Despre rolul primordial al cultivării culturilor de acoperire, diversificarea culturilor, asigurării gardurilor vii și zonelor înierbate pentru durabilitatea agriculturii se vorbește tot mai mult, prezentându-se avantajele de durată ale acestor măsuri.
În acest articol, dorim să reamintim despre încă un avantaj al acestor mici ecosisteme ce pot fi create – asigurarea unei eficiențe fotosintetice sporite, în baza exemplului de mai jos, prezentat de către Sébastien Roumegous, Expert în tranziție agro-ecologică:
Dihotomia dintre agrosisteme, ilustrată în infograficul realizat de către acesta, este mai mult decât o simplă comparație vizuală; ea evidențiază un principiu fundamental al „ecologiei” agricole.
În partea stângă, loturile vaste de teren cu perioade lungi de sol dezgolit, în special vara și iarna, înseamnă o capacitate redusă de fixare a carbonului atmosferic – o ilustrare a ineficienței ecologice și a captării energiei solare.
În dreapta, vedem întruchiparea unei eficiențe fotosintetice sporite: diversitatea culturilor, acoperirea permanentă a solului cu plante și garduri vii, practicile de însămânțare directă – toate acestea sunt semne ale unei activități biologice înalte în sol și ale unei capturi eficiente a energiei solare pentru a alimenta agrosistemul și a diversifica faimoasele servicii ecosistemice.
Procesele ecologice care acționează în aceste sisteme agricole sunt complexe și interconectate. Diversificarea culturilor și prezența materiei organice proaspete (culturi de acoperire, amelioratori de sol etc.) favorizează activarea biologică a solurilor prin furnizarea de energie disponibilă pentru organismele vii.
Această biologie a solului, odată stimulată, joacă un rol esențial în reglarea ciclurilor nutrienților și în sechestrarea carbonului, precum și în reglarea naturală a dăunătorilor, contribuind astfel la rezistența ecosistemelor în fața perturbărilor de mediu.
Solurile devin mai fertile, ceea ce permite să se facă economii de inputuri (de fapt, a face contrariul este o greșeală care duce la pierderi de randament și de rentabilitate!).
Simplu vorbind, plantele au nevoie de azot pentru creșterea vegetativă. De asemenea, ele captează CO₂ în timpul fotosintezei, contribuind astfel la stocarea carbonului.
Prin urmare, azotul ajută plantele să crească și să fotosintetizeze eficient, permițând o mai mare captare a carbonului atmosferic în biomasa vegetală.
Pe lângă rolul lor de îmbunătățire a structurii solului și de reducere a eroziunii, covorul vegetal este un vector de bioreglare.
Acesta oferă habitat și resurse pentru o multitudine de organisme benefice, cum ar fi arhitecții solului (râmele), polenizatorii și agenții de control biologic, jucând un rol esențial în stabilizarea agroecosistemelor.
Tranziția către practici agricole care respectă și activează funcțiile ecologice ale solului nu este doar un răspuns la provocările schimbărilor climatice; este, de asemenea, o reafirmare a principiilor agronomiei durabile bazate pe dovezi științifice, dovedite de nenumărate ori.
Prin adoptarea unei abordări holistice, putem transforma sistemele noastre de producție alimentară astfel încât să funcționeze în sinergie cu procesele naturale, demonstrând că productivitatea poate coexista cu conservarea mediului.
Deci, recoltați eficient energia solară înainte de a vă recolta culturile.
Comentarii