Fructele de tomate sunt sensibile la dezechilibrele de mediu și la erorile tehnologice, iar apariția crăpăturilor pe coajă poate reduce considerabil calitatea și durata de păstrare a producției.
Crăparea poate fi superficială, sub formă de inele concentrice în jurul pedunculului, sau adâncă, radială, ceea ce favorizează pătrunderea agenților patogeni și alterarea rapidă a roșiei.
Stresul hidric și fluctuațiile de umiditate
Principalul vinovat pentru crăparea tomatelor este dezechilibrul în aprovizionarea cu apă. După o perioadă de secetă, o ploaie bruscă sau o udare abundentă poate duce la absorbția accelerată a apei, în timp ce coaja fructului, deja matură, nu se mai poate extinde corespunzător.
Rezultatul: crăparea epidermei.
În sere, această problemă este și mai pronunțată din cauza evaporării rapide a apei și a controlului slab al ventilației. Pentru a evita acest stres, se recomandă:
- irigarea regulată, cu un debit adaptat condițiilor climatice;
- menținerea unei umidități constante a solului (ideal 70–80% din capacitatea totală);
- folosirea mulciului pentru reducerea evaporării;
- instalarea unui sistem de irigare prin picurare cu aport constant.
Recomandare practică: dacă solul este foarte uscat, evitați șocul hidric. Udați cu 0,8–1 l apă per plantă și reveniți treptat la norma obișnuită.
Microclimatul și temperatura
Temperaturile extreme afectează elasticitatea cojii fructului. În serele insuficient ventilate, temperatura poate depăși 40 °C, ceea ce întărește coaja roșiei. Atunci când condițiile revin la normal și creșterea reîncepe, coaja se poate rupe.
Soluții utile:
- păstrați temperatura optimă între 22–25 °C;
- aerisiți zilnic sera (uși, trape, ventilatoare de recirculare);
- folosiți plase de umbrire pentru a reduce radiația solară;
- stropiți ușor frunzele (cu apă la temperatura aerului) în perioadele foarte calde.
În câmp deschis, plantele pot fi protejate cu plase anti-arsură sau agrotextile ușoare.
Dezechilibre nutriționale
Fertilizarea greșită este o altă cauză frecventă a crăpării fructelor. Tomatele au nevoie de o nutriție echilibrată, în special în faza de fructificare.
Excesul de azot duce la creștere vegetativă rapidă și coajă subțire, predispusă la fisurare. Lipsa potasiului și a calciului reduce rezistența epidermei.
Ce trebuie făcut:
- fertilizați la fiecare 2 săptămâni, combinând cu udările
- în perioada de fructificare, accentul trebuie pus pe potasiu
- evitați concentrațiile mari de îngrășăminte, mai ales în seră
- includeți microelemente: calciu, bor, magneziu (importante pentru integritatea cojii și reducerea stresului fiziologic).
Atenție: deficitul de calciu nu se vede doar în frunze (care devin galbene și răsucite), ci și în sensibilitatea crescută a fructelor la crăpare și la putregai apical.
Copilitul și defolierea excesivă
Tăierile în exces ale lăstarilor și frunzelor pot dezechilibra fluxul de apă în plantă. După îndepărtarea masei vegetative, întreaga cantitate de apă este direcționată către fructe. În absența unui control riguros al udărilor, acest surplus poate genera crăpături.
Recomandări:
- realizați defolierea treptat și doar a frunzelor îmbătrânite, bolnave sau care umbrează fructele;
- nu înlăturați mai mult de 2–3 lăstari secundari odată;
- evitați defolierea în perioadele de stres termic sau secetă.
Vezi și Defolierea tomatelor – care frunze și când se înlătură.
Comentarii