Pe 5 decembrie, la nivel internațional, a fost sărbătorită Ziua Mondială a solului, resursa naturală de care depinde funcționarea și supraviețuirea biosferei și, evident, a civilizației umane, parte componentă a acesteia.
Gheorghe Jigău, președintele Societății Naționale a Moldovei pentru Știința Solului, a venit cu un mesaj pentru întreaga comunitate, ce reflectă evoluția și problemele actuale ale solului:
„Fiind produs al interacțiunii factorilor naturali, solul/pedosfera în timp s-a emancipat și a ieșit de sub tutela acestora determinându-le. Anume de calitatea solurilor/pedosferei depinde calitatea tuturor sferelor Pământului. Prin urmare, toate cataclismele naturale, inclusiv schimbările climatice (în opinia mea, mai degrabă, instabilitatea climatică care va dura aproximativ 200 de ani) exagerat discutate în primul rând de nespecialiști, sunt cauzate de managementul neadecvat al resurselor de soluri”.
Structura solurilor este foarte diversificată, încât ponderea diverselor soluri în realizarea funcțiilor biosferice și ecosistemice este diferită.
„Greul revine cernoziomurilor, cărora le revin doar cca 8% din suprafața totală a resurselor de soluri, acestea fiind răspândite pe toate continentele. Dat fiind potențialul bioproductiv sporit al acestora, coeficientul de încadrare a cernoziomurilor în circuitul agricol la nivel global variază între 83 și 86%. În acest sens, este evident că realizarea și reproducerea a potențialului biosferic și eco/agroecosistemic al cernoziomurilor, este șn funcție de modul cum sunt gestionate acestea.
În acest sens, mă voi referi doar la modul cum sunt gestionate cernoziomurile în Moldova, lor revenindu-le cca 73% din suprafața totală a resurselor de soluri și cca 75% din fondul arabil. Aici, din start aș vrea să menționez că în ultimii 70 de ani managementul cernoziomurilor în „agricultura socialistă” s-a bazat pe principii pornite pe afirmația absolut greșită că „cernoziomurile din Moldova sunt cele mai bogate soluri din lume”.
Cu regret, aceasta se afirmă și în prezent. Comparativ cu cernoziomurile din alte țări, cernoziomurile de la nostru cedează mult la capitolul „bogăție”.
Totuși, acestea au două avantaje, primul vine din specificul genezei acestora. Spre deosebire de alte cernoziomuri, cele de la noi nu au trecut faza de hidromorfism. Acestea sunt produsul evoluției sincronizate a tuturor componentelor landșaftului, toate condițiile prin care au trecut fiind înscrise în „codul genetic” materializat în însușirile și regimurile fizice ale solurilor, în special în „structura cernoziomică”.
Anume aceasta determină funcționalitatea și fertilitatea cernoziomurilor din spațiul nostru. Tot aceasta determină și capacitatea mare a cernoziomurilor noastre de a se adapta la condițiile de climă extremă, în special la secetă, asigurând recolte relativ stabile.
Cel de al doilea avantaj vine din capacitatea strămoșilor noștri de a lucra aceste soluri fără a afecta structura cernoziomică, cultivând culturi corespunzătoare condițiilor terenurilor pe care le dețineau și un sistem de fertilizare bazat pe susținerea rezervelor de materie organică.
„Am avut ocazia în 1998 să văd modele din cele mai performante de compostare a gunoiului de grajd de țărani fără studii speciale, dar și asolamente nu mai puțin performante practicate în cadrul unor loturi de pe lângă casă. Toate aceste modele au fost transmise din generație în generație. A venit însă „agricultura socialistă” cu structuri ale culturilor, asolamente, sisteme de fertilizare și de lucrare preluate din spații cu cadru pedogenetic și condiții biopedoclimatice absolut diferite de cele din regiunea noastră”.
Rezultatele nu s-au lăsat mult așteptate, astfel încât peste 10-12 ani de utilizare intensivă în cernoziomurile arabile s-a instalat un trend de degradare al structurii cernoziomice în favoarea celei agrogene.
„Actualmente, agregatelor cernoziomice în cernozimurile arabile din regiunea noastră le revin sub 35 la sută. Ca urmare, acestea au intrat într-o fază de evoluție necunoscută teoriei pedogenezei: solurile nu corespund actualelor condiții climatice. Aceasta a condus la sporirea vulnerabilității cernoziomurilor arabile la secetă. Prin urmare, nu condițiile climatice sunt de vină, ci solurile care ca urmare a degradării fizice nu mai fac față actualelor condiții climatice”.
Astfel, ne rămâne să facem doar un lucru elementar: să restabilim structura cernoziomică valoroasă. Acest obiectiv este ușor de realizat prin schimbarea paradigmei agriculturii.
„În acest sens, în aceasta zi cu tristețe pentru soluri, le doresc celor „preocupați” de soarta cernoziomurilor noastre să-și schimbe paradigma perceperii acestora, iar celor care le utilizează să accepte o nouă paradigmă de gestionare a acestora”, conchide Gheorghe Jigău.
V-ar putea plăcea și articolul despre Preparatele biologice pot mări substanțial recoltele. Vezi cum se produc, în ce condiții funcționează.
Acest material este realizat în cadrul proiectului „InfOrganic Moldova 2020-2022”, implementat de A. O. „Educație pentru Dezvoltare” (AED), cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED). AED mulțumește Agrobiznes pentru produsul elaborat.
