Revista Ferma din România vine în întâmpinarea fermierilor și a selectat 7 metode pentru a avea o reușită unei culturi de porumb.
1 Alegerea corectă a hibridului
În selecţia hibridului, cultivatorii trebuie să aibă în vedere o serie de factori ce ţin de: performanţa şi stabilitatea hibridului, disponibilitatea acestuia, destinaţia (morărit, furajare), comportarea la condiţii variabile de mediu şi tehnologie, grupa de maturitate şi pierderea apei la maturitate şi nu în ultimul rând de preţ.
2 Pregătirea terenului
Efectuarea lucrărilor de înfiinţare a culturii (arat, discuit, pregătirea patului germinativ) pe solul încă umed poate crea mari probleme culturii viitoare prin gradul mare de compactare a solului. Un teren tasat, mai cu seamă pe solurile grele, acolo unde lucrările de scarificare nu au fost efectuate sau au fost executate superficial, poate conduce la:
răsărire deficitară, rădăcinile plantei nu reuşesc să exploreze solul pentru apă şi elemente nutritive (din acest motiv primele simptome de carenţă, în special azot, apar pe frunzele bazale, chiar din faze timpurii de creştere);
băltiri ce determină levigarea unor elemente nutritive, procese degenerative ireversibile ale rădăcinilor la mai mult de 72 de ore de la instalare;
polenizare/fecundare în etape cu maturarea eşalonată a plantelor şi pierderi importante de producţie.
Află aici De ce se usucă și cad florile la roșii, cum evităm fenomenul.
La fertilizare, trebuie ţinut cont de cartarea agrochimică pentru a putea stabili cea mai bună reţetă de nutriţie. Potrivit dr. ing. Tomel Petrache, Field Sales Agronomist – DuPont Pioneer, un minim de 60 -70 kg s.a./ha azot trebuie asigurat, iar o cantitate de până 120-150 kg s.a./ha se poate regăsi în sporul de producţie adus într-un an în care nivelul precipitaţiilor şi repartiţia acestora se încadrează în normal. Aplicarea fracţionată a acestuia aduce cele mai bune rezultate.
Astfel, cca 1/3 din totalul aplicat să fie considerat starter (pe întreaga suprafaţă sau localizată) şi 2/3 cu aplicare în vegetaţie (70% după 6 frunze şi 30% înainte de înflorire). La administrarea îngrăşămintelor cu azot în vegetaţie trebuie amintit aspectul necesităţii încorporării atât a celor granulate, dar mai ales a celor lichide. E bine de ştiut că eficacitatea acestora e mai mare dacă aplicarea s-a făcut pe un teren uscat, iar ulterior a primit apa din ploi sau irigaţii. Pe terenurile deja umede, odată cu evaporarea apei se pierde şi mare parte din azotul aplicat.
De asemenea, trebuie asigurat fosforul cu rol determinant la pornirea în vegetaţie, creşterea şi dezvoltarea ulterioară a culturii.
3 Tratamentul seminţei
Companiile producătoare asigură tratamentul seminţei doar împotriva principalelor boli cu incidenţă în stadiile timpurii de vegetaţie. În ceea ce priveşte dăunătorii, aplicarea insecticidului la sămânţă a rămas la latitudinea cultivatorilor.
Tratamentul seminţei se dovedeşte a fi mai mult decât o necesitate, iar lipsa acestuia nu oferă garanţia răsăririi culturii şi evoluţiei acesteia (sănătatea culturii, păstrarea indicelui foliar, păstrarea densităţii, scăderea populaţiei de patogeni şi dăunători).
4 Momentul semănatului
În ceea ce priveşte momentul semănatului, data calendaristică trebuie să fie una doar orientativă. Diferenţele dintre ani pot fi foarte mari. Din acest motiv, urmărirea atentă a informărilor meteo e foarte importantă. La momentul decis a se semăna timpuriu, (6 °C), trebuie ales corect hibridul care se pretează la o astfel de abordare.
5 Stabilirea normei de sămânţă la semănat
În stabilirea densităţii plantelor trebuie să ţinut cont, atât de specificul fermei (aşezare geografică, tehnologie aplicată, momentul semănatului), dar şi de parametrii de calitate ai seminţei. Pe această bază se poate calcula necesarul de sămânţă/hectar.
6 Stabilirea adâncimii de semănat
La stabilirea adâncimii de semănat trebuie să se ţină cont de: tipul solului, momentul semănatului, modul de pregătire a patului germinativ şi chiar de energia germinativă a seminţei. Tomel Petrache consideră că un minim de 5 cm ca fiind obligatoriu. La mai puţin de 5 cm, creşte riscul neuniformităţii culturii, datorat umidităţilor şi temperaturilor foarte fluctuante din prima perioadă de vegetaţie. În faze târzii de dezvoltare apare riscul căderii din rădăcină, mai ales pe terenuri compactate.
Ți-ar plăcea să afli și despre Tehnica cultivării legumelor în baloturi de paie. Simplu și eficient.
Adâncimea de semănat poate fi mărită în primăverile secetoase, astfel încât toată sămânţa să ajungă în stratul umed de sol şi primele viitoare 4-5 noduri, generatoare de rădăcini, să se afle sub nivelul solului. În cazul atacului de dăunători pe rădăcină (Diabrotica virgifera), o masă mare de rădăcini oferă o siguranţă mai mare culturii.
7 Cultivarea de hibrizi din grupe diferite de maturitate
Alegerea unor hibrizi din grupe diferite de maturitate aduce o serie de avantaje. Primul este cel al eşalonării semănatului. Trebuie făcută precizarea că pentru a diferenţia perioada de înflorire (critică pentru porumb) între hibrizii mai timpurii şi cei mai tardivi, trebuie să se înceapă semănatul cu hibrizii mai timpurii, continuându-se apoi pe măsura creşterii maturităţii. Înflorirea eşalonată a hibrizilor oferă o mai mare siguranţă în obţinerea unor producţii bune. Toamna-i un anotimp cu o multitudine de lucrări (semănături, recoltări, arături). Or, recoltarea eşalonată a porumbului este un mare avantaj în gestionarea lucrărilor din fermă.
Comentarii