Viticultori: Prețurile de achiziție ale strugurilor sunt sub costul de producție. Nu are rost să recoltăm

„Toate aceste componente vor duce la achiziționarea strugurilor la prețuri diferite. În prezent, se operează cu prețuri ce variază între 4,5 – 5,5 lei per kg. Am vizitat procesatori care au stabilite contracte de lungă durată de achiziție a strugurilor și prețurile sunt de 5 – 5,5 lei per kg”.

„O parte dintre fabricile de vin dețin propriile plantații de viță-de-vie, respectiv sunt asigurate cu anumite cantități de struguri și mai puțin sunt cointeresate în a achiziționa de la fermieri. Totuși, cred că, în următorii 2-3 ani, mai multe fabrici vor renunța la plantații pentru că este destul de complicat de a îngriji o vie și mai ales că lipsesc brațele de muncă. Costul de producere al strugurilor ajunge la 5,50 – 6,50 lei/kg, unde mai includem și prețul pentru cules. După fișa de producere pe care am elaborat-o pentru propria plantație costul de producere ajunge la 5,50 lei/kg pentru soiul Chardonnay, la care se adaugă un leu per kg la cules, respectiv ajungem la un cost de 6,50 lei/kg.

La moment, fabricile oferă 6,20 lei pentru un kg de struguri, soiul Chardonnay. Apare întrebarea logică, despre ce fel de profit putem să vorbim? Nu așteptăm profituri exagerate, dar cel puțin să putem să ne asigurăm cu resurse pentru a le investi în anul următor. Din păcate, în fiecare an avem aceeași situație, când ajungem la comercializare, prețurile care ni se oferă sunt exagerat de mici, din câte înțelegem este vorba despre o înțelegere dintre fabrici, ca să se ofere așa prețuri. Vedem la mai multe vinării că la sfârșit de an înregistrează creșteri la profit, dar noi viticultorii rămânem cu prețurile care nici nu acoperă cheltuielile de producere. Sunt de părerea că, ar trebui să existe o conlucrare, colaborare dintre fabricile de vin și viticultori. Ne dorim ca să fie respectată și apreciată munca noastră și să putem avea un venit din ceea ce facem”.

„Aceste prețuri ne-ar oferi posibilitatea, cel puțin, să acoperim costurile de producere și să rămânem cu ceva profit ca să achităm creditele pe care le-am contractat și să lucrăm în continuare plantațiile. Personal, am identificat o soluție de a exporta strugurii noștri în Serbia, la prețul de 8 lei/kg și consider că acest preț este unul mai real pentru noi”.

„La moment, în zona în care activez, nu am unde să comercializez strugurii, deoarece fabricile de vin nu cumpără, spunând că au stocuri de vin. Din cauza că fabricile nu achiziționează strugurii, se găsesc persoane care oferă prețuri foarte mici. Din informațiile pe care le dețin, Tvardița primește strugurii alb oferind 3,80 lei/kg. Și vorbim aici de fabricile mari, care nu au plantațiile proprii și se bazează, în mare parte, pe strugurii pe care îi cumpără de la producători. Aceasta este o problemă foarte mare pentru viticultori, deoarece prețul pe care îl achită pentru cules este unul destul de mare și dacă scădem din cei 3,80 lei/kg prețul pentru cules, cu ce rămâne producătorul?

„Suntem în situația în care nu putem solicita mai mult de la fabricile de vin, pentru că ei nu au mare nevoie de struguri. În opinia mea, fabricile mari, asigurându-se cu materie primă achiziționând de la producători, ar trebui să manifeste un respect față de viticultori, pentru că foarte mulți dintre cei care dețin suprafețe mai mici nu mai au interes în a face acest business. Cu regret, această situație se repetă an de an, dar în anul curent problema s-a agravat. Presupun că, Merlot-ul pe care îl cultiv, va rămâne pe câmp. Nu am niciun interes să culeg acești struguri și să-i vând cu 3 lei/kg, dintre care doar culesul mă costă un leu”.

‹ adv ›

„Ne-am dori ca fabricile mari să fie mai deschise spre colaborare. Sunt sigur că vor veni timpuri în care acestea vor avea nevoie de materie primă, dar nu va mai fi cine să le-o ofere, producătorii mici se vor dezice de această activitate. Susțin ideea cooperării și creării asociațiilor, doar că atunci când vorbim de asociere, înțelegem cu toții că este vorba despre achitarea unor cotizații, care, în cazul micilor producători, ar fi o povară suplimentară. Nu știu dacă toți ar face față acestor cerințe. O altă problemă pe care am identificat-o în anul curent este legată de certificarea strugurilor, care este un proces destul de costisitor, eu am achitat pentru două probe 1300 de lei și suntem nevoiți să merge în alte raioane ca să le putem face. Pentru producătorii mari aceste cheltuieli nu sunt atât de semnificative, dar pentru micii producători este costisitor”.

„Am încercat să prelucrez suprafața de plantație pe care o dețin, dar am fost nevoit să vând atât tractorul, cât și utilajele pe care le dețineam, pentru că aveam doar cheltuieli și nimic mai mult. Era nevoie să lucrez în alt domeniu ca să asigur cheltuielile pentru vița-de-vie. Luând în considerare faptul că, cheltuielile au crescut foarte mult, iar prețul oferit este de doar 3,50 lei/kg, din care trebuie să mai achiți și pentru cules, nu rămâi cu nimic, doar cu datorii. Săptămâna trecută, fabrica de la Bardar oferea 6 lei/kg, ca numai peste jumătate de zi să ajungă la circa 3 lei/kg. Cred că ar fi oportun să existe o Asociație care să fie cointeresată să discute prețurile pe care le oferă fabricile. Marea majoritate a micilor producători ajung să-și vândă recolta la marginea traseului Chișinău-Hâncești, după ce un an întreg și-au lucrat plantația”.