‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
vineri, 22 noiembrie, 2024
8.3 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticolePrima fermă sută la sută eco din lume ridicată în Munții Carpați

Prima fermă sută la sută eco din lume ridicată în Munții Carpați

Comentarii

‹ adv ›
‹ adv ›

Când spun sută la sută eco mă refer total independentă de orice infrastructură obișnuită. Există și un termen specific pentru așa ceva în engleză și se numește „off the grid”.

Și nu e doar asta senzațional, ci și faptul că ferma în sine, construcțiile sunt făcute fără niciun fel de cui, numai prin îmbinarea lemnului. Și lemnul a fost transportat de către oameni, deci fără mașini care să polueze în vreun fel. Și lemnul n-a fost tratat decât cu ulei de in, dar a fost recoltat într-o anumită perioadă astfel încât să aibă cât mai puțină sevă, deci umiditate redusă. Și hai să încep cu începutul ca să-ți dai seama de ce este unic acest loc pentru că merită să afli că se poate trăi total independent și să te bucuri totodată de confort.

Ferma asta este pe locul unui teren care în perioada comunistă a aparținut statului polonez. În 1999 agenția statului polonez l-a scos la vânzare, iar Andrzej și Agnieszka au cumpărat cele peste 60 de hectare aproape de granița cu Ucraina. Normal că lumea i-a considerat nebuni, mai ales că terenul nu era unul fertil, aici fiind în principal pășuni și fânețe, nu existau nici drumuri, nici electricitate, nimic. Dar Andrzej este doctor în biologie, specialist în castori, dar și un împătimit al tâmplăriei, pasionat de ecoturism, faună și floră sălbatică. Partenera lui de viață Agnieszka este inginer de mediu și eco-designer, de asemenea vegetariană convinsă și pasionată de grădinărit. Nici nu se putea un cuplu mai eco, ca să spun așa. Ei bine, ei au avut un VIS: ferma eco.

‹ adv ›

Au cumpărat ei în 1999 terenul generos din Munții Carpați, dar pentru ca visul lor să capete contur au trecut ceva ani. Au stat și au planificat totul ca doi oameni de știință, iar în 2003 au știut exact ce și cum vor să facă. Au trecut la acțiune cu planurile făcute ca să obțină aprobările necesare și să-și investească banii programat în ceea ce urmau să facă. În primăvara anului 2004 au început prin a curăța locul unde urmau să ridice casa, să construiască drumul, să caute apă, să descarce buștenii și să prepare fundația pentru casă. Din iulie 2004 munca grea a început. Au întins două corturi ce urmau să fie locuința lor și a tâmplarilor pentru următorii doi ani de zile. Da, ai citit bine – doi ani de zile. Și-au făcut practic un atelier în aer liber, iar tâmplarii, n-ai să crezi, dar au fost aduși din Ucraina, țară unde există super meseriași în construcția caselor de lemn, niște oameni zdraveni și foarte harnici cunoscuți ca neamul huțulilor.

Prima dată au făcut fundația pentru casa principală, pentru care au turnat beton, iar prietenul lor Krzysiek, tâmplar de meserie, a început cu construcția grajdurilor pentru cai. Da, cei doi oameni de știință vroiau să crească aici cai. Ucrainienii au venit în septembrie și cuplul nostru eco i-a dus la Muzeul din Sanok pentru un scurt training în privința construcției pe care și-o doreau fără cuie, fără chimicale, dar conform tehnicilor tradiționale vechi. În doar șase săptămâni, o mare parte din construcție a fost ridicată exclusiv manual, fără scule elctrice, fără apă la îndemână, deci greu. În noiembrie 2004 au instalat prima eoliană mică, pe o vreme când deja a început să ningă. Au fost foarte fericiți, asta până când temperatura a coborât sub -15 grade Celsius, iar viața în cort n-a mai fost deloc boemă. Au hotărât să se mute într-o cameră a casei, deși aceasta nu era gata.

În casă, au improvizat pe timpul iernii un loc de stat, unde au instalat și o mică sobă pe lemne. A fost foarte frig și o iarnă grea, au fost rupți total de civilizație, așa că mai schiau, când puteau, până în cel mai apropiat sat ca să cumpere cele necesare. În iunie 2005 au reînceput construcția casei cu al doilea grup de tâmplari ucrainieni, iar în acelaș an, în decembrie, ferestrele mari ale casei au fost instalate. Gata, puteau să treacă la finisajele interioare și să se mute în casă. Și grajdurile și anexele au fost finalizate. La mijlocul lui 2006 au terminat de tot, trasformând locul abandonat într-unul perfect pentru practica sustenabilității ecologice. Ce înseamnă asta? Ce crezi că am terminat? Nu, acum stai să-ți spun despre tehnologiile aplicate aici. E foarte interesant!

‹ adv ›

Nu știu dacă tu crezi sau nu în Feng-Shui (care se pronunță fang-șoi), dar Andrzej și Agnieszka au conceput totul ținând cont de asta, atât în privința poziționării clădirilor pe teren, cât și în raport cu punctele cardinale. Ok, dar fii pe fază, toată energia electrică este produsă de două eoliene și de panouri fotovoltaice dotate cu baterii, sistemul fiind creat și instalat de către cei doi. Când condițiile meteo sunt defavorabile, electricitatea este asigurată de un generator care funcționează cu bio diesel. Nu calcă nimic pentru casă, totul este uscat natural și întins natural. Apa caldă este furnizată vara prin sistemul cu panouri fotovoltaice, iar iarna sobele pe lemne încălzesc și apa. De asemenea, sobele asigură și încălzirea apei din radiatoare și țevile trase prin pardoseală. Pentru grajd, căldura este asigurată cu ajutorul unui șemineu larg alimentat cu lemne.

Acum hai să-ți spun cât de ingenioase sunt sistemele de reciclare a apei menajere și a resturilor. Înainte însă trebuie să-ți spun că au făcut un iaz în care colectează toată apa de ploaie. Au în apropiere și un râu, populat cu castori. Există două stații de epurare a apelor reziduale și ambele sunt grădini! Da, ai citit bine grădini! Una purifică apelele uzate de la casa principală, cea de a doua tratează reziduurile provenite de la canalizare, adică urină și fecale. Andrzej și Agnieszka și-au folosit cunoștințele în biologie pentru a alege plantele care pot curăța natural apele uzate. Spre exemplu, floarea soarelui poate face asta, iar semințele sunt date mai apoi, pe timp de iarnă, păsărilor. Cu apele purificate de plante udă mica livadă pe care au plantat-o lângă casă. Urina și fecalele de la cai sunt colectate separat și folosite pentru fânețe, după ce se maturează timp de doi ani de zile. Practic sunt transformate în fertilizator organic pentru orhideele sălbatice care cresc pe terenul lor.

La interiorul casei totul este făcut de cei doi. Mare parte din mobilă a fost realizată din resturi  de lemn reciclate, dar și corpurile de iluminat și obiectele decorative sunt făcute de ei, în principal de către Agnieszka. Soba de lut din living este construită tot de către ei, la fel și locul de gătit cu cărămidă refractară din bucătărie. Și saltelele sunt igienice și eco, iar ele sunt așezate pe paturi făcute de cei doi. Au muncit mult și cu pasiune. Ei spun că e primul și unicul loc de acest fel din lume. Au primit și certificări privind sustenabilitatea proiectului lor. Și este fantastic că în tot acest timp n-au renunțat la slujbele lor pentru că cercetarea se face și pe teren, nu-i așa?

‹ adv ›

Cert este că acum oricine se poate programa să stea la ei. Au deschis casa și în regim de pensiune. Este ocazia perfectă ca în timpul vacanței să afli tot ce înseamnă o fermă eco chiar de le ei, care sunt oameni de știință, specialiști în mediu. Acum au și fermă de cai, dar au grijă să atragă și păsările rare în zonă, să contribuie la creșterea populație de castori și să încurajeze dezvoltarea faunei speciale (cum ar fi orhideele sălbatice). Viitorul lor proiect este să dezvolte soiurile vechi de pomi fructiferi și să facă aici o livadă în toată regula. Cei doi oameni de știință afirmă că este primul și unicul loc de acest gen din lume, adică prima și unica fermă 100% eco, off the grid. Eu înclin să-i cred tocmai pentru că s-au documentat și pentru că sunt specialiști în domeniu.

Un articol de Adela Parvu

Sursa: adelaparvu.com

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›