Agrobiznes

Forumul a fost organizat la data de 5 martie curent, la Bruxelles, de compania Syngenta şi Organizaţia europeană a proprietarilor de teren (European Landowners Organization - ELO).

„Acest forum are loc anual, la Bruxelles, şi marchează un început frumos al primăverii. Forumul privind Viitorul Agriculturii (FFA) reprezintă atât o oportunitate excelentă pentru angajaţii companiei Syngenta de a purta dialoguri deschise cu partenerii de business şi factorii decidenţi pe tema agriculturii, cât şi o platformă ideală, unde compania noastră îşi demonstrează preocuparea în dezbaterea şi dezvoltarea politicilor de viitor în agricultură şi susţinerea unei agriculturi intensive durabile la nivel european", a declarat dl Andrei Măruţescu, Head of Corporate Affairs Black Sea CU - Syngenta Agro SRL.

Al 6-lea Forum privind Viitorul Agriculturii a avut loc în contextul discuţiilor actuale la cel mai înalt nivel privind reforma Politicii Agricole Comune şi finalizarea acesteia. Întrebarea pusă în acest moment este în ce măsură reforma PAC rămâne un simplu mecanism în gestionarea subvenţiilor pentru fermieri sau dacă va putea deveni un catalizator pentru intensificarea durabilă a agriculturii europene, punându-le la dispoziţie producătorilor agricoli instrumentele necesare, tehnologiile şi expertiza pentru a deveni mai competitivi pe piaţa globală.

Reforma va fi analizată şi faţă de alte politici agricole din diferitele parţi ale lumii. Ţinând cont de criza economică şi financiară, securitatea şi siguranţa alimentară şi de mediu rămân în topul agendei de discuţii. Evenimentul a avut ca temă intensificarea durabilă a producţiei alimentare, în contextul provocărilor legate de mediu.

Forumul cu o listă impresionantă de vorbitori a oferit un cadru deschis de dezbatere privind viitorul agriculturii. S-au exprimat o serie de preocupări legate de concluziile Consiliului European privind cadrul financiar multianual şi negocierile reformei Politicii Agricole Comune.

Au participat reprezentanţi ai sectorului privat şi cel public, ai instituţiilor europene, ai societăţii civile, ai mediului diplomatic şi academic.

Printre vorbitori s-au numărat: Jose Manuel Barosso, preşedintele Comisiei Europene, Robert Zoellick, fost preşedinte al Băncii Mondiale (2007-2012), Franz Fischler, preşedintele fundaţiei RISE şi fost comisar european pentru agricultură, Paolo De Castro, preşedintele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Parlamentul European, şi Janez Potocnik, comisarul pentru mediu.

Lucrările dezbătute pe sesiuni au fost deschise de dl F. Fischler, care s-a referit la tema evenimentului privind intensificarea durabilă a producţiei alimentare în contextul provocărilor legate de mediu. Discursul preşedintelui Barroso a reliefat rolul major al Politicii Agricole Comune (PAC) - „o politică cu adevărat europeană" - în vederea asigurării unei creşteri durabile. Acesta a atras atenţia care ar putea fi consecinţele unei fragmentări a pieţei agricole cu 27 de politici diferite şi a arătat că agricultura UE reprezintă unul dintre sectoarele cele mai competitive la nivel global.

Dl J.M. Barosso a subliniat că succesul PAC este legat de capacitatea sa de a fi adaptată, iar unul dintre aspectele cele mai sensibile pentru viitorul agriculturii este durabilitatea ecologică. Preşedintele Comisiei Europene consideră important a răspunde cererii tot mai mari de alimente, plecând de la un progres tehnologic echilibrat şi, în acelaşi timp, sunt necesare protejarea mediul şi adaptarea la schimbările climatice.

Pentru "înverzirea autentică a PAC", a dat asigurări că se doreşte ca această schimbare să fie cât mai simplă pentru agricultori. De asemenea, şi-a exprimat convingerea că pentru multe sectoare economice, dar în special pentru sectorul agricol, nu există competitivitate pe viitor fără a integra provocările de mediu, fără o utilizare raţională a resurselor naturale sau fără a proteja biodiversitatea.

Dl R. Zoellick a subliniat rolul agriculturii pentru ţările în curs de dezvoltare şi pieţele emergente şi a atras atenţia asupra unor schimbări structurale majore în viitor. Acesta a trecut în revistă ultimele evoluţii la nivel mondial privind preţurile produselor agricole şi a insistat asupra productivităţii şi deschiderii comerţului agricol, pentru a răspunde provocărilor legate de volatilitatea tot mai mare. Totuşi, se aşteaptă o creştere constantă a preţurilor produselor agricole, după o lungă perioadă de scădere. Investiţiile trebuie adaptate specificului ţărilor, iar politicile legate de mediu trebuiesc integrate cu cele agricole. Este nevoie de investiţii în agricultură legate de mediu şi climă (climate smart agriculture).

La sesiunea privind reforma PAC, dl De Castro s-a referit la o serie de aspecte esenţiale legate de buna funcţionare a lanţului agroalimentar, importanţa asocierii producătorilor, concentrarea ofertei de produse şi extinderea sistemului de contractualizare. Preşedintele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Parlamentul European a relevat faptul că producătorii agricoli au fost cei mai afectaţi de volatilitatea preţurilor şi practicile comerciale neloiale. De aceea, este necesară respectarea principiilor de bune practici, cu reguli valide pentru întreaga UE. În acest sens, a subliniat că amendamentele PE conţin propuneri concrete legate de un sistem normativ simplificat pentru organizarea producătorilor şi asociaţiilor interprofesionale, precum şi pentru consolidarea puterii de negociere a producătorilor.

Cu privire la concluziile Consiliului European privind cadrul financiar multianual (MFF), acesta a subliniat că va fi o majoritate largă a PE care nu se va exprima în favoarea acordului din Consiliu. De asemenea, consideră că, dacă MFF se va aproba în forma actuală, nu va reprezenta o oportunitate de creştere pentru UE, ci un cost, ceea ce nu este acceptabil.

Dl Potocnik a subliniat că proporţia de 30% pentru înverzirea plăţilor directe este foarte binevenită, dar trebuie să fie legată de biodiversitate, apă, sol şi climă. Consiliul European nu s-a exprimat cu privire la includerea directivei-cadru privind apa şi cea legată de utilizarea durabilă a pesticidelor la normele privind eco-condiţionalitatea. Comisarul pentru mediu a precizat că nu este de acord cu flexibilitatea între piloni, considerând că cel de-al doilea pilon este cel care asigură schimbări structurale reale pentru modernizarea agriculturii. Fermierii activi trebuie să menţină zona rurală. Acesta a arătat că va fi fundamental să se menţină parteneriatul dintre mediu şi agricultură; în cazul în care acest parteneriat este rupt, ar putea conduce la crearea unui fond separat pentru mediu şi la o mai mare reglementare.

În concluzia forumului, dl Fischler a subliniat următoarele aspecte, referindu-se la diferitele schimbări preconizate în domeniul agricol:

• creşterea constantă a preţurilor produseloragricole după o lungă perioadă de scădere - se prevede o creştere constantă a preţurilor în următorii 10-15 ani;
• profitabilitatea sectorului agricol alUE nu va creşte, în acord cu ultimele informaţii furnizate de Comisie;
• dezvoltarea unor noi instrumente pentru acontracara fenomenul volatilităţii preţurilor;
• intensificarea durabilă - analiza uneinoi forme de decuplare (decoupling input, at least partially, from output);
• inovarea ar trebui sprijinită în cadrulreformei PAC (knowledge per hectare);
• asigurarea echilibrului celor 3 componente:economică, ecologică şi socială;
• bioeconomia - tehnologia are un rolcrucial şi poate reprezenta o nouă oportunitate pentru sectorul agricol al UE;
• optimismul exprimat cu privire laviitorul agriculturii din Africa;
• reforma PAC - în acest moment, în acord cu evoluţiile din PE şi Consiliu şi discuţiile cu reprezentanţii fermierilor, direcţia ar fi mai degrabă „o oportunitate pierdută decât un succes", însă se aşteaptă rezultatul negocierilor - Parlament European-Consiliu
• referitor la înverzire, acceptarea dublei finanţări implică un risc foarte mare de a pierde ulterior; aplicarea unor măsuri diferite de echivalenţă în statele membre prezintă un risc clar de a avea mai multă birocraţie şi nu o politică mai durabilă;
• schema micilor fermieri aduce simplificare pentru o treime din agricultorii UE;
• pentru perspectiva financiară multianuală se aşteaptă votul din PE şi etapa negocierilor;
• ar fi necesară o evaluare intermediară, de o importanţă deosebită pentru rezultatele reformei PAC.

Următorul forum privind Viitorul Agriculturii va avea loc la data de 1 aprilie 2014.

Sursa: agrimedia.ro

Într-o mare parte a Europei de Est, terenurile agricole sunt uşor accesibile şi de multe ori pe întinderi mari, iar investitorii străini au profitat de avantaje şi au investit în regiune, relatează Financial Times.

Spre exemplu, cel mai mare teren închiriat în Ucraina de către grupul olandez Theeuwes, depăşeşte 250 de hectare - de 10 ori mărimea unei ferme medii din Olanda - ceea ce scade costurile de producţie considerabil.

Cei mai mulţi investitori închiriază, în loc să deţină fermele, din cauza restricţiilor aplicate încă străinilor cu privire la proprietatea asupra terenurilor într-o mare parte din regiune. Contractele de leasing sunt, de obicei, pe o durată care variază între 5 şi 15 ani, şi doar câţiva şi-au asigurat un contract pe 30 de ani.

Unul dintre aceşti investitori în regiune este Kristof Szabadhegy, un american de origine ungară care a ajuns să facă agricultură, după ce a lucrat 10 ani la grupul de consultanţă în afaceri Deloitte. În 2005, Kristof, împreună cu fratele său, au preluat o fostă fermă de stat, în ruină, din apropierea conacului familiei sale, achiziţionat la rândul său prin proceduri de faliment. Multe astfel de ferme s-au luptat să supravieţuiească după căderea comunismului, după ce a fost transformate în cooperative conduse de către săteni lipsiţi de experienţă şi de capital.

În calitate de cetăţeni ungari, cei doi fraţi au voie să deţină teren. Preţurile de aproximativ 4.000 de euro pe hectar sunt semnificativ mai mici decât în Europa de Vest, unde în anumite zone hectarul ajunge la 30.000 de euro (părţi din Benelux), explică Kristof Szabadhegy.

Investitorii au putut cumpăra clădirile fermei, maşinile agricole şi alte bunuri, în condiţiile în care restricţiile privind străinii se aplică doar dreptului de proprietate directă asupra terenurilor agricole.

În teorie, în condiţiile aderării Ungariei la UE, aceste restricţii sunt pe cale de a fi eliminate treptat. Cu toate acestea, aşa cum se întâmplă în mai multe ţări din regiune, guvernul de la Budapesta ridică noi obstacole pe fondul temerii că terenurile vor fi achiziţionate de către vecinii mai bogaţi.

O diferenţă importantă pentru investitorii din Serbia şi România este că străinilor le este permis să cumpere teren. Acest lucru s-a dovedit important pentru familia austriacă Bardeau, care a vizat zona Banatului, la graniţa României cu Serbia şi Ungaria, cu terenuri bune şi o moştenire a unui trecut în Imperiul Austro-Ungar. "Ştim cine erau proprietarii terenului", afirmă Bardeau. "Nimeni nu poate veni pe viitor să spună că este al lor", adaugă el. Familia a achiziţionat teren de la circa 14.500 de mici proprietari de terenuri şi închiriază de la alţi 1.500 - fiind nevoie de o echipă de şapte pentru a gestiona achiziţiile şi închirierile sale.

Spre deosebire de unii investitori, Tom Green, directorul executiv al Spearhead International - unul dintre cei mai mari fermieri din regiune, cu peste de 70.000 de hectare - preferă să închirieze terenuri, eliberându-şi astfel capitalul pentru investiţii. Pe de altă parte, noii investitori trebuie să investească în infrastructură şi utilaje. Spre exemplu, Spearhead a cheltuit doar anul trecut 4 milioane de euro pentru depozitarea şi irigarea terenurilor sale.

Spearhead s-a dezvoltat în parte, din Greens of Sohan, afacerea de familie a lui Green (unul din cei mai importanţi producători britanici de legume), iar operaţiunile sale se întind acum spre Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi România.

Deşi mai multe ţări din regiune se descriu drept "coşul de pâine" al Europei, Ucraina este mai îndreptăţită decât majoritatea. Bogată în cernoziom, sau pământ negru, ţara se numără printre primii 10 exportatori de grâu la nivel mondial, fiind totodată responsabilă pentru jumătate din producţia mondială de floarea-soarelui.

Pe de altă parte, deşi îmbunătăţirea infrastructurii cu bani europeni a ajutat semnificativ, subvenţiile oferite de UE au avut şi un efect inflaţionist asupra preţurilor terenurilor. Agricultorii sunt, de asemenea, în competiţie cu investitorii financiari care văd în terenuri un bun în sine, în contrast cu un deceniu în urmă, explică Christoph Hartig, consultant pe probleme agricole.

Cu toate acestea, terenul rămâne ieftin după standardele occidentale şi, foarte important, disponibil, remarcă FT. Spre exemplu, în unele zone ale României, terenul poate fi încă achiziţionat cu 300 euro pe hectar, în timp ce în centrul Ucrainei un hectar poate fi închiriat cu 70 de euro pe an.

Sursa: capital.ro

O misiune de afaceri din Republica Moldova vizitează în perioada 18-29 martie mai multe state europene pentru a afla experienţa acestora în producerea şi asamblarea cazanelor moderne de ardere a combustibilului din biomasă.

Misiunea de afaceri este o iniţiativă a Proiectului UE-PNUD „Energie şi Biomasă" şi a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică.

Reprezentanţi de la 7 companii naţionale din sectorul energetic precum şi experţi de la Agenţia pentru Eficienţă Energetică, Fondul de Eficienţă Energetică vor vizita întreprinderi de producere a cazanelor de ardere a combustibililor din biomasă din Cehia, Polonia şi România, vor face schimb de experienţă, vor avea întâlniri cu oamenii de afaceri din sectorul bioenergetic, precum şi cu autorităţi naţionale responsabile de domeniul de regenerabile şi eficienţă energetică.

„Este important ca, de rând cu producerea combustibilului din biomasă, Republica Moldova să avanseze şi în producerea şi asamblarea cazanelor pe bază de biomasă. O asemenea abordare complexă va contribui la dezvoltarea tehnologiilor moderne de valorificare a potenţialului energetic al biomasei", a declarat Mihai Lupu, şef al Serviciului monitorizare a eficienţei energetice şi utilizării surselor de energie regenerabilă din cadrul Agenţiei pentru Eficienţă Energetică.

Oamenii de afaceri din Republica Moldova vor acumula informaţie adiţională pentru dezvoltarea pieţei locale a cazanelor pe biomasă produse în ţările europene, vor stabili relaţii de colaborare cu liderii în dezvoltarea tehnologiilor de ardere a combustibilului din biomasă din Cehia, Polonia şi România.

„Vizita de studiu este una premergătoare lansării Programului destinat gospodăriilor casnice în cadrul căruia cel puţin 500 de familii vor putea cumpăra cazane moderne de ardere a brichetelor şi peletelor, produse sau asamblate în Republica Moldova, o parte din costuri fiind rambursate din fondurile Proiectului Energie şi Biomasă. Misiunea de afaceri vine să ajute companiile naţionale din sector să stabilească relaţii comerciale de colaborare cu producătorii de cazane moderne pe bază de biomasă din ţările Uniunii Europene şi să transpună activitatea acestora în Republica Moldova ", a informat Nicolae Zaharia, expert în dezvoltarea afacerilor în cadrul Proiectului Energie şi Biomasă.

Sursa: biomasa.aee.md

„Cel mai bun business în R. Moldova este sau cu nucul, sau cu poama", spun specialiștii din domeniul culturilor nucifere.

Însă, întrucât plantațiile viticole necesită mai multe investiții, fermierii moldoveni au ajuns la concluzia că afacerile cu nuci sunt, într-adevăr, profitabile, iar dacă mai exportă, câștigă mult mai bine decât dacă și-ar vinde produsele pe piața internă. Astfel, în condițiile în care dezvoltarea unei asemenea afaceri cere investiții minime comparativ cu vița de vie, iar cererea de nuci pe plan mondial, de la an la an, este tot mai mare, anul trecut plantațiile de nuci din țară s-au triplat, iar nucile autohtone au ocupat cu succes piața europeană.

Până în 2020, suprafaţa plantaţiilor de nuci trebuia să atingă cel puţin 14 mii de hectare, iar recolta nucilor necurăţate să constituie 60 mii de tone, ceea ce ar fi asigurat o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă de până la 15 mii tone, potrivit Programului Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere. Însă, în realitate, lucrurile stau altfel, iar țara noastră are deja plantate cele 14 mii de hectare de livadă de nuci, iar roada, spun specialiștii, se arată bogată. „Într-adevăr, au crescut cu mult teritoriile cu nuci. În respectivul program este stipulată plantarea a câte o mie de hectare pe an, dar am depășit deja această prevedere", a spus Constantin Gajim, directorul executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

Ideea extinderii suprafeţelor de livezi de nuc, sporirea productivităţii plantaţiilor, dar și îmbunătăţirea calităţii nucilor a fost generată de o cerere tot mai sporită de nuci pe piaţa europeană și, mai mult, deficitul acestora pe piaţa europeană din ultimii ani, care depăşeşte 100 mii tone de nuci în coajă. Pentru comparație, conform datelor din Cadastrul Funciar, suprafaţa plantaţiilor de nuci la 1 ianuarie 2011 constituia circa 11 mii de hectare.

"În 10-15 ani ne vom răscumpăra investițiile"

Compania „A.M.G. Kernel" deține cea mai mare plantaţie de nuci din R. Moldova, dar şi din Europa, unde în total sunt 7000 de hectare, dintre care 750 de hectare sunt plantate cu nuci. Pentru aceasta au fost investite circa șase mln. euro, sumă în care a fost inclusă procurarea terenurilor și plantarea livezilor, formarea infrastructurii, tehnica și toate cele necesare pentru un ciclu închis. „Mai mult, vrem ca în viitorul apropiat să ne extindem până la 1500 ha de pământ", a spus Victor Guțu, directorul executiv al „A.M.G. Kernel".

Constantin Gajim susține că, spre deosebire de investițiile care trebuie realizate la pornirea unei afaceri cu viță de vie, la plantațiile de nuci, investițiile sunt mult mai mici și necesare doar în primul an. „Investiția maximă este de până la două mii de euro la hectar, fără costul terenului, și doar dacă importăm puieți de elită din Franța", a remarcat Constantin Gajim.

La rândul său, Victor Guțu a menționat că, potrivit planului de afaceri, în 10-15 ani, compania trebuie să-și răscumpere investițiile. „Din acest an, livezile încep să dea roade și, mai exact, circa 120 de hectare au intrat în rod", a spus Victor Guțu.

Totuși, pentru a obține rezultate bune, angajații companiei remarcă că în această sferă este necesar să depui efort și să aplici corect tehnologiile, dar și să lucrezi în pas cu știința. „Colaborăm cu Institutul din Franța, din Budapesta și avem specialiști care ne consultă și ne ajută să implementăm ceea ce este accesibil pentru noi", opinează Victor Guțu.

Totuşi, cea mai mare problemă cu care se confruntă investitorii în plantațiile nucifere este birocraţia, dar și faptul că, la momentul actual, nu lucrează bine legea ce ține de consolidarea terenurilor. „Anume din acest considerent este foarte greu să faci o plantație sau o livadă industrială. Totodată, tehnica ce ține de îngrijirea livezilor, de procesarea nucilor nu este încă indicată în lista de subvenționare", a spus în concluzie directorul executiv al „A.M.G Kernel".

De altfel, pentru 2013, subvenționarea producătorilor agricoli pentru înfiinţarea plantaţiilor de nuc altoit, migdal şi alun s-a majorat de la 10 la 15 mii de lei per hectar, în funcţie de sistemul de cultură, tipul de portaltoi şi densitatea pomilor la un hectar.

Importăm nuci franceze, exportăm nuci moldovenești

Întrucât nucile moldovenești au devenit competitive pe piața europeană, ulterior metodelor și tehnologiilor noi de altoire a soiurilor moldovenești, anul trecut, spre exemplu, s-au exportat 12 mii de tone de miez de nucă. În acest context, specialiștii au menționat un alt fenomen, și anume, deși nucile din R. Moldova sunt solicitate în Europa, pentru că au calități gustative mult mai bune și o compoziție chimică mult mai bogată, francezii aduc nuci în coajă din Franța, le strică la noi și le importă înapoi ca nucă moldovenească. Motivul? „E foarte simplu. Deoarece forța de muncă în țara noastră e mai ieftină", a spus Constantin Gajim. Mai mult, francezii știu că și R. Moldova are plantați pomi de origine franceză. „Moldova produce nouă mii tone de miez, dar exportă 12 mii de tone. Franța produce 27 mii de tone, dar consumă 29 mii de tone. E o cerere mare pe piața din Europa", a relatat Gajim.

De altfel, în ultimul deceniu, R. Moldova și-a majorat exportul de nuci în termeni monetari de 2,8 ori - până la 70 mln. dolari. Potrivit Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al R. Moldova, de exemplu, dacă în 2002 exporturile moldovenești de nuci în coajă și miez de nucă au constituit în termeni monetari circa 25 mln. dolari, în 2011 acestea s-au cifrat deja la circa 72 mln. dolari.

În 2012, Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, remarca faptul că nucile ocupă doar patru la sută din totalul exporturilor cu produse horticole, însă, financiar, acumulează 44 la sută din aceste exporturi. Totodată, potrivit Centrului de Comerţ Internaţional de la Geneva, Moldova este unul dintre cei mai mari exportatori de nuci în Europa, după Statele Unite ale Americii, Mexic şi China. „Nucile sunt cultivate pe șase mii de hectare, o suprafaţă ce s-a extins constant. Producerea totală de nuci constituie anual 15-18 mii tone", se arată într-un studiu de piață privind fructele și legumele proaspete în R. Moldova din decembrie 2011, în cadrul proiectului Competitivitatea agricolă și dezvoltarea întreprinderilor (ACED). Totodată, conform datelor Biroului Național de Statistică (BNS), în 2011, volumul total al recoltei de nuci în Moldova a constituit 14 mii tone, recolta fiind de circa 3 mii de tone la hectar.

Fluctuații de prețuri la miezul de nucă pe piața internă

În luna ianuarie curent au scăzut prețurile la nuci cu 1,2 la sută comparativ cu luna decembrie a anului trecut, potrivit BNS. Totuși, prețurile la miezul de nucă variază între 100 și 160 de lei per kilogram în piețele din Chișinău. „Prețul de colectare a miezului variază între 60-100 de lei, în funcție de categorie, iar ca să fie împăcat și cumpărătorul, și producătorul, ar fi normal ca prețul unui kilogram de nucă să fie în jur de 50 lei", a spus directorul executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

În orice caz, potrivit lui Gajim, prețul la miezul de nucă pe piața internă este dictat de Occident. „Dacă se încheie un contract cu șapte euro per kilogram și apoi se scade 20-40 la sută, la noi nu poate fi mai ieftin sau mai scump. În Europa, prețul miezului de nucă variază între 8,5-12 euro, în funcție de categorie. Spre exemplu, nuca de franchette, care are 200 de ani pe piața europeană, este cea mai scumpă, iar la noi sunt în jur de 1500-1800 de hectare de asemenea soiuri de nuci".

Specialiștii din domeniul culturilor nucifere țin să precizeze, de asemenea, că țara noastră este „norocoasă", deoarece condiţii pentru cultivarea nucilor există doar pe șapte la sută din suprafaţa Pământului, iar R. Moldova face parte din aceste șapte la sută.

Pentru perioada 2006-2020, Programul Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere preconizează înfiinţarea a circa zece mii hectare livezi de migdal. Realizarea planului de plantări va asigura obţinerea în anul 2020 a 9600 tone de migdale, urmând ca în anul 2025 să fie produse circa 16 mii tone.

Nucul crește în California, în unele țări europene, India, China, însă condițiile climaterice și solul Moldovei sunt cele mai potrivite pentru nuc. Oficial, în Moldova au fost recunoscute cinci soiuri de nuci, iar 20 se consideră de perspectivă.

Articol scris de Victoria Puiu

Sursa: timpul.md

Calamităţile naturale afectează deja în fiecare an agricultura Republicii Moldova, iar consecinţele grave aruncă în recesiune întreaga economie cum s-a întâmplat anul trecut. Cu toate acestea, asiguratorii susţin că doar 5-6% din agricultori încheie contracte pentru protecţia culturilor şi animalelor de astfel de fenomene.

Cauzele principale invocate de fermieri, dar şi de companiile de pe piaţă sunt lipsa resurselor financiare pentru achitarea primelor, dar şi mentalitatea agricultorilor, care încă nu conştientizează necesitatea asigurării producţiei agricole de calamităţi. Experţii recomandă statului să susţină financiar agricultorii pentru ca aceştia să-şi asigure culturile.

În fiecare an se vorbeşte despre gradul înalt de vulnerabilitate a economiei în faţa secetei şi inundaţiilor care afectează agricultura, însă nivelul de asigurare a fermierilor împotriva calamităţilor naturale este încă foarte redus. În prezent sunt două companii care oferă servicii de asigurare a animalelor şi culturilor agricole de incendii şi calamităţi naturale. Este vorba despre Moldcargo şi Moldasig.

Conform legislaţiei în vigoare, contractul dintre fermier şi asigurator este încheiat pentru un an, dar la cererea asiguratului acesta poate fi încheiat şi pentru o perioadă de 6 luni. Valoarea primei de asigurare este calculată în baza unui tarif care este stabilit de fiecare companie în parte. Prima de asigurare poate fi achitată integral sau în rate. Fermierul poate achita 40% din prima totală la încheierea contractului, apoi 30% în termen de două luni de la data achitării primei rate în cazul contractului încheiat pe o perioadă de un an. În cazul contractului încheiat pe o perioadă de şase luni, se achită din start aceleaşi 40% iar în decurs de o lună alte 30%. Ultima tranşă de 30% se achită în termen de două luni de la data achitării celei de a doua rate în cazul contractului încheiat pe o perioadă de un an şi în termen de o lună în cazul contractului încheiat pe o perioadă de şase luni.

Încasările din asigurarea culturilor agricole au crescut cu 16,5%

Potrivit datelor Comisei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), valoarea primelor încasate de companii de la agricultorii care şi-au asigurat animalele de incendii şi calamităţi naturale a constituit în trimestrul III al anului trecut 968,4 mii lei, fiind cu 13,4% mai mare decât în perioada similară a anului 2011. În acelaşi timp, fermierii au achitat prime de asigurare a culturilor agricole în volum mai mare cu 16,5% faţă de trimestrul III al anului 2011, valoarea acestora fiind de 32,118 mil. lei. La sfârşitul lui 2011, încasările din primele de asigurare ale animalelor au însumat 1,246 mil.lei iar pentru asigurarea culturilor agricole producătorii au achitat prime în valoare de 42,27 mil.lei.

În pofida datelor furnizate de CNPF, asiguratorii susţin că nu a fost remarcată o dinamică pronunţată pe piaţa asigurărilor agricole, iar pentru anul curent ei se aşteaptă la o diminuare atât a numărului de agricultori care îşi vor asigura culturile şi animalele, cât şi a volumului de încasări din prime de asigurare. Cel mai mult fermierii asigură viile, livezile, semănăturile de floarea-soarelui şi porumb. Şeful Secţiei Asigurări Agricole din cadrul companiei de asigurări „Moldcargo", Ion Buza, susţine că anul 2013 va fi unul mai special atât pentru agricultori, cât şi pentru piaţa de asigurări agricole.

În 2013 se vor asigura mai puţin fermieri şi se vor reduce încasările din primele de asigurare agricolă

„Va fi un an mai puţin productiv din cauza că efectele secetei se vor resimţi anume în această perioadă. Noi avem dreptul să asigurăm producătorii agricoli doar după ce va demara procesul de subvenţionare a acestora. Este complicat să facem estimări pentru acest an, însă cred că numărul agricultorilor care vor solicita asigurarea culturilor şi a animalelor se va diminua, deoarece ei nu deţin surse financiare pentru a-şi achita primele. În general, compania noastră asigură 5-6% din agricultori, ceea ce este foarte puţin dacă facem o comparaţie cu alte ţări unde acest coeficient ajunge până la 90%", a declarat Buza.

Potrivit managerului, deşi aceste servicii sunt oferite deja de 9 ani, nu a fost înregistrată o dinamică pronunţată la acest capitol, principala problemă fiind lipsa banilor. „Majoritatea agricultorilor conştientizează necesitatea asigurării culturilor şi animalelor, însă lipsa banilor îi împiedică să o facă. Există şi problema mentalităţii producătorilor agricoli, însă dacă nu ar avea atâtea griji, credite şi alte cheltuieli, iar situaţia lor financiară s-ar îmbunătăţi, atunci cred că mult mai mulţi ar apela la aceste servicii", a mai spus Buza.

Problema mentalităţii fermierilor şi lipsa resurselor financiare împiedică dezvoltarea pieţei asigurărilor agricole

Preşedintele Uniunii Producătorilor Agricoli „UniAgroProtect", Alexandru Slusari, consideră că există mai multe motive care duc la această situaţie pe piaţa de asigurări agricole. „Unul din factorii cei mai importanţi ţine de mentalitate. Agricultorii nu au avut parte de o istorie şi o practică în domeniul asigurărilor agricole. După ce au trecut prin colhozuri, tranziţia la economia de piaţă şi reforma agrară, mentalitatea fermierilor noştri nu s-a format în direcţia de a conştientiza necesitatea asigurării ca o prioritate. O altă cauză este insuficienţa acută de resurse financiare, iar banii pe care îi deţin sunt cheltuiţi pe motorină, benzină sau pentru alte cheltuieli legate de prelucrarea terenurilor, restul cheltuielilor fiind neprioritare pentru acest segment", a precizat Slusari.

Potrivit expertului, condiţiile impuse de asiguratori sunt explicabile şi acceptabile, reieşind din ceea ce oferă piaţa asigurărilor şi sectorul agricol. „În condiţii de incertitudine economică şi politică, companiile de asigurări nu au foarte mulţi bani şi sunt foarte prudente în ceea ce oferă pentru clienţii lor", a mai spus reprezentantul fermierilor.

Referitor la acţiunile statului, Slusari consideră că s-au întreprins suficiente măsuri pe acest segment, în contextul în care a fost adoptată Legea privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie prin care primele de asigurare sunt subvenţionate cu 50% din valoarea lor, deşi ar fi binevenită creşterea acestei valori până la 70% în următorii ani.

Producătorii agricoli trebuie să înţeleagă importanţa asigurării împotriva calamităţilor naturale, fiindcă nu există alternativă

Preşedintele „UniAgroProtect" susţine că, oricum, trebuie de implementat, în general, politici privind dezvoltarea economiei pentru ca situaţia financiară a agricultorilor să se îmbunătăţească. „Astfel, şi asiguratorii vor fi mai previzibil în ceea ce ţine agricultura şi piaţa de asigurări pentru a oferi condiţii mai bune în acest domeniu. Conştientizarea necesităţii asigurării producţiei agricole de riscurile provocate de calamităţi, de rând cu ameliorarea situaţiei materiale a fermierilor va duce la creşterea volumului de asigurări agricole. Producătorii agricoli trebuie să înţeleagă importanţa asigurării împotriva calamităţilor naturale, fiindcă nu există alternativă pentru ca să ajungă la nivelul ţărilor civilizate unde acest tip de asigurare este deja o normă", a afirmat Alexandru Slusari.

Pierderile suportate de fermieri în acest an ca urmare a secetei sunt estimate la 2,5 miliarde de lei. Potrivit datelor statistice, Republica Moldova deţine o suprafaţă a terenurilor cu destinaţie agricolă de 2 milioane 533,8 mii ha ceia ce reprezintă 74,9% din suprafaţa ţării. În 2012 au fost asigurate doar 4% din plantaţiile agricole.

Articol scris de Virginia Nica

Sursa: eco.md

Ţara noastră va participa, în premieră, la o expoziţie mondială de produse şi tehnologii în domeniul alimentaţiei. Manifestarea va avea loc la Milano, în 2015. Moldova va participa la eveniment cu un stand de produse ecologice.

Costurile participării la expoziţie se ridică la 30 de milioane de lei, bani ce ar putea fi obţinuţi din sponsorizări, dar şi de la Guvern.

"Tema noastră fiind "Hrană pentru planeta Pământ şi energie pentru viaţă", e o şansă pentru Moldova. Dacă ne dezvoltăm în această direcţie, atunci avem şansa ca roşiile noastre să nu coste trei lei, dar să coste trei euro", susţine directorul general al Moldexpo, Arcadie Andronic.

"Produsele agricole, produsele bio, vinurile organice, obţinute fără produse chimice, pe soluri curate şi în baza tehnologiilor pure. Deci, intenţia noastră este de a ne prezenta anume ca o ţară producătoare de produse bio", spune managerul de proiect, Natalia Ivanov.

Pentru a cultiva produse bio sunt necesare îngrăşăminte organice, dar fermierii de la noi utilizează, în special îngrăşăminte minerale.

Expoziţia internaţională de la Milano se va desfăşura în perioada 1 mai - 31 octombrie 2015. Până acum, şi-au anunţat participarea 126 de state şi 60 de corporaţii transnaţionale. Organizatorii prognozează că vor avea peste 30 de milioane de vizitatori. În 2010, Moldova a participat la o expoziţie internaţională, la Shanghai.

Sursa: publika.md

Federaţia Rusă intenţionează să majoreze exportul de tehnică agricolă în Republica Moldova, aceste subiecte au fost abordate în cadrul întrevederii dintre ambasadorul rus în Moldova, Farit Muhametşin, şi reprezentanţii sectorului agricol din Moldova şi Rusia, care au participat la expoziţia „Moldagroteh-2013", organizată la Chişinău.

În cadrul discuţiilor părţile s-au axat pe identificarea unor căi de apropiere a intereselor de afaceri ale Rusiei şi Moldovei în domeniul livrărilor tehnicii agricole ruseşti.

Farit Muhametşin a menţionat că Ambasada este dispusă să contribuie la dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre întreprinderile celor două ţări în conlucrare cu conducerea Comisiei interguvernamentale moldo-rusă pentru cooperare economică. Diplomatul a subliniat necesitatea de a ridica nivelul de informare a societăţii privind oportunităţile, priorităţile şi procesul de cooperare între producătorii ruşi de tehnică agricolă şi companiile moldoveneşti din domeniul agrar.

Reprezentanţii întreprinderilor de producţie a tehnicii agricole din Voronej şi Kirov, prezenţi la întrevedere, au confirmat disponibilitatea de a stabili relaţii de parteneriat pe termen lung în Moldova, menţionînd interesul manifestat faţă de tehnica rusă în cadrul expoziţiei „Moldagroteh-2013", care s-a desfăşurat în perioada 13-16 martie la „Moldoexpo".

Sursa: noi.md

Producţia industrială în Moldova continuă să scadă. Potrivit informaţiilor acordate NOI.md de surse din cadrul Biroului Naţional de Statistică, în luna ianuarie 2013, volumul producţiei industriale s-a micşorat cu 2,1%, comparativ cu perioada similară a anului precedent.

Diminuarea volumului producţiei industriale a fost cauzată de reducerea volumului în industria extractivă cu 43% şi în industria prelucrătoare – cu 2,9%. Totodată, în luna ianuarie 2013, a fost înregistrată o creştere cu 0,8% în sectorul energetic.

În industria alimentară şi a băuturilor s-a înregistrat o creştere a volumului de producţie cu 8,6%, în special la următoarele activităţi: fabricarea vinului – cu 57,1%; producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne – cu 46,0%; fabricarea de cacao, ciocolată şi produse zaharoase de cofetărie – cu 41,3%; fabricarea produselor de morărit şi a amidonului – cu 35,9%; prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor – cu 19,9%; fabricarea pîinii şi a produselor de patiserie proaspete – cu 7,6%; fabricarea băuturilor alcoolice distilate – cu 6,7%; fabricarea produselor lactate – cu 2%.

Totodată, s-au înregistrat descreşteri la următoarele activităţi ale industriei alimentare şi a băuturilor: fabricarea uleiurilor şi grăsimilor vegetale şi animale – cu 78,9%; fabricarea apei minerale şi a băuturilor răcoritoare – cu 18,4%; prelucrarea şi conservarea peştelui şi a produselor din peşte – cu 14,5%.

De asemenea, în ianuarie 2013, s-au înregistrat creşteri şi la alte activităţi cum ar fi: industria chimică – cu 91,6%; producţia altor produse din minerale nemetalifere – cu 46,0%; producţia de echipamente şi aparate radio, televiziune şi comunicaţii – cu 16,7%; producţia de mobilier – cu 9,2%; edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative – cu 8,1%; producţia de maşini şi aparate electrice – cu 4,7%; aprovizionarea cu aburi şi apă caldă – cu 1,9%.

Totodată, în perioada de referinţă, au avut loc reduceri ale volumului de producţie, faţă de ianuarie 2012, la: producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie, optice – cu 82,9%; industria metalurgică – cu 39,4%; producţia de piei, articole din piele şi a încălţămintei – cu 38,6%; fabricarea de maşini şi echipamente – cu 38,2%; fabricarea produselor de tutun – cu 36,8%; prelucrarea lemnului şi fabricarea articolelor din lemn – cu 31,6%; fabricarea hîrtiei şi cartonului – cu 27,2%; fabricarea articolelor de îmbrăcăminte – cu 18,5%; fabricarea produselor finite din metal – cu 17,8%; fabricarea produselor textile – cu 10,4%; producţia şi distribuţia energiei electrice – cu 0,3%.

Sursa: noi.md

Prima săptămână din Postul Paștelui debutează cu cer oarecum senin și temperaturi destul de mici pentru această perioadă din an. Totuși, nu are cum să nu ne bucure faptul că vântul, care a bătut cu putere în ultimele zile, s-a liniștit vizibil.

Astăzi, vom avea parte de cer parțial noros și temperaturi mici. Vântul va bate din sud-est, cu 7-12 metri pe secundă, iar presiunea atmosferică va fi ridicată.

În nordul țării, pe parcursul zilei vor fi +4...+7 grade Celsius, în raioanele de centru +5...+8 grade, iar la sud +6...+9 grade. Noaptea, mercurul din termometre va oscila pe parcursul întregii țări între -2...+3 grade Celsius.

Marți, se prevede timp mohorât, în nordul și centrul țării sunt posibile precipitații. Vântul va sufla moderat, din sud-est, iar presiunea atmosferică va fi normală.

Ziua, temperaturile în nordul țării vor fi de +8...+11 grade, la centru vor fi +9...+12 grade, iar la sud +10...+13 grade Celsius. Noaptea, temperaturile vor oscila între 0...+5 grade.

Miercuri, în nordul țării se anunță precipitații ușoare. Pe parcursul zilei vor fi +9...+12 grade Celsius. În regiunile din centrul țării va fi deasemenea cer noros și +10...+13 grade în termometre, iar în sud până la +14 grade Celsius.

Presiunea atmosferică va fi scăzută, iar vântul va bate din sud-vest cu până la 11 metri pe secundă. În timpul nopții se păstrează maxime de până la 5 grade cu plus.

Joi, temperaturile brusc coboară și va fi din nou rece. În nordul republicii, mercurul din termometre abia de va ajunge la +8 grade. În restul țării, maxima zilei va fi de +10 grade. Vântul iarăși va sufla din sud-est, cu până la 11 metri pe secundă.

Potrivit prognozelor, weekendul viitor se anunță a fi rece și vor cădea precipitații sub formă de lapoviță.

Sursa: stirilocale.md

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii. În acest context, trebuie să ştim că:

• iepuroaicele manifestă călduri tot timpul anului;

• în ovarele iepuroaicelor, există permanent foliculi pe cale de maturare, ovulaţia fiind provocată de actul montei;

• femelele în călduri sunt neliniştite, se agită în cuşcă, răscolesc aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au organele genitale externe de culoare roşu-aprins, introduse în cuşca masculului, acceptă monta;

• la tineretul femel, prima montă se realizează prin tatonare, după atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei optime;

• la femelele multipare (care au fătat de mai multe ori), pentru programarea la montă, trebuie să se aibă în vedere: numărul de pui fătaţi şi înţărcaţi, starea de întreţinere şi vârsta;

• într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe este de un mascul la 9 femele;

• în vederea montei, femela se introduce în cuşca masculului (niciodată invers);

• după două monte consecutive (la interval de 10 minute între ele), iepuroaica se readuce în cuşca ei;

• masculii pot fi folosiţi la montă două zile consecutive, după care li se asigură o zi de pauză;

• diagnosticul gestaţiei, se poate face prin împerecheri de control la 5-6 zile de la montă, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile după împerechere;

• după o gestaţie de 30-31 zile, femelele fată între 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsă între 50-70 g;

• la 24 ore după fătare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numără puii, se observă viabilitatea lor şi se elimină resturile placentare şi puii morţi;

• în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile.

Ritmul de reproducere

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casă într-o crescătorie, trebuie să ţinem cont de condiţiile de creştere asigurate (hrănire şi adăpostire) în cadrul acesteia.

Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de pui înţărcaţi pe cuşcă şi pe an, depinde de intervalul între două fătări succesive, de numărul de pui la fătare şi de procentul de supravieţuire a puilor până la înţărcare.

După intervalul de timp între două fătări succesive, ritmul de reproducere poate fi:

• Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic crescătorilor care dispun de condiţii de hrănire şi adăpare precare şi se bazează pe realizarea a două fătări pe an, în urma cărora se obţin 12-18 pui înţărcaţi pe femelă. Un ciclu de reproducere este alcătuit din 30 zile de gestaţie şi 60 zile de alăptare. Cele două cicluri de reproducere însumează 180 zile pe an şi se derulează între 1 martie-15 septembrie.

• Ritmul de reproducere semiintensiv constă în realizarea a 3 fătări pe an, în urma cărora se înţarcă 26-28 pui/femelă. Intervalul între două fătări succesive este de 75 zile (30 zile de gestaţie şi 45 zile de alăptare). Cele trei cicluri de reproducere însumează 325 zile.

• Ritmul de reproducere intensiv se bazează pe realizarea a 4 fătări pe an şi obţinerea a 30-35 pui înţărcaţi/femelă. Durata unui ciclu de reproducţie este de 75 zile, iar femela este în activitate 300 zile/an.

• Ritmul de reproducţie foarte intensiv constă în obţinerea a 6 fătări/an/femelă şi a 36-48 pui înţărcaţi/an/femelă. Fătările au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaţie şi 30 zile de alăptare), iar femela este în activitate 360 zile/an.

În funcţie de ritmul de reproducere ales se întocmeşte în fermă un plan de montă şi fătări (tab. 2).

Sursa: revista-ferma.ro