Pare incredibil, dar și în condițiile crizei actuale există antreprenori care se ambiționează să investească la greu în agricultură. Așa, bunăoară, Nicolae Ciobanu, conducătorul SRL „Valea Viilor” din satul Valea Perjei, raionul Cimișlia, a mers pe ideea că nu poate fi vorba de o esențială dezvoltare în cazul în care doar „storci” din pământ, fără a suporta cheltuieli. Pornind de la aceste considerente, agricultorul nostru a construit un depozit frigorific de păstrare a fructelor și strugurilor, de ultimă generație, al cărui cost per total se ridică la 11 mln. de lei, scrie Gazeta de Sud.
Ideea construcției unui depozit frigorific a apărut din necesitatea păstrării producției de fructe și struguri de masă, pe care Nicolae Ciobanu o recoltează în prezent de pe cele 70 de hectare de plantații de livadă și circa 30 de hectare de viță-de-vie, soiuri de masă.
Din start, s-a gândit ca acesta să fie unul încăpător, performant, de aceea a planificat lucrările în două etape. Astfel, în anul 2014, a construit și asamblat o cameră de prerăcire cu capacitatea de 30 de tone și trei camere de păstrare a producției, cu o capacitate totală de 110 tone. Cea de-a doua etapă, finalizată recent, a prevăzut construcția a încă trei camere de păstrare cu o capacitate de câte 90 de tone fiecare. În total, capacitatea depozitului frigorific din satul Valea Perjei, dat în exploatare, este de 630 de tone producție agricolă.
Întrebat dacă e mult sau puțin și dacă are capacitatea să-l umple integral cu producție proprie , Nicolae Ciobanu declară cu toată certitudinea că are posibilitate să păstreze caisele, piersicile, prunele și strugurii crescuți pentru consum, aceștia ocupând spațiu în volum de 80-90 la sută din depozitul frigorific construit. Totodată, s-a asigurat deja și în legătură cu celelalte 10%, acestea urmând a fi date în arendă altor producători de fructe și struguri din regiune.
Iată și acum, când practic s-a încheiat culesul caiselor și a piersicilor, fructe al căror termen de păstrare în stare proaspătă este unul foarte scurt, conducătorul SRL „Valea Viilor” s-a convins o dată în plus de necesitatea unei asemenea investiții. „Caisele și piersicile, dacă nu ai condiții adecvate de păstrare, se alterează foarte repede și, pentru a nu suferi un eșec total, eram nevoit să le livrez la un preț derizoriu de 1,30-1,40 lei fabricilor de prelucrare. Astăzi, însă, am posibilitatea să păstrez fiecare kilogram în stare proaspătă”, afirmă Nicolae Ciobanu. El a deschis mai multe paranteze și ne-a relatat că anul trecut, grație depozitului frigorific construit la acea etapă parțial, a putut păstra peste 200 de tone de struguri în stare proaspătă, câștigând de la vânzarea acestora circa 400 de mii de lei, o sumă considerabilă pentru menținerea și activitatea întreprinderii.
Fiind întrebat din ce considerente a făcut asemenea investiții majore, în timp ce o bună parte din cultivatorii de fructe autohtoni se plâng astăzi de lipsa piețelor de desfacere, Nicolae Ciobanu, agricultorul cu o experiență de mai bine de 20 de ani în domeniu, fondatorul și conducătorul SRL „Valea Viilor”, cunoscută drept una din cele mai prospere în raion, afirmă că ideea construcției depozitului frigorific a apărut odată cu plantarea primelor suprafețe de livadă și viță-de-vie, soiuri de masă.
Embargoul rusesc, ca stimulent pentru a găsi noi piețe
Practic, primele investiții au fost făcute de antreprenorul de la Valea Perjei încă cu zece ani în urmă, când acesta a plantat în premieră 54 de hectare de viță-de-vie, inclusiv soiuri ca Merlot, Cabernet și Moldova, și a primit subvenții de la stat. A fost extrem de bucuros în acel moment că a putut pune temelia unei baze solide pentru ulterioară dezvoltare a întreprinderii, diversificând structura acesteia.
„Dacă nu investeam atunci și nu aveam elaborată o strategie de dezvoltare, diversificând structura întreprinderii și cultivând, afară de cereale, fructe și struguri, astăzi nu aveam angajate la întreprindere mai bine de 100 de persoane, nu aveam surse proprii pentru construcția camerelor frigorifice, altfel zis, nu exista perspectivă de dezvoltare”, afirmă Nicolae Ciobanu. El a menționat, totodată, că de-a lungul anilor au existat, bineînțeles, și momente grele, în fața cărora însă nu a cedat.
„În anul 2007, când a fost introdus primul embargou rusesc la strugurii moldovenești, ne-a fost foarte greu. Cultivând în exclusivitate soiuri tehnice, pe o suprafață de mai bine de 100 ha, care anterior se vindeau la prețul de 5-6 lei kilogramul, iar în acel moment, din cauza interdicțiilor impuse de Rusia, ajunseseră să coste 1,80–2 lei, vă dați seama în ce situație critică ne-am pomenit. Gospodăria noastră, fiind una mare, a supraviețuit, alți producători mai mici însă au fost, practic, distruși”, spune antreprenorul. El își argumentează astfel pașii întreprinși începând cu 2007 încoace, și anume, de a cultiva, afară de cereale și struguri pentru vin, sâmburoase și struguri de masă, optând în permanență pentru extinderea suprafețelor de livadă și de viță-de-vie.
Cele mai majore investiții în cadrul SRL „Valea Viilor” au fost făcute în ultimii cinci ani, după cum susține liderul acesteia, Nicolae Ciobanu. Astfel, în perioada respectivă au mai fost construite depozite de păstrare a cerealelor, au fost plantate noi suprafețe de livadă și de viță-de-vie.
Totuși, principalul motiv care l-a determinat pe antreprenorul Nicolae Ciobanu să-și asume riscul și să investească bani proprii, și anume 11 milioane în construcția depozitului frigorific, este dorința mare a acestuia de a accede pe piețele externe și încrederea nestăvilită că, mai devreme sau mai târziu,va deveni atractiv pentru partenerii străini.
„Calitățile gustative ale fructelor și legumelor moldovenești sunt, incontestabil, incomparabile. De aceea, sunt sigur că cererea de fructe și de struguri din Republica Moldova pe piața externă va exista în permanență și chiar va crește. Cu toate acestea, suntem nevoiți să recunoaștem deocamdată că, la ora actuală, este practic imposibil și foarte complicat să concurăm cu un producător din Uniunea Europeană , în condițiile în care acesta este subvenționat cu 250-300 de euro la hectar, în timp ce producătorul moldovean este pus în situația de a se descurca cu 10-15 euro la hectar, pe care statul nici măcar nu-i achită la timp sau chiar deloc”, susține liderul SRL „Valea Viilor” din satul Valea Perjei.
„Mai mult de atât, dacă e să luăm în calcul baza de irigare care există în statele UE, tehnologiile performante și selecția pe care le aplică cu succes agricultorii din țările dezvoltate, noi mai avem încă mult de muncă la aceste capitole, până vom fi la un nivel cu ei”, adaugă antreprenorul cimișlian.
Este complicat, dar nimic nu este imposibil până nu faci primii pași, o spune cu fermitate agricultorul Nicolae Ciobanu. El recunoaște, totodată, că deși statul nostru întreprinde anumiți pași în susținerea producătorului autohton, aceștia deocamdată sunt foarte slabi și neesențiali.
În virtutea acestui adevăr, agricultorul cu investiții de milioane în domeniu declară că, deși nu s-a bazat practic niciodată pe o susținere reală din partea statului, totuși, speră ca cel puțin o parte din cheltuieli să-i fie rambursate prin programul de susținere al Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultura, la care a aplicat recent.
Cât privește comercializarea producției, Nicolae Ciobanu afirmă că nu-și face griji. Chiar dacă ia în calcul și perspectiva europeană, miza o face deocamdată în cea mai mare parte pe partenerii săi constanți din Rusia și Belarus, cu care lucrează de mai mulți ani. Și în acest an, circa 18 tone de caise au luat deja calea spre Belarus. Iar faptul că anul trecut o parte din strugurii de masă de soiul „Moldova” a livrat-o în România îi inspiră încrederea că și în acest an va reuși să mențină exporturile în această țară, care este o poartă importantă spre UE.
Articol realizat de jurnalista Luminița Netedu pentru Gazeta de Sud.
Comentarii