Formarea pomilor fructiferi este o știință și o artă, deoarece în procesul de tăiere nu folosim doar tehnici de tăiere ci și de dirijare a ramurilor, fără dirijarea acestora noile creșteri obținute în urma tăierilor vor lua locul celor înlocuite fără a se atinge obiectivul de fructificare.
Este o artă, deoarece ține de ochiul și de dibăcia celui care taie de aici, rezultând coroane frumoase, echilibrate sau, dimpotrivă, pomi chinuiți.
Se încearcă standardizarea și automatizarea tăierii, deoarece este un proces care presupune multă cheltuială de timp și de bani, însă, deocamdată, rezultatele sunt modeste așa că deocamdată tăierile executate manual sunt predominante.
Este știință, deoarece se folosesc cunoștințe despre fiziologia pomilor, cunoaștem organele pomilor fructiferi, care sunt mugurii de rod, unde trebuie să fie ei poziționați, cum reacționează pomul la factorii de mediu.
Cunoaștem structura lemnului, unde sunt vasele conducătoare, cum circulă seva în pom, ce este seva brută, ce este seva elaborată, zona de cambium, calusarea.
Cunoștem procesele fiziologice care au loc în pom sub influența diferiților hormoni de creștere, ce este auxina, ce este dominația apicală, ce este acrotonia și bazitonia, cum diferențiază mugurii de rod, cum are loc polenizarea, ce este fotosinteza, cum se formează fructele și când este perioada de recoltare.
O să spuneți că e nevoie să fii profesor universitar ca să poți tăia un pom fructifer, devine destul de intimidant și atunci – fie chemați pe cineva care într-adevăr se pricepe, fie deveniți autodedicați și puneți burta pe carte.
Pomii fructiferi ca și plante se descurcă foarte bine și fără tăieri, ei nu au nevoie de tăieri ca să crească, vezi foarte bine pomii răzleți pe care îi mai găsim prin păduri sau pomii abandonați, dar noi executăm aceste tăieri pentru dezvoltarea lor într-o formă care să se încadreze în spațiul destinat cu scopul de a obține fructe multe și de calitate.
Tăierea este, de fapt, un stres pentru pom, el este scos din zona de confort și se va chinui ca tot ce a pierdut să pună la loc, astfel încât să restabilească echilibrul pe de o parte între rădăcini și partea aeriană și pe de altă parte între creștere și fructificarea care să îi permită înmulțirea.
În plus, mai trebuie să producă și produși antimicrobiani, să caluseze rănile produse prin tăiere.
Un pom prost tăiat nu va protesta, însă un minim de cunoștințe din cele prezentate mai sus va asigura o tăiere corectă, astfel încât să fie găsit acel echilibru între creșterea și fructificarea pe care pomul o dorește.
O să vă dau un singur exemplu de ce este nevoie să avem cunoștințe despre pomii fructiferi. Un exemplu banal și anume – scurtarea unei ramuri.
În vârful oricărei ramuri se află un mugure terminal care se numește mugure apical și care determină creșterea ramurei în detrimentul dezvoltării mugurilor laterali, axiali și face acest lucru cu ajutorul unui hormon numit auxină care ține cumva inactivi mugurii laterali.
Acest fenomen se numește dominație apicală. Înlăturând acest mugure apical, noi întrerupem temporar dominația apicală, oferind astfel posibilitatea ramurii să se ramifice.
Mai mult, noi cunoaștem în funcție de severitatea scurtării combinația cu unghiul sub care crește ramura față de orizontală cu o precizie destul de mare, care vor fi creșterile pe care le va avea această ramură în sezonul de vegetație – iar aceasta este puterea științei.
V-ar putea plăcea și articolul despre De ce portaltoaiele de vigoare redusă imprimă precocitate pomilor.
Comentarii