Tripsul californian – rezistența la insecticide. Control

Tripsul californian (Frankliniella occidentalis Pergrande)
este un dăunător cosmopolit și polifag al culturilor
agricole. Atât adulții, cât și larvele se hrănesc cu flori,
muguri, frunze și fructe.

Suplimentar la daunele directe produse plantelor, tripsul californian este un vector important pentru diferite tospovirusuri ale plantelor, cum ar fi virusul petelor de bronz al tomatelor (TSWV).

Tripsul californian – dobândirea rezistenței la insecticide

Tripsul californian dezvoltă foarte rapid rezistență la insecticide, determinată de trei factori: perioada scurtă a unei generații, fecunditate ridicată și haploidia masculilor, la care genele de rezistență sunt expuse direct selecției prin tratamente cu insecticide.

Ce este important de știut este că, odată setată, rezistența nu va putea fi întreruptă, iar insecticidele la care dăunătorul a dezvoltat rezistență nu își vor recăpăta efectul.

Primele observații privind rezistența tripsului californian la insecticide datează din anii 1980. Cercetările echipei IRAC indică faptul că detoxifierea metabolică sporită este probabil un factor major în rezistența tripsului californian la carbamați (pirimicarb), organofosfați (pirimifos-metil), piretroizi (cipermetrin, deltametrin), neonicotinoide (acetamiprid), avermectine (abamectină) și piriproxifen.

Tripsul californian rezistent la piretroizi a evidențiat prezența unei mutații (L1014F) în canalele de sodiu dependenți de tensiune, iar la cel rezistent la spinosad a fost identificată o mutație a receptorilor de acetilcolină nicotinică (G275E).

Rezistența la fiecare mod de acțiune poate apărea independent, în timp ce în unele cazuri documentate a fost raportată rezistența multiplă la unul sau mai multe moduri de acțiune în aceeași populație.

Tripsul californian – control

Ca în cazul oricărui alt dăunător, utilizarea unei singure metode de control nu este eficientă sau durabilă. Pentru reducerea populațiilor de trips californian, mai multe tactici s-au dovedit utile, în special pentru cultivarea în teren protejat:

• Dacă sunt disponibile, folosiți plante rezistente la daunele produse de tripsul californian prin hrănire sau la virusurile transmise de acesta.
• Utilizați plase anti-insecte (150 μm) și folii ce reflectă razele UV, care acționează ca bariere pentru a preveni accesul sau a reduce densitatea tripșilor.
• Instalați capcane lipicioase albastre sau galbene, fie sub formă de placă, fie de bandă, pentru a captura tripșii adulți zburători.

• Performanța capcanelor poate fi îmbunătățită prin utilizarea momelelor feromonale.

Organisme utile în control

• Monitorizați prezența antagoniștilor naturali înainte de a aplica un insecticid.
• Eliberarea prădătorilor pe frunze poate ajuta la combaterea larvelor de trips. Exemple de prădători eficienți includ ploșnițe prădătoare (Orius spp.), crizope (Chrysoperla spp.) și acarieni prădători (Amblyseius spp., Stratiolaelaps spp.).
• Gândacul roveu (Dalotia spp.) prădează pupele de trips din sol, contribuind la reducerea populației.
• Nematozii entomopatogeni, cum ar fi Steinernema feltiae, pot fi utilizați pentru combaterea tripșilor din sol.
• Ciupercile entomopatogene, precum Beauveria bassiana, Verticillium lecanii și Paecilimyces spp., pot fi aplicate prin pulverizări foliare, inclusiv în perioada de înflorire, pentru a reduce numărul de tripși adulți, dacă umiditatea este suficient de ridicată.

• Implementați rotația culturilor, gestionați buruienile și eliminați punțile verzi (plante perene care pot oferi adăpost pentru dăunători între sezoane).
• Utilizați insecticide doar la necesitate, respectând pragul economic de dăunare.
• Evitați folosirea insecticidelor cu aceleași moduri de acțiune pentru răsaduri și puieți transplantați, care au fost deja aplicate în răsadnițe sau pepiniere.
• Optați pentru insecticide care nu distrug organismele benefice sau care au un efect rezidual foliar redus, cum ar fi sărurile de potasiu ale acizilor grași și maltodextrina.

Cum alegem produsele pentru tratamente pentru a evita rezistența la insecticide

• Aplicați insecticide la nevoie, ca parte a unui program de protecție integrată, respectând recomandările de pe eticheta produselor referitoare la echipamentele de pulverizare, doza și adjuvanții utilizați, care pot îmbunătăți penetrarea substanțelor active în plante și eficacitatea tratamentelor.
• Alternați produsele din diverse grupe chimice, utilizând o abordare de „fereastră de pulverizare.” Deoarece tripsul californian poate avea generații suprapuse în perioada de vegetație, se recomandă ferestre de pulverizare de aproximativ 3 săptămâni, astfel încât doar două generații ale dăunătorului să fie expuse la același mod de acțiune (MdA).
• În cadrul unei ferestre de 3 săptămâni, pot fi efectuate aplicări multiple cu același MdA sau cu moduri de acțiune diferite.
• Evitați tratarea generațiilor următoare cu aceeași clasă de MdA; reveniți la un insecticid din aceeași clasă doar după trei ferestre de pulverizare.
• Utilizați cât mai multe și diverse clase de MdA pentru a reduce riscul de rezistență.
• Evitați rotația insecticidelor din clase diferite atunci când există dovezi de mecanisme similare de rezistență metabolică la acestea.

Clasificarea insecticidelor omologate în Republica Moldova pentru speciile horticole după moduri de acțiune pentru insectele dăunătoare sugătoare

Vezi și Tuta absoluta – combatere, evitând rezistența la insecticide.

Referințe:

1. Mound A.L. and Kibby G. 2005. Thysanoptera. An Identification Guide. Second Edition. CAB International
2. www.irac-online.org
3. www.treefruit.wsu.edu
4. www.biocontrol.ucr.edu
5. www.koppert.
6. www.pesticide.md.