4 cm în partea superioară și 8-10 cm în partea inferioară a coroanei pentru a fi transformate în ramuri seminschelet. După rărit, distanța dintre ramurile de garnisire trebuie să fie de 15-20 cm.
Ramurile semischelet cu orientare spre verticală sau prea lungi se scurtează prin transfer la o ramificare laterală cu poziția aproape de orizontală.
La soiurile care fructifică pe ramuri anuale se elimină prin scurtare vârful cu muguri floriferi ai ramurilor de prelungire ale axului și șarpantelor pentru a evita arcuirea lor.
În scopul menținerii structurii bazitonice a coroanei la soiurile cu acrotonia pronunțată (Golden Delicious) în partea superioară a coroanei se temperează vigoarea de creștere a ramurilor, preponderent prin tăieri de transfer la ramificări laterale cu poziția necesară, iar la cele bazitonice (Mantuaner, Discovery) invers – se diminuează numărul și vigoarea de creștere a ramurilor în partea inferioară a coroanei.
Pe șarpantele de la baza coroanei și pe ax, unele ramuri seminschelet care au fructificat o dată dau de două ori se taie la lemn de 4 ani cu transfer la o ramificare laterală, formațiune de rod sau cep cu muguri dorminzi lung de 8-10 cm.
Axul central se scurtează la 50-60 cm de la punctul de inserție al ultimei șarpante, iar la operațiile în verde se transferă la un lăstar subterminal cu unghi larg de inserție, orientat pe direcția rândului.
Lucrările în verde de formare a coroanei se efectuează similar cu anii precedenți.
Tăierile în anul VI
Se finalizează formarea coroanei. Axul central se scurtează deasupra ultimei șarpante.
Unghiurile de înclinare ale șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la o ramură exterioară care se scurtează la 50-55 cm, care depășește această lungime.
Pe șarpante și ax se suprimă ramurile viguroase cu creștere verticală în interiorul coroanei.
Unele din acestea, situate pe segmentele degarnisite, se scurtează la 6-8 muguri pentru ca ulterior, prin tăieri de transfer la o ramificare cu poziția spre orizontală să fie transformate în ramuri semischelet de rod.
Pe șarpantele întâia – a patra se scurtează la cep de înlocuire câte o ramură semischelet care a fructificat și este în curs de epuizare.
Pe cepurile de înlocuire din anul precedent, se lasă câte două ramuri, dintre care una cu poziția spre orizontală rămâne intactă.
Pentru a evalua în ramură de rod, iar a doua se scurtează la cep. Ramurile semischelet excesiv alungite se scurtează la o ramificare laterală pe direcția rândului.
Se efectuează și alte tăieri de menținere a coroanei în structura și parametrii proiectați.
Vezi aici și Tăierea și formarea coroanei la păr.
În perioada de plină fructificare a pomilor predomină tăierea de fructificare care se efectuează în conformitate cu particularitățile biologice ale soiurilor utilizate și parametrii bioconstructivi ai palmetei mixte, liber aplatizate.
Pom de măr condus după palmetă mixtă (soiul Idared) până și după tăiere
Bibliografie: Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi, Vasile Babuc, Ananie Peșteanu, Eugeniu Gudumac.
Mai multe detalii despre regulile de tăiere a pomilor fructiferi pe acest link.
Comentarii