Atacul Rusiei asupra porturilor din Odesa: 3 scenarii privind criza “livrărilor de cereale ucrainene”

La circa un an distanță de la războiul de uzură împotriva Ucrainei în domeniul energetic, Rusia aplică aceeași tactică, dar deja vizavi de infrastructura de export a grânelor din regiunea Odesa.

În acest sens, în iulie 2022, partea rusă a lansat o ofensivă cu rachete și „drone kamikadze” împotriva porturilor maritime și a celor fluviale din Odesa.

Potrivit unei analize realizate de către Dionis Cenușa, IPN, pentru a putea executa aceste atacuri, Rusia a abandonat unilateral „acordul grânelor”, în iulie 2023, lipsind de orice garanții de protecție internațională atât infrastructura portuară odesită, cât și vasele care efectuau transportarea producției agricole din Odesa.

Prin distrugerea infrastructurii critice ucrainene de care depinde depozitarea și transportarea grânelor ucrainene, autoritățile ruse țintesc un set complex de obiective locale și globale.

Devine tot mai evident că Moscova instrumentalizează războiul din Ucraina pentru a produce crize cu efecte transfrontaliere ca ulterior să extragă „oportunități geopolitice” pentru sine.

Prin decimarea potențialului agricol ucrainean, inclusiv prin intermediul sabotării căilor de transport pe Marea Neagră și Dunăre, Rusia vrea să reducă importanța Ucrainei pentru piața globală. Scopul urmărit pare să fie de-internaționalizarea războiului din Ucraina și de-solidarizarea cu cauza ucraineană.

Atacul rusesc împotriva porturilor și a infrastructurii relaționate cu colectarea grânelor din Odesa are loc la ceva timp după distrugerea barajului de la Kahovka, care a provocat consecințe devastatoare pentru sistemul de irigare din regiunile din sudul Ucrainei.

De asemenea, distrugerea capacităților de export în ajunul recoltării poate crea dificultăți financiare pentru sectorul agrar ucrainean, deja confruntat cu pierderea terenurilor arabile din cauza ocupării sau a minării terenurilor de către forțele ruse.

Nu în ultimul rând, distrugerea porturilor odesite are loc pe fundalul anulării de către Rusia a „acordului grânelor” în condițiile unei volatilități a prețurilor pe piața agro-alimentară la nivel internațional, cauzată de intensificarea ciclicității și gravității dezastrelor naturale.

După ce sancțiunile occidentale i-au diminuat superioritatea energetică, Moscova intenționează să se poziționeze în calitate de sursă globală a grânelor. Prin intermediul instrumentalizării accesului global la „pâine”, Rusia testează noi căi pentru a forța o pace asupra Ucrainei.

De asemenea, odată cu eliminarea Ucrainei ca sursă agricolă alternativă, regimul de la Moscova urmărește să-și sporească rolul în sfera securității alimentare globale pentru a exercita influență în Sudul Global, în special asupra Africii, bogată în resurse minerale critice, dar expusă masiv la efectele schimbării climatice.

De la un „război de uzură” la altul

În toamna lui 2022, atacurile aeriene erau folosite de Rusia pentru a nimici infrastructura critică energetică (BNEIntellnews, noiembrie 2022). Intenția era de a provoca o criză umanitară și economică care să submineze capacitățile de ofensivă militară ucraineană pentru eliberarea teritoriilor de sub ocupația rusă.

Potrivit datelor din aprilie 2023, pierderile materiale în sectorul energetic au ajuns la circa 10 miliarde de dolari, iar populația cu acces limitat sau inexistent la surse sigure de energie a atins cifra de 12 milioane de persoane. 

ONU a estimat că reabilitarea sectorului energetic înainte de sezonul de iarnă 2023/2024 necesită cheltuieli de aproape 1.2 miliard de dolari. Cel mai afectat este sectorul producției de electricitate.

Adițional, același sector suferă de consecințele provocate de distrugerea barajului Hidrocentralei Kahovka și ocupația Centralei Atomice de la Zaporojie, care rămâne decuplată de restul sistemului energetic ucrainean.

Cele din urmă au fost orchestrate de către Rusia pentru a distrage atenția Kievului de la contraofensivă și a spori costurile războiului pentru Ucraina și susținătorii acesteia în Occident.

Înainte de a iniția atacurile asupra porturilor odesite, partea rusă a abandonat unilateral „acordul grânelor”, pe care Turcia și ONU l-au negociat între Ucraina și Rusia.

Instituit încă în iulie 2022, acordul garanta transportarea sigură a grânelor din porturile controlate de Ucraina în bazinul Mării Negre spre piețele globale.

Termenul limită pentru reînnoirea acordului a fost 17 iulie (CNBC, iulie 2023), dar Rusia s-a opus condiționând prelungirea cu ridicarea anumitor sancțiuni. Conectarea la sistemul internațional de plăți bancare SWIFT a filialei Rosselkhozbank (Reuters, iulie 2023) și eliminarea restricțiilor din domeniului transportului maritim, cu referință la accesul la porturile europene, se numărau printre cerințele Rusiei.

Deși sancțiunile occidentale generează costuri pentru Rusia, menținerea lor nu a stopat exporturile agricole de către producătorii ruși. De asemenea, ONU a identificat o soluție tehnică ce ar fi permis realizarea tranzacțiilor financiare de către Rosselkhozbank, dar aceasta a fost refuzată de Moscova.

Prin urmare, condiționalitatea impusă de Rusia a fost utilizată ca justificare politico-diplomatică pentru a anula unilateral „acordul grânelor”. Astfel, Rusia a scos porturile din regiunea Odesa de sub protecția indirectă a ONU, expunându-le la atacurile sale cu rachetă și drone.

Rusia încearcă să valorifice efectul combinat al distrugerii capacităților de producție agricolă ucrainene, situația fragilă pe piața agro-alimentară globală și al cataclismelor naturale legate de agravarea schimbării climatice pentru a propulsa discuția despre „pacea cu orice preț”.

Chiar dacă Ucraina are mulți aliați care îi sprijină contraofensiva, tentativele ruse sunt de a împinge subiectul păcii pe agenda publică și politică a viitoarelor alegeri din Occident, în special a celor din SUA, planificate pentru 2024.

Distrugerea porturilor din Odesa și consecințele regionale pentru exportul de grâne

Insecuritatea în jurul porturilor din Odesa care a fost generată de atacurile ruse cu rachetă și drone creează constrângeri masive pentru exportul de grâne din Ucraina. Până când nu este creată o umbrelă de protecție asupra Odesei, cu ajutorul sistemelor de protecție anti-aeriană occidentală, este vitală identificarea unor soluții alternative pentru livrarea produselor agricole din Ucraina.

Reorientarea exporturilor pe calea ferată și prin alte mijloace terestre ce aparțin statelor UE și Moldovei implică noi investiții în infrastructura de transport. Altfel, congestiile vor deveni inevitabile afectând livrarea altor bunuri în țările limitrofe cu Ucraina.

Adițional, vor apărea costuri legate de prelungirea perioadei de livrare. Până la această situație, statul ucrainean avea nevoie de circa 5 miliarde de dolari sub formă de împrumuturi lunare pentru a susține bugetul național.

Alte cheltuieli recente țin de gestionarea urmărilor exploatării barajului de la Hidrocentrala Kahovka. Aceasta a rezultat cu distrugerea sistemelor de irigare și riscuri majore de desertificare a regiunilor Herson, Dnipro, Zaporojie și Donețk.

Pagubele provocate de inundațiile barajului distrus constituie aproximativ 1.2 miliarde de dolari, iar terenurile inundate și altele din împrejurime au devenit neutilizabile pentru activități agricole pentru următorii 3-5 ani, necesitând reabilitare și decontaminare.

De asemenea, alte costuri sunt conexe cu eforturile de deminare a terenurilor din Ucraina. Rusia a utilizat circa 13 tipuri de mine, iar costul pentru dezactivarea și dezinstalarea minelor se ridică la circa 37 miliarde de dolari în următorii 10 ani.

Bugetul pentru deminare ar putea crește în scopul eficientizării. În caz contrar, procesul ar putea dura până peste 750 de ani, cu condiția că sunt implicate minim 500 de echipe de deminare (TheWashingtonPost, iulie 2023).

Prin urmare, solicitarea unei finanțări suplimentare pentru redirecționarea fluxului de produse agricole poate provoca iritație politică și austeritate financiară în unele state occidentale, care oferă asistență financiară Ucrainei.

Pe plan regional, scoaterea din funcțiune a porturilor din Odesa riscă să pună presiune pe două puncte nevralgice în raport cu UE:

Primul subiect sensibil ține de liberalizarea exportului de produse agricole din Ucraina. În timp ce UE a prelungit pentru încă un an importul fără cote și tarife a bunurilor ucrainene în luna iunie (UE, iunie 2023), aceasta va fi obligată să păstreze intacte restricțiile pentru patru categorii de produse agricole ucrainene (grâu, porumb, semințe de floarea soarelui și rapiță).

Cinci state UE aflate în proximitatea cu Ucraina cer prelungirea interdicțiilor până în anul viitor. Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria au format un front comun, argumentând că altfel pot fi puse în primejdie capacitățile de depozitare a noii recolte și stabilitatea financiară a fermierilor locali (Euronews, iunie 2023).

Altă țară afectată este Moldova, dar autoritățile acesteia refuză să se alinieze la poziția celor cinci state europene pentru a evita restricții mutuale din partea Ucrainei. Produsele agro-alimentare ucrainene sunt vândute pe piețele interne ale celor cinci țări UE, micșorând prețul de vânzare sub valoarea investițiilor făcute.

Distrugerea porturilor din Odesa va necesita ca 40% sau peste 30 milioane de tone din totalul exporturilor agro-alimentare ucrainene, anterior exportat prin coridorul din Marea Neagră, să fie transferat prin „coridoarele verzi” din UE. Prin urmare, statele UE care deja se opun liberalizării totale în raport cu Ucraina ar putea deveni mai incisive sau, deși mai puțin probabil, la acestea s-ar putea alătura altele.

Al doilea aspect nevralgic se referă la crearea noilor coridoare de transportare a grânelor ucrainene. UE a menționat că există câteva opțiuni pentru a facilita acest proces, inclusiv prin transferarea punctelor de vămuire de la frontiera ucraineană cu țările frontaliere mai departe în interiorul UE.

Lituania promovează portul din Klaipeda și cele ale statelor baltice vecine pentru a realiza exportul a circa 25 milioane tone de grâu ucrainean anual. Alte opțiuni sunt porturile din Germania (Hamburg și Rostock), Olanda (Rotterdam), Croația (Rijeka), Italia (Trieste) și Slovenia (Koper).

Realizarea acestor inițiative necesită finanțări pentru ajustarea infrastructurii, iar această finanțare trebuie să vină din partea UE, care are resurse limitate pentru asemenea proiecte. Până acum, UE deja a atribuit peste 350 milioane de euro pentru ameliorarea capacităților „coridoarelor verzi”, care include sporirea conectivității (calea ferată, punctele de trecere a frontierei etc.) dintre Ucraina, pe de o parte, și Polonia, România, Ungaria, Slovacia și Moldova, pe de altă parte.

Cea mai mare parte a acestor fonduri urmează să fie direcționată către Polonia și România. Alte circa 700 milioane de euro au fost anunțate sub formă de investiții din partea BEI, BERD și Banca Mondială până la finele lui 2023 (UE, noiembrie 2022).

Odată cu distrugerea capacităților porturilor din Odesa cu ieșirea la Marea Neagră și a amenințărilor la securitatea celor din regiunea Dunării (Reni, Ismail și Chilia), volumele de produse agricole exportate prin „coridoarelor verzi” ar trebui să fie dublată. În consecință, alte state din UE vor necesita finanțare europeană pentru a substitui porturile odesite.

Cele 3 scenarii privind criza „livrărilor de cereale ucrainene”

Evoluția în jurul situației din porturile odesite depinde de o serie de factori. Intensitatea atacurilor va fi influențată de disponibilitatea de rachete și drone în arsenalul Rusiei. De asemenea, capacitatea Ucrainei de a construi umbrela protectoare deasupra tuturor porturilor din Odesa, care participă în operațiunile de export.

În acest sens, sunt necesare fie de noi sisteme de apărare aeriană sau de reamplasarea celor deja existente din alte puncte geografice ucrainene, care de asemenea au nevoie de protecție.

Anterior, Ucraina discutase despre crearea unui coridor nou, care ar trece prin apele teritoriale ale statele NATO – România, Bulgaria și Turcia. Dar problema porturilor din Odesa rămâne nesoluționată, deoarece Rusia le vrea disfuncționale.

Principalele scenarii plauzibile care se pot materializa în funcție de evoluția factorilor menționați mai sus numără: 1) restaurarea transportării pe Marea Neagră; 2) redirecționarea fluxului spre „coridoarelor verzi”; 3) o combinație a primelor două scenarii.
 

1. Restaurarea transportării pe Marea Neagră. Ca acest scenariu să prindă rădăcini Ucraina are nevoie de asistență militară pentru a instala sistemele de protecție aeriană în jurul porturilor sale din Odesa. De asemenea, noul coridor va include navigarea prin apele statelor NATO, ceea ce va împiedica Rusia să le atace fără a declanșa Articolul 5 privind apărarea colectivă. Cu o asemenea protecție combinată, utilizarea capacităților de transportare prin Odesa poate fi reluată, dar nu în timpul apropiat.
    
2. Redirecționarea fluxurilor spre „coridoarelor verzi”. Dacă primul scenariu nu este realizat într-un timp rezonabil de maxim o lună, atunci alternativa este transferarea exporturilor de produse agricole către coridoarele de solidaritate din interiorul UE. Totuși, acest proces va necesita fonduri europene adiționale pentru a găsi noi porturi ce ar putea realiza exportul producției agricole ucrainene. Deocamdată, UE nu a anunțat dacă poate identifica resurse financiare noi în timp rapid pentru a lărgi potențialul conectivității dintre Ucraina și alte porturi din Marea Baltică și Marea Adriatică.
    
3. O combinație de soluții. Repararea infrastructurii portuare distruse de Rusia și asigurarea protecției aeriene poate necesita timp. Având în vedere apropierea perioadei de recoltare, Ucraina va avea nevoie de „coridoarele verzi” pentru a reuși să exporte produsele agricole din depozite și a asigura capacități pentru producția nouă. Prin urmare, redirecționarea fluxurilor poate fi o soluție temporară până când porturile din Odesa sunt viabile din nou, iar Ucraina și partenerii externi, inclusiv statele NATO și ONU, pun bazele unui nou coridor pe Marea Neagră, care să protejeze fluxul neîntrerupt de bunuri agricole din Ucraina spre piața externă.
    

În loc de concluzii…

Rusia încearcă să multiplice consecințele agresiunii sale militare împotriva Ucrainei prin intermediul distrugerii porturilor din Odesa, care poate afecta capacitățile ucrainene de producție agricolă. Combinate cu volatilitatea de pe piața globală a grâului și dezastrele naturale, acutizate de schimbarea climatică, Moscova vrea să forțeze o „pace cu orice preț”.

Contraofensiva ucraineană implică incertitudini pentru forțele ruse de ocupație, iar elitele din jurului lui Vladimir Putin au reluat discuția despre utilizarea armei nucleare tactice. O altă opțiune la care poate apela partea rusă este să saboteze centrala atomică de la Zaporijie, folosind ca reper cazul de la Kahovka.

În fine, regimul de la Moscova urmărește să-și sporească rolul în domeniul securității alimentare globale, iar eliminarea Ucrainei ca sursă agricolă alternativă reprezintă un pas în această direcție.

În absența ponderii anterioare în sectorul energetic, Rusia încearcă să-și croiască o nouă superioritate globală din contul dependenței pe care piața internațională o manifestă față de livrările critice de producție agricolă.