În ultimii ani, producerea culturilor în sistemul ecologic a devenit un trend, unul bine argumentat. Însă, o bună parte din producători întâlnesc probleme la cultivarea acestora, una dintre care ar fi menținerea sub control a buruienilor.
Buruienile produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, cât şi calitativ: reduc calitatea recoltei, a laptelui, impurifică lâna sau blana animalelor, unele pot fi toxice pentru om şi animale sau produc stări alergice. Astfel, sunt unul din factorii ce influențează negativ practic orice activitate agricolă.
Practicile aplicate în agricultura ecologică sunt deosebite, ce nu produc daune plantei, solului și, în general, mediului, dar stimulează dezvoltarea microorganismelor. În 10 grame de sol se conţin de 1,5 ori mai mulţi microbi decât populaţia globului pământesc. Satisfacerea nevoilor lor în elemente nutritive şi condiţii bune pentru viaţă este nu mai puţin importantă decât crearea condiţiilor satisfăcătoare de viaţă pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.
Mai multe detalii despre cum poate fi prevenită răspândirea buruienilor pe câmpuri, dar și combaterea acestora a oferit, pentru Agrobiznes, în cadrul proiectului „InfOrganic”, Ion Bacean, doctor în științe agricole Universitatea Agrară de Stat din Moldova.
„De fapt, agricultura ecologică nu presupune realizarea unor culturi lipsite total de buruieni, producătorul trebuie să asigure ţinerea sub control a acestora, buruienile fiind un factor al mediului. De aceea, vorbim de limitarea îmburuienirii câmpurilor, nu de distrugerea totală a lor. Buruienile, pe lângă influența negativă asupra dezvoltării plantelor, posedă și unele avantaje: îmbunătăţesc structura solului și împiedică eroziunea, asigură spaţiul de viaţă şi hrană pentru unele insecte utile în agricultura ecologică, iar după pieirea lor sunt hrană pentru microorganisme. Totodată, microorganismele asigură circuitul de energie și nutrienți, ceea ce este esențial pentru agricultura organică”, a explicat Ion Bacean.
Combaterea buruienilor din culturi se efectuează prin măsuri menite să prevină răspândirea acestora, dar şi metode ce permit combaterea acestora.
Metodele ce permit prevenirea dezvoltării buruienilor:
- Evitarea compactării solului – pierderile anuale de materie organică din sol trebuie compensate, iar numărul trecerilor utilajelor agricole grele pe sol trebuie redus. Astfel, producătorii trebuie să opteze pentru combinatoare, ce permit efectuarea mai multor lucrări concomitent;
- Fertilizarea organică a solului trebuie făcută doar cu gunoi de grajd bine fermentat. Prin creşterea temperaturii în timpul fermentării, la 50-70 grade°C, este distrusă facultatea germinativă a seminţelor de buruieni;
- Este necesară menținerea fertilității solului – pe solurile cu un nivel sporit de fertilitate, diferența de producție produsă de prezența buruienilor este mult mai mică. Totodată, impactul negativ al buruienilor se manifestă în prima 1/3 perioadă de vegetație, deci, în acest moment trebuie făcute prașile;
- Este recomandată condiționarea (curățirea, sortarea) semințelor înainte de semănat. Astfel, seminţele care vor fi folosite la semănat trebuie curăţite cu selectoare, trioare, vânturători, pentru a îndepărta seminţele de buruieni şi alte resturi;
- Este foarte importantă pregătirea semănătorii înainte de însămânțarea câmpurilor, pentru a nu avea pe sol porțiuni ce nu au fost semănate sau rânduri formate incorect. Nu trebuie să fie tuburi de semănătoare înfundate, rândurile lipsă sunt puternic îmburuienite, mai ales la cerealele păioase;
- La prăşitul manual sau mecanic trebuie urmărit să nu rămână rânduri sau porţiuni neprăşite;
- Este importantă menținerea sub control și a buruienilor crescute în apropierea câmpurilor, plantațiilor: marginile drumurilor, şosele, diguri, canale de irigaţie sau de desecare, cărări din grădinile de legume, livezi şi podgorii, stâlpilor reţelelor electrice şi de telecomunicaţii, etc;
- Recoltarea culturilor agricole trebuie făcută la timp. Cu cât mai mult timp stau acestea pe câmp cu atât mai multe buruieni au timp să fructifice şi să-şi scuture seminţele la suprafaţa solului. Mai apoi lucrarea solului nu mai are o eficiență înaltă;
- Evitarea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul animalelor în timpul pășunatului;
Metodele ce asigură curățarea câmpurilor de buruieni răsărite sau în curs de răsărire, în agricultura organică, sunt reprezentate de metodele agrotehnice, fiind excluse complet metodele chimice de combatere.
Eficiența cea mai bună este obținută când buruienile sunt combătute până a începe răsărirea acestora din sol, cu cât lucrarea este efectuată mai timpuriu, cu atât efectul este mai vizibil. Buruiana trebuie „prinsă” în perioada până când se poate acoperi cu pământ, faza de „ață albă”.
Pot fi combătute buruienile eficient prin:
- Rotaţia culturilor. Este una dintre cele mai eficiente metode în lupta împotriva buruienilor, presupunând și costuri neînsemnate. Rescpectând succesivitatea cultivării culturilor nu se răspândesc boli, dăunători, dar și se reduce rezerva de buruieni din sol.
Pe lângă respectarea asolamentului, este importantă cultivarea culturilor prășitoare (cu distanțe mai mari între rânduri) după cele semănate compact (15 cm) și invers.
- Combaterea buruienilor în anumite faze de vegetație: dacă pălămida este tăiată în faza de înflorire a lucernei, devine foarte vulnerabilă, deoarece conține în această perioadă foarte puține substanțe plastice în rădăcini.
- Amestecurile de culturi graminee și leguminoase, la fel, sunt eficiente și combat buruienile. Pirul gros, volbura devin vulnerabili la semănarea costreiului și a golomățului (graminee). La fel, rapița, muștarul, măzărichea, phacelia pot concura cu buruienile și pot fi semănate în câmp ca îngrășăminte verzi sau drept cultura de baza stopând răspândirea și dezvoltarea buruienilor;
- Floarea soarelui, ovăzul și secara au efect alelopatic asupra buruienilor, dacă sunt încorporate în sol;
- Semănarea culturilor în termenii recomandați permite de a evita încolțirea acestora concomitent cu buruienile. Iar grapările efectuate înainte de semănat distrug buruienile. Pentru cultura grâului, în cazul în care terenul este puternic îmburuienit, este recomandată majorarea cantității de semințe per hectar.
- Monocultura sau plantarea unei culturi repetat, mai ales la culturile neprăşitoare favorizează înmulţirea buruienilor. Sfecla, mazărea, porumbul, sorgul, cerealele păioase de primăvară sunt sensibile la îmburuienire, în special, în primele săptămâni după răsărire. Rapiţa, secara, iarba de Sudan, floarea soarelui, lucerna înăbușă buruienile.
- Lucrările solului executate cu plugul, grapa, cultivatorul, freza contribuie la distrugerea buruienilor în vegetaţie sau în curs de răsărire. Grapatul terenului distruge buruienile în stadiul de plantulă (când buruienile sunt mici) și crusta solului. Cultivarea timpurie a terenului se efectuează la adâncimea de 10-12cm.
Grapele cu dinți arcați și prașile rotative sunt unele dintre cele mai eficiente utilaje în combaterea buruienilor. Lucrările cu acestea trebuie făcute când buruienile se află în faza de “ață albă”. Grapatul se efectuează înainte și după semănat, iar potrivit experiențelor făcute în țară, grapele cu dinți arcați produc pagube minime culturilor la lucrarea efectuată după semănat. Totodată, numărul buruienilor scade cu 60-90%;
Pentru lucrarea solului între rânduri se folosesc cultivatoare cu panouri de protecţie pentru prevenirea acoperirii cu sol a plantelor tinere. Tractorul trebuie să se deplaseze încet pentru a evita greșurile la efectuarea lucrărilor, inclusiv tăierea plantelor;
Prin arătură sunt tăiate, încorporate în sol şi distruse practic toate buruienile anuale şi bienale, iar pentru o perioadă redusă de timp cele perene (pirul, pălămida, volbura, susaiul etc.), care regenerează după un timp din organele vegetative. O parte din masa organelor subterane este adusă la suprafaţa solului și distrusă prin uscare vara, sau prin îngheţ în timpul iernii. Arătura trebuie efectuată la adâncimea de 15-22 cm, în depedență de cultură.
- Culturile de toamnă: grâul, orzul, secara pot fi lucrate cu ţesala de buruieni (grapa cu dinți flexibili) toamna, ca lucrare de întreţinere. Primăvara culturile descălţate se tăvălugesc și după aceasta se aplică lucrarea cu grapa cu dinți flexibili. Pe solurile ușoare, aceasta are randament mai bun, decât pe cele grele. Pe solurile grele, se mai pot folosi grapele obișnuite.
- O altă metodă eficientă în combaterea buruienilor este prășitoarea mecanică. În țările dezvoltate se aplică, preponderent această metodă, prășitul manual întâlnindu-se foarte rar.
Folosind prășitoarele, trebuie să ținem cont de următoarele recomandări:
- lucrarea trebuie să se facă cât mai repede, pentru a fi cât mai eficientă;
- buruienile dezvoltate sunt tăiate, iar cele mai mici se acoperă pentru a împiedica o nouă răsărire;
- buruienile care se înmulţesc prin rădăcini se combat greu cu praşila. Pălămida după praşile nu înfloreşte, dar rizomii se dezvoltă mai bine. Astfel, aceste buruiene pot fi ținute sub control prin smulgere directă;
Pentru a ține sub control buruienile, semănatul trebuie efectuat astfel încât să asigure o desime optimă a plantelor. O desime mai mare decât limita maximă recomandată pentru specia, soiul sau hibridul cultivat împiedica dezvoltarea buruienilor. Dacă desimea este mai mică, buruienile invadează repede cultura, mai ales golurile din ea.
Lucrările solului trebuie efectuate la timp, astfel încât să nu permite buruienilor să formeze semințe ce pot germina;
- Mulcirea solului este una dintre cele mai eficiente metode de combatere a buruienilor. Lucrarea constă în acoperirea solului cu paie, frunze, gunoi de grajd fermentat, foile de plastic, hârtie și alte materiale ce împiedică dezvoltarea buruienilor în culturile prăşitoare. Mulcirea cu folie neagră previne dezvoltarea buruienilor, dar și evită lucrarea solului, ceea ce este important pentru un sol supus eroziunii. Prin acest procedeu nu doar menținem sub control buruienile, dar și favorizăm dezvoltarea râmelor în sol.
Un alt avantaj al mulcilor este acela că, astfel este redus consumul de apă din sol prin evaporare. Mulcirea combate eficient buruienile perene cum ar fi pirul gros, pirul târâtor, volbura. Materialele organice folosite contribuie la ameliorarea conținutului de humus în sol. Această metodă poate fi aplicată la producerea legumelor, dar și în livezi (în țările înalt dezvoltate este răspândită).
Află aici despre Pagubele produse de buruieni. Cum afectează recolta.
Pentru combaterea buruienilor mai pot fi folosite: acidul citric în amestec cu usturoi, acid citric și acid acetic, ulei de cuișoare cu oțet, ulei de cimbru, produse pe bază de gluten de porumb (inhibă dezvoltarea rădăcinilor în timpul germinării, astfel, tratamentul se efectuează înainte de răsărirea plantelor). Totodată, potrivit experienței fermierilor din țară, aceste metode sunt mai puțin eficiente, astfel, metoda de bază la combaterea buruienilor în sistemul ecologic rămâne a fi metoda agrotehnică.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.
