„De când îmi amintesc tatăl meu îngrijea de albini, dar nu a avut nicodată mai mult de vreo 20 de familii și nu se ocupa profesional, mai mult așa ca un hobby”.

Așa începe povestea lui Victor Ciolacu din satul Micleușeni, care a devenit cunoscut pentru afacerea dulce pe care o dezvoltă în speranța că, într-o bună zi va reuși să-i aducă acasă pe fiii săi plecați peste hotare.

Pe lângă prisaca sa vizitată de mulți turiști, lucrează, la moment, la construcția unei pensiuni care va avea circa 10 locuri de cazare și bucătărie tradițională. Totodată, în acest fel va reuși să creeze mai multe locuri de muncă și pentru sătenii săi.

„Tata nu mă implica la îngrijirea albinilor pentru că eram alergic. Dar o întâmplare m-a făcut să iau acest hobby în serios. Întorcându-mă într-o seară acasă de la serviciu, am găsit într-un nuc un roi de albine și l-am adus acasă. Așa a început totul”, își amintește cu zâmbetul pe buze Victor Ciolacu.

Nu avea studii în apicultură, dar era sigur că va reuși, iar această siguranță de cele mai multe ori i-a adus și rezultate pe potrivă.

„Cu ajutorul tatei am început să le îngrijesc. Nu aveam studii în apicultură, dar citeam mult, mă abonasem la diverse reviste de peste hotare ca să pot să cunosc mai multă informație despre practica apicultorilor. În mare parte, ceream sfatul de la apicultorii profesioniști din sat. Apoi mi-am procurat materialul necesar, am desenat o schiță și am confecționat singur stupii. În primul an, am reușit  să construiesc 20 de stupi, în următorul an alții și tot așa am început să mă dezvolt. Totodată, creșteam și numărul de familii”.

În anul 2011 avea deja 31 de familii de albine și, obținând o producție destul de bunicică, a înțeles că aceasta este afacerea cu care ar dori să se ocupe pe viitor.

„Am înțeles că albinile pot oferi producție de miere destul de bună, dacă le sunt create condiții adecvate și lucrările sunt făcute la timp. În paralel, mai aveam și un magazin, dar după ce am reușit să obțin o cantitate destul de bună de miere am renunțat la magazin în favoarea apiculturii. Desigur că, am mai majorat și numărul de familii astfel că, la moment, avem 100 de familii de albine”.

Victor Ciolacu spune că apicultura este o activitate care necesită investiții, dar care se recuperează în timp.

„Inițial, toți stupii erau orizontali, la moment am schimbat 50% stupi verticali cu 12 rame. Stupii orizontali pe care încă îi mai am au magazie de deasupra, adică 12 rame în partea de jos și 19-20 de rame în magazie, respectiv calitatea mierii este foarte înaltă, deoarece ea este depozitată în ramele care nu sunt folosite pentru creșterea puietului. Dispunem utilajele necesare pentru dezvoltarea afacerii dulci”.

Toate lucrările în stupină le face împreună cu soția, doar la sezon are nevoie de brațe de muncă suplimentare, dar atunci vin feciorii de peste hotare și îi ajută. Întrebat ce sfaturi ar da unui tânăr ce se gândește să inițieze o afacere apicolă, Victor Ciolacu a remarcat că cel mai important este să iubească această muncă, ori nu va reuși dacă nu va investi pe lângă surse financiare și multă dragoste.

„O afacere apicolă este avantajoasă, dar trebuie să  aibă grijă de baza meliferă și zona unde este amplasată stupina. Tinerii care se gândesc să-și inițieze o afacere în apicultură trebuie să studieze bine și să găsească un mentor, un apicultor cu experiență deschis ca să se împărtășească cu experiența sa. Eu, la fel am un vecin apicutor cu care ne sfătuim, îl ajut cu recomandări, pentru că el când a început afacerea nici nu știa câte aripi are albina, dar și-a dorit foarte mult să se dezvolte și a reușit. Este ușor să comiți o greșeală, pentru că apicultura este un lucru foarte responsabil. Ca să reușești trebuie să fii atent la detalii, pentru că fiecare detaliu este important”.

Ambii fii sunt departe de casă și ca și orice părinte, le duce dorul, și-ar dori foarte mult ca într-o zi să fie toți împreună, pentru că astfel și afacerea ar merge mai bine.

„Dorința mea cea mai mare este ca să reușesc să-i reîntroc pe feciori acasă, ambii lucrează într-o zonă turistică din nordul Italiei. Unu dintre ei este patiser. Proiectul cu pensiunea agroturistică pe care îl avem acum în lucru a pornit de la ei și sperăm că, dacă îl finalizăm cu bine atunci ei vor reveni și vor fi lângă noi. Tot ceea ce facem acum este ca ei să aibă la ce să se întoarcă acasă, să muncim împreună. Dacă am munci cu toți împreună ar fi mult mai bine”.

Începând cu anul trecut au devenit membri al Traseului „Dor de Codru”, iar aceasta îi ajută să promoveze apicultura.

„Am construit o căsuță din lemn unde avem și o expoziție cu produse și când suntem vizitați de turiști și oamenii interesați le prezentăm o lecție despre apicultură, zonă, produse. Pe teritoriu mai avem o construcție cu 2 nivele pe care ne-am gândit să o trasformăm în agropensiune, pe care sperăm că în anul 2020 să o finalizăm”.

Are planuri mari pentru viitor și este sigur că le va reuși pe toate, pentru că îi place mult ceea ce face.

„Ne dorim desigur și să diversificăm produsele. Pentru că dispunem de mai mult spațiu, avem planuri mari, dar totul depinde de posibilitățile financiare de care vom dispune. Cred că, dacă eram sceptici nu ajungeam nici până aici. Eu cred că, greșim atunci când gândim că toți banii pe care îi câștigăm trebuie să-i investim în reparația casei, construcția unui gard sau nu mai știu ce, banii trebuie investiți corect în afaceri care să-ți aducă alți bani. Apicultura este o afacere foarte frumoasă, dar necesită multă muncă și nu este doar ceea ce vedem în poze, iar secretul reușitei ar fi ca lucrul pe îl faci să-ți placă cu adevărat. Nu poți face apicultură dacă nu îți plac albinile. Dacă am puțin timp liber atunci neapărat mă informez despre ce fac alți colegi din alte țări, ce apare nou”.