Agricultura conservativă, cunoscută și ca No-till, devine o soluție pentru mulți fermieri în contextul schimbărilor climatice și necesității „reanimării” solului, astfel încât acesta să facă față secetelor mai frecvente și altor provocări legate de acestea.
Totuși, în primii ani de tranziție, unii fermieri abandonează ideea trecerii către acest sistem, de cele mai multe ori, cauza principală fiind neglijarea cerințelor de bază ale sistemului de agricultură conservativă, astfel încât acesta să ofere rezultatul scontat.
În acest articol, discutăm despre principalele aspecte de luat în calcul în cazul tranziției către agricultura conservativă, recomandările fiind realizate în baza experienței fermierilor locali, cât și instituțiilor internaționale care au realizat cercetări în acest sector.
Tranziția către No-till: de ce este anevoioasă
Pe un teren pe care a fost exclus aratul nu poate fi considerat că se practică agricultura conservativă fără un detaliu important: până când solul nu atinge starea biologică, fizică și chimică adevărată a agriculturii fără arat.
Astfel, numărul de ani necesari pentru a realiza tranziția variază de la un câmp la altul, în funcție de practicile realizate și poate fi redus prin practici precum folosirea culturilor de acoperire, adăugarea de gunoi de grajd sau compost, utilizarea unor rotații cu un număr cât mai mare de culturi și menținerea reziduurilor de culturi pe suprafața solului.
Unii fermieri deja se orientează spre includerea sectorului zootehnic pentru satisfacerea necesităților solului și crearea unui ciclu închis, practică destul de populară în țările unde No-till a prins viață.
În lipsa acestuia, utilizarea culturilor de acoperire pentru asigurarea nutriției organice și protecția solului se dovedește a fi o practică utilă.
Este important să înțelegem procesele prin care vor trece solurile în timpul fazei de tranziție. Solurile afectate de arătură și eroziune sau practici realizate incorect, nu au o comunitate biologică a solului diversă și au rate limitate de infiltrare a apei sau de schimb de gaze.
Pierderea materiei organice din sol, rezultată din decenii de arat, crește densitatea aparentă a solului, deoarece agregatele solului sunt instabile.
Pe măsură ce materia organică a solului crește sub efectul evitării arăturii și respectării practicilor No-till, densitatea aparentă a solului scade, iar rădăcinile plantelor pot utiliza surse organice de nutrienți mai adânc în profilul solului și le pot aduce la suprafață.
Apa disponibilă pentru plante din straturile mai adânci ale profilului solului devine o cale pentru nutrienții organici.
În medie, restabilirea comunității de microorganisme și adaptarea solului din agricultura convențională către agricultura conservativă durează 3-7 ani, în funcție de starea terenului. În această perioadă, poate fi înregistrată o scădere a productivității culturilor.
Dacă solul a fost anterior compactat de echipamente grele, acesta nu a realizat încă tranziția către un „adevărat” sistem fără arat. De obicei, în acest caz, sunt necesari între șase și nouă ani pentru a corecta „efectul arăturii” și pentru a oferi solului timp să restabilească comunitățile biologice naturale.
6 pași importanți în timpul tranziții către agricultura conservativă
În continuare, relatăm principalele recomandări ale fermierilor și experților pentru o trecere de succes către agricultura conservativă:
1. Începeți să planificați și să pregătiți terenul cu cel puțin un an înainte de implementare:
- nivelați terenul;
- realizați testarea solului și verificați dacă pH-ul este adecvat. Fertilizați în cazul unor carențe sau introduceți amedamente;
- studiați modificările ce urmează în gestionarea buruienilor și nutrienților. Identificați speciile de buruieni frecvente în parcelele Dvs, acestea se pot schimba;
- analizați gradul de compactare a solului;
- adaptați echipamentele;
- țineți cont de necesitatea asigurării distribuției uniforme a reziduurilor de culturi după recoltare;
- utilizați amestecuri de culturi de acoperire.
2. Alegeți un „punct de intrare” ușor cu o cultură potrivită
În primul an, cele mai recomandate sunt culturile leguminoase (de exemplu soia în cazul condițiilor de umiditate suficiente sau mazărea) sau tranziția către No-till după o cultură perenă care va asigura pătrunderea sistemului radicular în adâncime.
O altă opțiune ar fi includerea culturilor de acoperire care vor accelera procesul de îmbunătățire a sănătății solului.
3. Selectați semințele potrivite
Alegeți varietatea pe care doriți să o cultivați nu doar pentru randament, includeți și vigoarea de creștere bună și toleranța varietății la principalele boli în criteriile de selectare.
Discutați cu producătorii locali care implementează agricultura conservativă de mai mulți ani despre gestionarea bolilor și dăunătorilor prin tratamentul semințelor.
4. Reglați corect semănătoarea
Fiecare sămânță ar trebui plasată exact la aceeași adâncime, la exact aceeași distanță, în exact același mediu. Semănătoarea ar trebui să fie reglată. Unitățile de rând trebuie să funcționeze corect.
Roțile de măsurare a adâncimii ar trebui să aibă o presiune uniformă. Curățătorul de rânduri ar trebui să mute reziduurile, nu solul. Curățătorul de rânduri nu ar trebui să lucreze împotriva controlului adâncimii.
Discurile deschizătoare ascuțite și roțile de închidere de calitate ar trebui să fie orientate corect.
5. Semănați în funcție de condițiile solului, nu de calendar
- evitați să semănați dacă solul este prea umed;
- urmați recomandările producătorului de echipamente privind viteza de lucru.
6. Căutați sfaturi și recomandări de la fermierii de succes care practică No-till
No-till este un sistem complet diferit de agricultură, iar aplicarea metodelor vechi poate duce la dezamăgire. Fiți pregătiți să învățați și să vă adaptați.
Bibliografie:
- Transition to No-Till. Sustainable Agriculture Research & Education.
- Transitional No-Till. Ohio State University Extension.
Acest articol face parte din campania de promovare a managementului durabil al terenurilor, realizată în parteneriat cu Proiectul Agricultura Competitivă în Moldova (MAC-P).
Proiectul MAC-P, finanțat de Banca Mondială și Fondul Global de Mediu, este dedicat creșterii competitivității agriculturii moldovenești și promovării practicilor agricole sustenabile. În cadrul Programului de granturi post-investiționale destinate managementului durabil al terenurilor, producătorii agricoli care au investit în echipamente și utilaje agricole ce asigură conservarea și îmbunătățirea solurilor (no-till și strip-till) pot beneficia de granturi în valoare de până la 10 000 dolari SUA. Mai multe detalii despre Programul de granturi sunt disponibile pe site-ului Unității Consolidate pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agriculturii, finanțate de Banca Mondială – www.capmu.md.”
Comentarii