Toți știu că primăvara este cea mai importantă și responsabilă perioadă pentru cei care activează în sfera agrară.
Este perioada când fie se pune temelia unui an de succes, fie sunt ratate oportunități de sezon care nu vor mai putea fi recuperate ulterior.
Pepiniera Voinești vine cu câteva recomandări, linii directorii și principii de organizare a activităților în livezile de nuc la începutul sezonului verde.
La ieșirea din perioada de repaus
În cursul lunii februarie, producătorii de regulă își pregătesc programul de lucru pentru perioada de vegetație care urmează să se înceapă. Își calculează necesarul de îngrășăminte: macroelementele azot, fosfor și potasiu și microelementele zinc, fier, bor, cât și alte tipuri de fertilizanți.
Anticipează necesarul de produse de protecție integrată: capcane feromonale, fungicide de contact și sistemice, insecticide. Revizuiesc utilajele și echipamentele pentru lucrarea solului și alte lucrări mecanizate în plantație, evaluează necesarul de erbicide, dacă le folosesc.
Aplicarea îngrășămintelor în plantațiile tinere și plantațiile pe rod
Fertilizarea plantațiilor tradiționale și intensive de nuc
Una dintre cele mai frecvent întâlnite erori de tehnologie în livezile de nuc este aplicarea îngrășămintelor pentru a susține nutriția minerală a pomilor de nuc. Mulți producători aplică:
- anumite îngrășăminte care fie nu au niciun efect, fie au un efect minimal asupra culturii;
- îngrășămintele adecvate, dar în doze cu mult sub cele necesare pomilor pentru a atinge un echilibru fiziologic și a fi apți de a fructifica corespunzător;
- îngrășămintele în afara perioadelor recomandate, când fie aceste produse sunt levigate de precipitații înainte de a fi absorbite, fie sunt volatilizate sau mineralizate înainte de a livra componentele utile rădăcinilor plantelor.
De obicei, producătorii aplică îngrășăminte complexe de tip NPK 15:15:15 sau triplu 18 și alte formule similare.
Acest tip de îngrășăminte poate părea atractiv pentru că dintr-o aplicație sunt livrate cele trei elemente esențiale pentru creștere și fructificare, însă în realitate este o cale puțin eficientă de a livra necesarul acestor minerale plantei pentru că cele trei elemente sunt în părți egale, în disonanță cu cerințele culturii.
Recomandările privind fertilizarea livezilor de nuc s-au tot ajustat în ultimele decenii, pe măsura acumulării unei înțelegeri mai profunde a specificităților fiziologice ale acestei culturi.
În general, s-a constatat că nucul preferă îngrășămintele simple sau binare (alcătuite din două elemente principale: NP, NK, PK) pe care le asimilează mai ușor.
Totodată, s-a aflat că gradul de absorbție diferă pentru cele trei macroelemente, prioritare fiind azotul și potasiul, consumate în cantități cu atât mai mari cu cât recolta obținută este mai mare.
Cercetătorii au stabilit perioadele în care un anumit proces fenologic este mai exprimat decât altul și au delimitat intervalele de timp în care trebuie aplicate anumite tipuri de nutrienți, prin încorporarea în sol și anticipând momentul potrivit pentru absorbția lor radiculară.
Raționalizarea fertilizării este indispensabilă dacă se dorește o creștere rapidă a coroanelor și o intrare rapidă pe rod, iar în plantațiile mature asigurarea unei fructificări stabile și consistente.
Un aport sistematic de îngrășăminte administrate în cantități suficiente care ar acoperi cerințele culturii, gândit să livreze elementul necesar la momentul oportun va aduce plantația într-o balanță biochimică și va crea circumstanțele pentru o dezvoltare a organelor de schelet și o producție maximă de fructe.
În plantațiile tinere (anul 1-5), în luna martie aplicați îngrășămintele cu fosfor, în special fosfat monoamoniacal MAP solubil.
Începeți cu 100g/pom în anul 1 și în fiecare an adăugați cu 30% mai mult decât în anul precedent. Astfel, în al doilea an veți aplica 130g, al treilea – 169g, etc.
Începând cu jumătatea lunii aprilie și până la început de mai (pentru soiurile tardive), administrați 100 – 150 g uree/pom pentru pomii de 1 an și adăugați câte 100g pentru fiecare an ulterior de vegetație.
Dacă se dorește o reducere a numărului de lucrări în plantație, puteți administra MAP-ul si ureea concomitent în a doua jumătate a lunii aprilie.
Aceste îngrășăminte se aplică la suprafață, în primii 2 ani în interiorul copcii pomilor, iar începând cu anul 3 se dispersează în afara copcii cu +50 cm în diametru pentru fiecare an suplimentar.
Este de la sine înțeles că aceste îngrășăminte sunt perfect solubile și pot fi aplicate odată cu irigarea în plantațiile astfel dotate.
La jumătatea lunilor mai și iunie (+10 zile pentru soiurile tardive), în livezile tinere se aplică nitratul de amoniu sau alte produse cu un conținut înalt de azot nitric, câte 80-100g la fiecare aplicație pentru primul an de vegetație, adăugând 100g pentru fiecare an suplimentar de vegetație.
Îngrășămintele cu potasiu, de regulă, nu sunt necesare în primii 4 ani de vegetație și se aplică abia la sfârșitul anului 4 sau începutul anului 5. Cu toate acestea, în solurile puțin fertile se recomandă administrarea nitratului de potasiu în cantități reduse și în primii ani.
Pentru plantațiile pe rod (din anul 5), descărcați aici programul de fertilizare.
Tăierile de formare și fructificare
De obicei, în plantații nu sunt respectate principiile de tăiere. Această constatare scoate în evidență o problemă, poate nu atât de gravă, dar una care duce la o valorificare insuficientă a potențialului de recoltă în livezile de nuc.
Formarea greșită reduce aerarea coroanei, duce la o captare insuficientă a luminii și, deci, un grad mai redus al fotosintezei, o acoperire incompletă a aparatului foliar la aplicațiile de protecție sau fertilizările extra-radiculare.
Așadar, concluzia este că subiectul formării coroanelor merită mai multă atenție și considerare. Pe canalul de youtube Oleg Tîrsînă tratează prioritar acest capitol.
Primăvara, tăierile la nuc se pot face începând cu a doua jumătate a lunii februarie și până la jumătatea lunii aprilie.
În esență, majoritatea soiurilor productive se conduc ca ax structurat (numit și piramida etajată), ca ax liber sau ca piramidă spiralată (neetajată). În cazul livezilor plantate la densități mai mici de 156 pomi/ha se poate opta și pentru coroana de tip vas sau vas ameliorat.
Totuși, experiența arată că axul structurat îmbină cele mai multe avantaje și corespunde cel mai bine condițiilor de sol, climă și face față deficitului de umiditate și a resurselor acvatice limitate.
Iată сâteva repere esențiale pentru primii 4-5 ani de formare a formei de coroană:
- Anul 2 – Dacă creșterea în primul an de vegetație a fost slabă, scurtați pomii la 0,2-0,5m de la nivelul solului și conduceți o tulpină până în toamnă, atașată de un suport anti-vânt;
- Anul 3 – Înainte de pornirea în vegetație, scurtați pomii la 1,5-1,6m. În mai, suprimați toți lăstarii care cresc pe tulpină până la înălțimea de 0,8m. Puteți lăsa 1-2 lăstari pe trunchi, pe care îi ciupiți când ating 30 cm lungime. Aceștia au doar un rol nutritiv temporar și vor fi suprimați în luna august a aceluiași an;
- Anul 4 – Primăvara păstrați doar 3 ramuri laterale cu unghiul de divergență de cca 120° sau 4 ramuri cu unghiul de 90°, plus o ramură verticală pentru prelungirea axului și suprimați toate celelalte ramuri;
- Anul 5 – Selectați ramurile pentru continuarea șarpantelor de la primul nivel. Suprimați ramurile concurente cu acestea și toate ramurile care cresc spre ax și care cresc în jos. Suprimați orice ramuri care cresc pe trunchi (porțiunea de tulpină până la ramurile de schelet). Selectați 3 ramuri care au crescut de la vârful axului pentru etajul doi al axului și o ramură verticală pentru continuarea axului. Suprimați toate celelalte ramuri. Eliminați ramurile bine dezvoltate de pe ax pe porțiunea dintre primul și al doilea nivel, păstrând doar ramurile slabe pentru a garnisi acest segment al axului cu elemente de rod. Distanța de la inserția șarpantelor primului nivel până la inserția ramurilor de schelet de la nivelul 2 trebuie să fie de cca 1,5m.
Dacă în primul an aveți o creștere foarte bună, toate etapele formării axului pot fi demarate chiar din anul doi.
Toate aceste recomandări reprezinte niște repere generale. Sunt multe cazuri când pomii cresc astfel încât este imposibil să le aplici aceste șabloane.
În aceste cazuri se fac anumite corective dacă este posibil, dacă nu, tăierile se adaptează la cursul pe care l-a luat creșterea acestor pomi. Formarea pomilor nu trebuie să urmeze obsesiv șablonul. Uneori pomii pur și simplu „vor” să crească altfel decât ne-ar plăcea nouă.
Tratamente și aplicații de protecție fitosanitară
Știu că multora le place să aplice tratamente cuprice „profilactice” și „preventive” în perioadele februarie-martie. Trebuie să știți că acestea au o eficacitate limitată.
De aceea, prima aplicație trebuie făcută la etapa când mugurii terminali și-au început creșterea și au atins lungimea de cca 2 cm. În engleză fenofaza respectivă se numește „prayer stage” (faza rugăciunii).
Aplicați un tratament cupric pe bază de hidroxid de cupru la această etapă, cu o concentrație de 0,4-0,5% în soluție (4kg produs comercial/1 tonă de apă) în livezile de 4-5 ani și mai mult și în plantațiile mai tinere doar dacă au fost atacate de bacterioză în anii precedenți.
La 10-12 zile de la prima aplicație, efectuați un al doilea tratament, de această dată pe bază de zeamă bordoleză în conc. de 0,8-1%, în care adăugați un fungicid pe bază de mancozeb în concentrație de 0,2%.
Fungicidele cuprice aplicate concomitent cu mancozeb au un efect sinergetic care controlează excelent bacterioza nucului. Un al treilea tratament cupric, pe bază de oxid sau hidroxid de cupru trebuie efectuat imediat după încheierea înfloritului.
De această dată, cuplați cu un fungicid pe bază de difeconazol care este compatibil cu produsele cuprice. Orice tratament cupric efectuat mai târziu de luna mai are efect foarte limitat și este o luptă cu consecințele bacteriozei scăpate de sub control primăvara.
În livezile pe rod amplasați capcane feromonale pentru monitoringul viermelui mărului în a treia decadă a lunii aprilie.
Pulverizați un insecticid pe bază de clorpirifos+cipermetrin (sau alte insecticide cu acțiune echivalentă) la cca 15 zile de la primele capturi pentru a distruge prima generație de ouă și larve ale acestui dăunător important al culturii nucului.
În afară de tratamente, în livezile de nuc intrate pe rod se fac și aplicații foliare nutritive. Este vorba în special de produse cu bor, zinc și aminoacizi aplicate înainte, în timpul și imediat după înflorit.
Se aplică și îngrășăminte solubile cu NPK cu accent pe NP până începutul creșterii fructelor și pe NK odată cu faza de creștere activă a fructelor.
Întreținerea solului în livezile de nuc
La sfârșit de februarie și în cursul lunii martie efectuați semănatul culturilor verzi (siderate) între rândurile de pomi pentru a ameliora structura, conținutul de humus și numărul de viermi în sol și insecte benefice în plantație.
Această lucrare este și un bastion contra eroziunii solurilor care afectează în special livezile amplasate pe coaste și versanți. În martie-aprilie aplicați erbicide pre-emergente (de sol) pe lungimea rândului.
În mai aplicați erbicidele pe bază de glifosat pe lungimea rândului pentru un control eficient al buruienilor și cosiți sau treceți cu tocătorul peste spațiul înierbat dintre rânduri. Creșterea buruienilor în proximitatea pomilor este un foarte puternic inhibitor al dezvoltării pomilor. Acestea sunt un dușman declarat al pomilor de nuc.
În plantațiile de 1 și 2 ani se recomandă întreținerea solului ca ogor negru (excepție terenurile cu grad puternic de înclinare unde riscul eroziunii este puternic) sau cu o cultură cerealieră păioasă pe spațiul dintre rânduri, cu o zonă de protecție până la rândul de pomi de cel puțin 1,5 m pentru o dezvoltare optimă a pomilor tineri.
Alte recomandări la întreținere:
Pomii de nuc sunt vulnerabili în fața diverselor tipuri de afecțiuni în primii 3 ani de viață. Dacă observați o anomalie sau anumite dereglări, contactați imediat un specialist care vă va ajuta să identificați problema.
În altă ordine de idei, în anumite soluri și în anumite situații pot apărea carențe pronunțate ale unor macroelemente (în special de azot) și microelemente (în special zinc și fier), care trebuie corectate periodic prin administrarea acestora în sol și foliar.
Orice dereglare are o cauză și aceste probleme, de regulă, persistă mai mulți ani dacă nu sunt tratate. Chiar dacă pare dificil inițial, oricine poate deprinde să înțeleagă, să recunoască și să abordeze cu ușurință fitopatologia nucului.
Cu atât mai mult cu cât acest lucru este la fel de indispensabil pentru un nucicultor, precum o trusă de instrumente pentru un meșter.
Articol realizat de OLeg Tîrsînă, Pepiniera Voinești.
Comentarii