Alături de energia solară și cea eoliană, biomasa, sursele geotermale, biogazul – sunt alte câteva resurse de energie regenerabile practicate pe larg în lume. Deși aduc valoroase beneficii de ordin economic și ecologic, ele nu prea ușor își ocupă locul pe piața energetică și nici prea valorificate nu sunt.
La mai bine de 3 ore jumătate de mers de capitala Republicii Moldova, ajungem la Zăbriceni, un sat din raionul Edineț, unde găsim o comunitate monahală, înființată la 1999. Aici, 20 de călugări s-au retras de lume pentru rugăciune, dar și-au organizat, treptat, nu doar activitatea liturgică, duhovnicească, dar și cea gospodărească. Amplasată la o margine de pădure, este unica mănăstire de călugări din zona de Nord a Moldova și unica în care funcționează o fermă ecologică cu ciclu închis. Mai mult, este un exemplu de utilizare a dejecțiilor animaliere pentru obținerea biogazului.
„Obișnuiam să depozităm direct pe sol gunoiul de grajd de la ferma mănăstirii, iar dejecțiile animaliere ajungeau în sol, poluând apele subterane. La mijlocul anului 2013 ne-am gândit să facem o instalație de biogaz și am apelat cu o cerere de grant la Programului de Granturi Mici al Facilităţii Globale de Mediu (SGP GEF), implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care ne-au cofinanțat 50% din cheltuieli. Către sfârșitul anului 2014 primul bioreactor era deja instalat”, își amintește părintele Dorimedont, administratorul Mănăstirii Zăbriceni.
Între timp, capacitatea instalației de biogaz a fost extinsă, iar bioreactorul are acum volumul de stocare de 60m3.
După fiecare slujbă religioasă, toți credincioșii sunt serviți cu un prânz cald și o cană cu ceai din plante medicinale. Bucatele sunt pregătite folosind biogazul, iar plantele medicinale sunt crescute în mod ecologic, pe sol fiind aplicat fertilizantul organic obținut după producerea biogazului.
Prin obținerea biogazului, comunitatea monahală a rezolvat atât probleme de ordin economic – reducerea cheltuielilor pentru gaz și lemne, cât și de mediu – salubrizarea teritoriului, gestionarea eficientă a gunoiului de grajd, reducerea poluării solului, micșorarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Potrivit datelor organizației neguvernamentale „Femeia Rurală”, care a sprijinit mănăstirea în realizarea acestui proiect energetic, construcţia staţiei de producere a biogazului de la Mănăstirea Zăbriceni a fost replicată deja de patru ori, în gospodăriile din regiunea de nord a Republicii Moldova. Instalațiile au capacitatea de la 5 la 25 m3, din octombrie 2016 acestea producând 7-12 m3 de biometan timp de 24 ore.
Construcția, funcționarea și beneficiile stațiilor mici pentru producerea biogazului, similare celei de la Mănăstirea Zăbriceni, sunt promovate, în special, de către Centrul ecologic de inovații sociale „Ormax”, care a inițiat comunitatea monahală în domeniul producerii bioogazului. Potrivit organizației, aceste tehnologii pot servi drept model pentru proiectele tehnologice care vor fi implementate de către fermieri în următorii ani.
Profesorul Ion Sobor, Universitatea Tehnică a Moldovei, spune că este așteptată implicarea statului în susținerea inițiativelor de dezvoltare a energiei regenerabile din biogaz. Capacitatea biogazului de a fi stocat îl plasează în topul energiilor regenerabile stabile. Potrivit expertului, construind instalații de biogaz în Moldova va fi rezolvată nu doar problema energetică, dar și de mediu – salubrizarea teritoriului.
Comentarii