Agrobiznes

Fabricile de lactate acuză lipsa materiei prime, pe fondul secetei care a afectat domeniul agricol anul trecut. În aceste condiţii, producătorii intenţionează să utilizeze lapte de import, dar invocă taxele prea mari. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii susţin că aceste companii vor beneficia de sprijinul necesar.

Cei mai mari procesatori de lapte din ţară susţin că din cauza crizei de materie primă au sistat exporturile.

"În 2007 am exportat 1.300 de tone de lapte praf. Exporturile s-au redus substanţial, şi, de fapt, au fost sistate", susţine procesatorul de lapte din Bălţi, Elena Belan.

"Noi nu am îndeplinit comenzile toate anul acesta, fiindcă nu am avut producţie suficientă. Cam 20 la sută din comenzi nu le-am îndeplinit", spune procesatorul de lapte din Râşcani, Gheorghe Angheluş.

Reprezentanţii Ministerului Agriculturii susţin că producătorii de lapte vor beneficia de asistenţa necesară.

"Noi putem accepta o cotă oarecare de lapte, care să intre în Republica Moldova fără a fi taxat şi asta o vor face exact acele întreprinderi mari care au nevoie de mai mult lapte şi au piaţă de desfacere. Pentru a-i afecta mai puţin pe cei care lansează businessul", a declarat ministrul în exerciţiu al Agriculturii, Vasile Bumacov.

Mai mulţi fermieri din ţară au fost nevoiţi, în acest an, să-şi sacrifice animalele din cauza lipsei furajelor. Pentru a mări numărul de vaci mulgătoare, Ministerului Agriculturii a acordat crescătorilor de animale subvenţii în valoare de 12 milioane de lei. Pentru fiecare animal, statul a acordat 500 de lei.

Sursa: publika.md

Consiliul Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale a aprobat, la 19 martie curent, un credit de 10 milioane de dolari SUA pentru diminuarea consecinţelor secetei severe care a afectat în vara anului trecut agricultura Moldovei, comunică MOLDPRES.

"Proiectul „Asistenţă de urgenţă pentru agricultură" va reduce riscul amplificării în 2013 a efectelor secetei din 2012", a menţionat Abdoulaye Seck, manager de Ţară pentru Banca Mondială în Moldova. El a adăugat că Proiectul va acorda beneficii monetare fermierilor din cele mai afectate raioane care au semănat în toamna anului 2012 grîu şi care vor cultiva porumb în 2013.

Suportul de urgenţă este în acord cu Strategia de Parteneriat a Băncii Mondiale pentru Moldova. Acest proiect complementează alte două proiecte, care sînt în prezent în curs de implementare, „Managementul dezastrelor şi riscurilor climatice în Moldova" şi „Competitivitatea agriculturii Moldovei".

Asistenţa financiară oferită de Banca Mondială va merge la producătorii de grîu şi de porumb şi la procurarea furajelor pentru a preveni reducerea numărului de animale în cele mai afectate raioane.

Seceta severă din vara anului trecut a compromis recoltele de grîu, porumb, floarea-soarelui şi de alte culturi şi a dus la scăderea produsului brut în sectorul agrar cu 29,2 la sută, potrivit Biroului Naţional de Statistică.

Producătorii de cereale au primit cîte 119.90 lei per hectar de la stat, compensaţie pentru acoperirea parţială a cheltuielilor suportate la semănatul grîului de toamnă pentru recolta anului 2013. Pentru procurarea cerealelor furajere fermierii au primit o compensaţie de 499 de lei pentru un animal.

Potrivit regulamentului aprobat de către Guvern, în scopul diminuării consecinţelor secetei din 2012 şi susţinerii producătorilor la semănatul grîului de toamnă pentru recolta anului 2013, precum şi în scopul păstrării şeptelului de animale, vor fi alocate 50 de milioane de lei.

De la momentul aderării Republicii Moldova la Banca Mondială, în anul 1992, Moldova a beneficiat de o sumă totală de 950 de milioane de dolari SUA, alocată unui număr de 46 de proiecte realizate în ţară. În prezent, portofoliul Băncii Mondiale include 12 proiecte active cu un angajament total de 296 de milioane de dolari SUA. Domeniile de suport includ educaţia, asistenţa socială, e-guvernarea, sănătatea, apa şi canalizarea, agricultura, dezvoltarea businessului şi altele.

Sursa: moldpres.md

1. Incubaţia

Ouăle pentru incubat trebuie să aibă o fertilitate de minim 90% şi trebuie conservate în cele mai bune condiţii pe perioada dinainte de introducere la incubat.

Păstrarea ouălor trebuie să fie făcută într-o cameră răcoroasă, la o temperatură de 10 – 15 grade C, dar nu pentru mai mult 7 zile. Pe timpul păstrării ouăle trebuie să fie periodic întoarse cu 180°.

Ouăle mici sau prea mari, ouăle cu coaja rugoasă sau pigmentaţie albăstrie sau chiar deformate nu sunt ouă bune pentru clocit. Ouăle pentru clocit trebuie să fie curate, cu coaja întreagă, să aibă un aspect uniform, să nu fie nici prea mici şi nici prea mari, să aibă coaja netedă şi tare, să prezinte o pigmentaţie maronie bine distribuită pe suprafaţa cojii şi să aibă cel mult 5 sau 6 zile. Acestea trebuie colectate de la cuştile unde se află o grupă de 1 la 3, un mascul la trei femele, care să fie împreună de cel puţin 7 zile. În perioada în care nu se doreşte colectarea de ouă pentru încubat se recomadă modificarea grupei la 1 la 5.

Timpul de incubare al ouălor de prepeliţă este de 16 zile. Temperatura în incubatoare, măsurată deasupra oului cu un termometru, ar trebui să fie între 38 şi 38,5 grade Celsius. Trebuie avut în vedere că termometrul să nu atingă ouăle, se măsoară temperatura aerului din incubator, nu temperatura oului pus la clocit, deoarece între cele două există o diferenţă. Scăderile de temperatură din incubator în perioada clocitului, datorate căderilor de curent, termostat defect sau o încălzire defectuoasă, nu au efect negativ dacă temperatura aerului din încăpere variază între 27 şi 30 grade Celsius. O temperatură permanent ridicată, 40 grade Celsius, şi mai mult, duce la moartea tuturor embrionilor datorită coagulării albuşului. O subtemperatură permanentă de 35-36 grade Celsius prelungeşte termenul ieşirii din ou a puilor şi reduce rezultatul cu până la 20% faţă de numărul iniţial de ouă.

Umiditatea relativă a aerului în perioada preclocirii, adică în primele 14 până la 15 zile, trebuie să fie de 55-60%. Începând cu a 15-a zi, umiditatea relativă a aerului trebuie ridicată la 90-100%, astfel se uşurează ieşirea puilor din gaoace, deoarece se ridică umiditatea din interiorul oului. Aceasta se poate atinge foarte uşor cu ajutorul unei stropitoare de mână. O umiditate mult prea mică în perioada ieşirii din ou poate duce la lipirea puiului de pieliţa oului. Pentru a ridica umiditatea aerului este recomandat să stropim abundent atît ouăle cât şi pereţii incubatorului cu o zi inainte de ieşirea puilor, chiar dacă primii pui au spart coaja.

Întoarcerea de două ori pe zi a ouălor în perioada preclocirii este absolut necesară, pentru a împiedica lipirea embrionului de pieliţa oului şi pentru clocirea uniformă de jur împrejur a ouălor. Ouăle proaspăt puse la clocit nu trebuie întoarse, în primele 36 de ore de incubare, deoarece în această perioadă se formează reţeaua foarte fină de vase sanguine şi de asemenea inima embrionului. La fel trebuie procedat şi cu 36 de ore înainte de ieşirea puilor din gaoace, ouăle nu mai trebuie întoarse deoarece puiul deja format şi-a luat poziţia pentru ieşirea din ou şi nu vrea să fie deranjat.

În timpul primelor 8 ore de la ieşirea puilor din ou este de preferat să nu deschidem uşa incubatorului, prin aceasta nu se va obţine decât o schimbare a temperaturii iar intregul proces al ieşirii din ou ar fi dat peste cap. La 8-10 ore după ce au ieşit primii pui din găoace trebuie efectuat un control, precum şi adunarea puilor ieşiţi şi uscaţi şi aşezarea lor într-o cutie pregatită dinainte. Puii care sunt proaspăt ieşiţi şi nu sunt uscaţi trebuie băgaţi înapoi în incubator. Toate cojile goale trebuie scoase din incubator. Ouăle rămase trebuie verificate pentru a ajuta puii care au ciobit oul dar nu au reuşit să iasă, însă trebuie ajutaţi numai acei pui care au absorbit tot sângele şi au retras sacul vitelin. După alte 8-10 ore se face al doilea control.

2. Creşterea puilor de prepeliţă

O cuşcă pentru creşterea puilor de prepeliţă în primele 10-15 zile de viaţă (timp în care puii au nevoie de o sursă artificială de caldură), trebuie să aibă pereţii inchişi (placaj, pal, etc) iar podeaua şi tavanul pot fi din plasă de sârmă pentru a asigura ventilaţia necesară. Pereţii trebuie să fie închişi pentru a împiedica formarea curentului. Înaintea aducerii puilor în cuşcă, aceasta trebuie să aibă pusă în funcţiune sursa de căldură şi reglată astfel ca temperatura aerului la podea să fie de cel puţin 30-32 grade Celsius.

Dacă temperatura nu se poate măsura se poate observa comportamentul puilor, dacă stau unul în celălalt, temperatura este prea mică, dacă fug de instalaţia de încălzire, temperatura este prea mare. Podeaua cuştii sub instalaţia de încălzire ar trebui acoperită în primele zile cu hârtie de ziar. Sursa de apă, jgheabul, trebuie să fie de 15-20 mm adânc. Pentru a preveni înnecarea puilor, în primele 10-15 zile, este necesară umplerea jgheabului cu pietricele. În primele 3-4 zile se dizolvă în apa de băut un amestec de vitamine şi minerale pentru ca puii să fie asiguraţi cu vitaminele necesare vieţii.

Hrănirea ar trebui să aibă loc la fiecare 2-3 ore, prin împrăştierea unei cantităţi mici de hrană. După 2-3 zile de viaţă se recomandă aşezarea unei hrănitoare care să permită puilor să se hrănească de fiecare dată când le este foame. Hrănitoarea se poate confecţiona dintr-o bucată de placaj sau lemn de 20-25 mm înalţime şi acoperită cu plasa de sârmă cu ochiurile de 10-15 mm. Aceasta îi împiedică pe pui să răcăie prin hrană şi să o risipească. Hrana trebuie să fie de calitate, starter cu un conţinut de proteine brute de 24-27%. După 10-12 zile se poate trece la hrană cu un conţinut de proteine brute de 20-22%. La vârsta de 20-25 zile începe năpârlirea, schimbarea penelor, nu trebuie să vă faceţi griji deoarece nu este semn de boală, este un proces natural. Când puii de prepeliţă împlinesc 21-25 de zile este indicată mutarea lor în alte cuşti unde este posibilă hrănirea şi alimentarea cu apă prin jgheaburi exterioare.

3. Determinarea sexului puilor

Sortarea după sex a puilor se poate face după aproximativ 21 de zile şi numai după aspectul exterior. Masculul are pe burtă pene cu o clară nuanţă de maro iar puii de gen feminin au pe burtă pene gri cu pete negre. Avantajul separării puilor constă în faptul că la masculi se poate da o hrană cu proteine mai puţine 15-16%, care costă mai puţin. Separarea timpurie după aspectul exterior este permisă numai la anumiţi pui. Alţii se pot separa numai după maturizarea sexuală, la 38-40 zile, şi se face astfel: se ţine prepeliţa cu spatele în sus: puicuţa prezintă o cloacă normală, asemănătoare cu a altor păsări, la mascul se poate observa deasupra cloacăi o vezică seminală umflată de culoare roşiatică, iar o uşoară apasare cu degetul mare şi cel arătător pe vezică duce la ieşirea spermei care este cremoasă şi de culoare albă.

Femelele trebuie puse cel târziu în ziua a 35-a în cuştile pentru depus ouăle, pentru a avea timp să se obişnuiască înainte de a începe să ouă. Primele femele încep să ouă după 38-40 zile de viaţă, în a 50-a zi au o rată de ouat de 50% iar la vârsta de 60 de zile ating o rată de 75-80%. Masculii bine dezvolaţi se pot tăia de la vârsta de 45-50 zile.

4. Prepeliţele ouătoare

Pentru prepeliţele ouătoare este recomandat ca pe perioada creşterii să nu se formeze grupe prea mari. O cuşcă cu dimensiunile 120 cm lungime şi 50 cm lăţime poate fi ocupată de 60 de păsări. Cuşca pentru ouat se deosebeşte de cea pentru creştere prin faptul că podeaua este înclinată spre faţa cuştii, pentru a permite ouălor să se rostogolească în canalul de colectare. La construirea unei cuşti pentru ouat trebuie avut în vedere faptul că prepeliţa are o mare nevoie de apă şi că aceasta trebuie schimbată de cel puţin două ori pe zi. 60 de păsări au nevoie zilnic de aproape 3 litri de apă. Igiena este, ca şi în alte crescătorii de animale, o obligativitate ca şi curăţarea zilnică a tăvii cu excremente precum şi asigurarea unei bune aerisirii a spaţiului unde sunt ţinute cuştile.

5. Iluminarea

Pentru o bună producţie de ouă este necesară prelungirea zilei în mod artificial, pentru a ajunge la o durată totală a zilei de 18 ore. Câteva becuri de 15-20 W, bine plasate pentru a ilumina jgheaburile de apă şi mâncare, ajunge pentru 16-24 de cuşti aşezate pe mai multe nivele.

6. Hrănirea

Deoarece prepeliţa are nevoie de o hrană zilnică de aproximativ 20 de grame pentru a produce ouă, hrana trebuie să fie de calitate şi să conţină cel puţin 18% proteine.

Fiecare crescător poate să utilizeze ce amestec de hrană doreşte, important este ca hrana să conţină toate mineralele şi vitaminele importante.

Fiecare schimbare de hrană trebuie facută lent, în decurs de 3-4 zile, pentru a evita deranjamentele pe tractul intestinal. Ca metodă de hrănire este folosită hrănirea printr-un jgheab exterior deoarece această metodă uşurează munca, diminuează pierderea hranei şi înlătură posibilitatea amestecării hranei cu excremente. Deoarece capacitatea unui jgheab pentru hrană este prea mică pentru nevoia de hrană pentru o zi a prepeliţelor este necesară umplerea lui de mai multe ori pe zi. Acesta trebuie să fie umplut cu hrană cel mult două treimi pentru a evita risipa de hrană. Se poate observa că la o nouă dare a hranei, chiar dacă mai este mâncare în jgheab, multe prepeliţe sunt atrase spre o nouă hrănire.

7. Adăparea prepeliţelor

Asigurarea apei se poate face prin mai multe metode însă trebuie ţinut cont de faptul că prepeliţele au nevoie tot timpul de apă proaspată şi rece, să bea când vor. O modalitate simplă şi cel mai des întâlnită este adăparea prin jgheaburi puse pe margine sau pe peretele din spate al cuştii. Această metodă este rentabilă şi uşor de manevrat, cel puţin din punctul de vedere al umplerii cu apă proaspată. Este recomandat, în perioada de creştere a puilor şi o dată pe lună în creşterea celor mature, administrarea în apă a unui amestec de vitamine şi minerale (Polivit, 3,4 zile).

Sursa: ouaprepelita.com

Perioada optimă de plantare a căpşunilor

De-a lungul unui an, putem identifica mai multe perioade optime de înfiinţare a plantaţiei de căpşuni, în funcţie de tipul stolonilor şi de finalitatea producţiei. Dacă vom folosi:

• plante proaspete, provenite direct din pepinieră, perioada optimă de plantare este toamna, din septembrie şi până la începutul lunii octombrie, iar primăvara, la sfârşitul lunii martie şi pe tot parcursul lunii aprilie.
• plante recoltate primăvara devreme şi păstrate în depozite frigorifice speciale, cunoscute şi sub denumirea de "frigo plants" sau plante „frigo", vom efectua plantarea în luna mai. Stolonii fiind foarte viguroşi, de tip A, vor avea producţie după şase-opt săptămâni de la plantare, adică tocmai în timpul verii. Puse în pământ la sfârşitul lunii iulie şi în luna august, plantele "frigo" vor asigura o producţie normală în primăvara anului următor.

Pregătirea plantării de căpşuni în toamnă

• Alegerea terenului, în funcţie de tipul solului şi de amplasare. În general, căpşunul preferă solurile mai uşoare, aerisite, fară exces de umiditate, luto-nisipoase, argilo-nisipoase şi lutoase.

Deşi am primit multe rapoarte despre rezultatele foarte bune obţinute pe soluri mai grele, argiloase, trebuie să ştim că acestea se lucrează mai greu şi necesită o bună afânare, prin lucrări mecanice şi manuale.

Nu se recomandă solurile foarte acide sau sărăturate, iar PH-ul trebuie să fie mai mare de 5,8.

Terenul este bine să fie situat în apropierea unei surse naturale sau artificiale de apă, deoarece căpşunul trebuie irigat, indiferent de zona în care se cultivă.

Nu se vor înfiinţa plantaţii de căpşun pe terenuri în pantă mare, unde putem planta pomi şi arbuşti fructiferi, dacă solul este favorabil.

• Pregătirea terenului pentru plantare. Dacă eliberăm terenul de cultura anterioară în timp util, vom lăsa buruienile să crescă 15-20 cm, apoi vom erbicida întreaga suprafaţă cu o soluţie pe bază de Glifosat (Roundap, Gliphogan, Cosmic, Sikosto etc.) cu 3-4 l/ha. După 5-8 zile, se poate executa arătura de bază.

Este bine ca gunoiul de grajd să se aplice plantei premergătoare, ţinând cont de rezerva mare de buruieni care pot împiedica dezvoltarea plantei. Gunoiul de grajd se poate folosi şi înainte de a efectua arătura, dar trebuie să fie foarte bine fermentat (de doi ani), administrându-se 50-80 tone/ha. După ce se ară, terenul se poate lucra grădinăreşte.

În cazul în care nu s-a aplicat gunoi, se poate face o fertilizare chimică cu o formulă de îngrăşământ complex, mai săracă în azot, şi mai bogată în fosfor şi potasiu. Recomandăm îngrăşămintele îmbogăţite cu Mg şi Zn, având în vedere frecvenţa cu care se manifestă carenţa în aceste două elemente la majoritatea plantaţiilor. Se aplică, în general, 3-500 kg complex/ha, în funcţie de starea de aprovizionare a solului.

Există două tipuri de mulcire a căpşunilor:

- cu paie, când terenul rămâne plan, după care se poate executa plantarea.

- cu folie neagră, înainte de plantare, când terenul se modelează în straturi, apoi se poziţionează instalaţia de irigare prin picurare, se acoperă cu folie neagră şi se fac orificiile pentru plante, dacă acestea nu au fost făcute de producător.

• Alegerea soiurilor. În România, pe aproape 70 la sută din suprafaţa ocupată cu plantaţii de căpşuni, în prezent, se cultivă soiul Premial, urmat de Redgauntlet, Dana şi Elsanta. În ultimii ani, s-au lansat în cultură soiurile Magic, Real şi Coral. Pe suprafeţe mici se mai întâlnesc şi soiurile Senga Sengana, Marmolada, Elsinore (indiferent la fotoperioadă) şi altele.

Pe plan mondial, cele mai răspândite soiuri sunt Elsanta, Honeoye, Camorosa, Marmolada, Chandler şi Darselect.

Soiuri precum Fresno, Madamme Moutot, Talisman, Tioga, Aiko, Totem, Brio, Pajaro, Bogota şi multe altele, citate în unele lucrări de specialitate, nu se mai găsesc în cultură de zeci de ani, unele fiind probabil dispărute şi din colecţiile ştiinţifice din ţară.

• Stabilirea distanţelelor de plantare. În funcţie de sistema de maşini agricole folosită în plantaţie, distanţele de plantare variază astfel: 80 şi 90 cm între rânduri şi 25 şi 30 cm între plantele aflate pe un rând. Pe suprafeţe mici, în grădină, când se lucrează manual, distanţa de plantare între rânduri se poate reduce la 60-65 cm. Rândurile trebuie să fie echidistante. În condiţiile unor posibilităţi minime de mecanizare, este de evitat sistemul de plantare în benzi.

Plantarea materialului săditor

Se poate face manual sau mecanizat, cu maşina de plantat răsaduri.

• Plantarea manuală este cea mai răspândită şi are cele mai bune rezultate la prindere, deşi este mai costisitoare. Lucrarea se poate face folosind plantatoare speciale în formă de U, cu sapa sau uneori cu plantatoare în formă de lingură. Nu se vor folosi cele conice, specifice legumiculturii.

Înainte cu una-două zile de a începe plantarea, se face o irigare. Materialul se poate pune în pământ şi după o ploaie, dar atunci când terenul s-a zvântat la suprafaţă.

Pentru început, se marchează terenul cu ţăruşi, la distanţele de plantare între rânduri, apoi se întind sârme sau sfori cu distanţa marcată între plantele de pe un rând. Dacă sforile nu sunt marcate, se va folosi măsura făcută pentru primele câteva zeci de plante, apoi se va creea foarte repede obişnuinţa, iar plantarea va decurge uşor, chiar şi fără măsură.

Dacă lucrarea se execută cu plantatorul special de căpşuni, plantele nu se mai mocirlesc, iar rădăcina acestora nu se mai fasonează, operaţiunea fiind efectuată odată cu plantarea. Dacă se foloseşte lingura de plantat sau sapa, mai întâi se fac gropile, apoi se plantează stolonii cu rădăcina dreaptă, până la nivelul coletului. După plantare, mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.

• Plantarea mecanică se execută cu maşina de plantat răsaduri de legume MPR 5 sau MPR6, sau cu altă maşină de plantat răsaduri, concomitent realizându-se şi udarea. Plantele trebuie fasonate înainte de plantare, apoi frunzele şi rădăcina. După plantare, se verifică toate plantele, iar eventualele greşeli se corectează manual.

În ţările din vest, în special în SUA, s-au perfecţionat maşini de plantat căpşuni care realizează o plantare relativ uniformă. Totuşi, cele mai multe plantaţii, chiar şi în ţările vestice, se realizează manual. Procentul de prindere în cazul plantării mecanice este mai scăzut, iar după două săptămâni de la plantare, se intervine pentru completarea golurilor.

GREŞELI FRECVENTE

• În cazul în care copca (gropiţa) din pământ nu este suficient de adâncă, vârful rădăcinilor se îndoaie în sus.
• Când mugurele central (inima) rămâne cu 1-2 cm deasupra solului, plantele se înrădăcinează greu sau se usucă.
• Când mugurele central este îngropat uşor în pământ, planta se usucă.
• Dacă solul nu este bine tasat în jurul plantei, rădăcina nu are contact cu solul, iar plantele vor suferi în dezvoltare sau apar mucegaiuri pe rădăcină.
• Dacă după plantare nu se efectuează udări, plantele se ofilesc.

AVANTAJELE PLANTAŢIEI DE TOAMNĂ

În primul rând, toamna este o prioadă cu un vârf de lucrări în agricultură mai scăzut decât primăvara. Astfel, dacă avem terenuri libere, în special cele care au fost cultivate cu cereale păioase sau cu alte culturi legumicole, care părăsesc terenul devreme, în timpul verii, recomandăm plantarea de toamnă a căpşunului.

Toamna beneficiem de vreme călduroasă şi de o frecvenţă mai redusă a ploilor.

Un alt avantaj este acela că primăvara plantele sădite în toamnă pornesc mult mai bine în vegetaţie, beneficiază de precipitaţiile din timpul iernii, iar noi suntem scutiţi de un volum mare de lucru exact într-o perioadă intensă de lucrări, mai ales, pe legumicultori.

IMPORTANT

• Cea mai frecventă întrebare care mi-a fost adresată de fermieri cu privire la plantarea de toamnă a fost dacă plantele vor produce în anul următor. Răspunsul este negativ. Totuşi, dacă toamna este lungă, iar plantele se îngrijesc şi se hrănesc în mod corespunzător, se poate obţine o producţie de cinci-şase tone/ha în primăvara următoare, uneori chiar mai mare, care asigură o recuperare parţială, dar rapidă, a investiţiei în plantaţie.
• Sfatul meu este ca, indiferent că plantăm în toamnă, sau în primăvară, trebuie avem în vedere o producţie maximă abia după un an de la plantare.
• Atenţie la folia negră pe care o folosiţi: există folie specială pentru căpşuni, care rezistă de-a lungul a doi-trei ani, fiind tratată UV. Nu se foloseşte folia specială pentru legumicultură.
• După plantarea efectuată în toamnă, se aplică una sau două tratamente împotriva principalelor boli de frunză. Informaţi-vă de la furnizorul dumneavoastră de material săditor dacă plantele au fost tratate înainte de vânzare.
• Nu folosiţi stoloni din plantaţii comerciale, deoarece aceştia sunt afectaţi de bolile, virozele, nematozii şi de dăunătorii din plantaţia de producţie. S-a observat, în ultimul timp, că asupra plantaţiilor înfiinţate cu material săditor adus din Italia sau din alte ţări vestice, mai exact din plantaţii comerciale, se abat cu precădere două dintre cele mai păgubitoare boli ale căpşunului: Verticillium şi Phytophtora cactorum.

În plus, calitatea slabă a materialului de plantare va aduce recolte mult mai modeste sau chiar neeconomice.

Articol scris de Nelu Orlaie

Sursa: revista-ferma.ro

Numele rasei provine de la denumirea statului California, unde a fost creată. La baza producerii acestei rase a stat ideia obţinerii unui iepure de mare valoare comercială, rustic, precoce şi cu producţie mare de carne.

În vederea realizării acestui obiectiv, încă din anul 1923 au început încrucişările experimentale între două rase mici: Himalaia şi Chinchilla mic.

În urma acestei încrucişări a rezultat un număr de produşi. Dintre toţi a fost ales un iepuroi ce întruchipa cel mai bine o parte din caracterele scontate ale viitoarei rase şi care a fost împerecheat cu femelele din rasa Neozeelandeză alb, cu scopul de a imprima produşilor dimensiuni corporale mai mari şi a spori gradul de precocitate.

Printr-o selecţie riguroasă a produşilor rezultaţi din această încrucişare s-a reuşit să se obţină un nucleu de iepuri asemănători ca aspect cu rasa Himalaia, însă de dimensiuni mai mari, cu o mare producţie de carne, precoci şi rustici. Pe parcursul a cinci ani, caracterele respective au fost consolidate şi se transmiteau ereditar şi în mod constant descendenţilor.

În anul 1928, rasa a fost recunoscută oficial. În acelaşi an au fost prezentate câteva exemplare la expoziţia din South Gate (California). După 11 ani, în 1939, rasa a fost standardizată. Astăzi este una dintre cele mai populare rase, de mare valoare zootehnică şi comercială. Datorită multiplelor ei calităţi, rasa s-a răspândit în multe ţări din lume, inclusiv la noi, şi câştigă din ce în ce mai mult teren, fiind una dintre rasele de iepuri de casă cele mai frecvent utilizate în producerea de hibrizi pentru carne.

Dinamica greutăţilor corporale:

Vârsta (în luni):      1     2     3    4     5     6     7
---------------------------------------------------------------------------------
Greutatea (în kg): 0,5  1,0  1,7  2,3  2,8  3,4  4,0

Aspect, armonie, defecte

Greutatea medie normală a rasei Californiene se consideră a fi de 4,0 kg, cea minimă de 3,5 kg, iar cea maximă de 5,0 kg.

• Fenotipul rasei şi armonia de ansamblu

Capul este de mărime potrivită. Urechile le poartă în sus, în formă de V şi au o lungime de 11-11,5 cm. Gâtul este scurt şi bine ataşat de cap şi trunchi.

Trunchiul este relativ lung, proporţionat, uniform de larg (pe toată lungimea lui), bine îmbrăcat în muşchi (mai ales la nivelul trenului posterior). Membrele sunt aproximativ scurte, puternice şi cu aplomb general corect.

• Calitatea blănii

Corpul este acoperit cu păr foarte des şi uniform distribuit pe suprafaţa sa. Lungimea părului este de circa 3 cm.

• Culoarea de acoperire şi desen

Culoarea de acoperire este albă pură, fără ton gălbui sau gri, cu excepţia extremităţilor care sunt negre.

Desenul negru trebuie să cuprindă botul (masca trebuie să aibă forma ovală, să fie fără colţuri, să cuprindă porţiunea delimitată între vârful botului, oasele nazale până la nivelul ochilor, iar lateral se poate întinde pe maxilar şi chiar mandibulă), urechile, coada şi membrele anterioare (de la genunchi în jos).

Ochii sunt de culoare roşietică, iar pupila de un roşu-intens. Ghearele au culoarea cornului închis. Culoarea de bază este albă pură.

• Defecte uşoare

Greutatea corporală sub limita normală prevăzută de standard. Uşoare abateri de la fenotipul rasei şi lungimii urechilor. Densitatea mică a părului, diferenţe în plus sau în minus privind lungimea părului faţă de prevederile standardului.

Mască deformată sau chenăruită. Culoarea desenului depăşeşte articulaţia jaretului sau genunchiului. Existenţa unor fire sau pete colorate la nivelul culorii de acoperire. Diferenţe privind culoarea ochilor sau ghearelor faţă de prevederile standardului.

• Defecte grave

Greutatea corporală se situează sub limita minimă sau peste cea maximă admise de standard. Corp disproporţionat, îngust, deşirat, musculatură slab dezvoltată. Urechi mai lungi de 13,5 cm. Existenţa unei prea mici densităţi a părului sau a unei prea mari diferenţe a lungimii lui faţă de prevederile standardului.

Ochi sau gheare de alte culori decât cele prevăzute de standard. Mască ce depăşeşte nivelul ochilor, colţuroasă, chenăruită. Înspicări sau pete albe în interiorul desenului negru sau pete negre pe suprafaţa culorii de acoperire.

Sursa: revista-ferma.ro

Marea Britanie a importat 305,5 mii tone grâu în decembrie 2012, din care 107 mii tone au provenit din Germania. Aceasta este cea mai mare cantitate lunară importată înregistrată din iulie 1992. În decembrie 2011 s-au importat doar 93,8 mii tone grâu.

Cumulat, în sezonul iulie-decembrie 2012 s-au importat 1,3 milioane tone grâu, cu mult mai mult decât în perioada precedentă a sezonului trecut, când s-au importat 881,9 milioane tone.

În ultima lună a anului trecut, Marea Britanie a exportat numai 35 mii tone grâu, iar în primele 6 luni ale sezonului exportul total a fost de 512 mii tone, comparativ cu 1,5 milioane tone cât s-au exportat în perioada iulie - decembrie 2011.

Tot în decembrie 2012 s-au importat 88,6 mii tone orz şi 13,3 mii tone ovăz.

ARGENTINA
Producţie bună de porumb

Oficialităţile din Buenos Aires estimează, pentru sezonul 2012/2013, o producţie de porumb de 25 milioane tone. Vremea uscată şi caldă din luna ianuarie a redus din randamentul potenţial al culturilor şi a modificat prognoza privind viitoarea producţie. În ultimul raport, USDA a estimat producţia de porumb a Argentinei la 27 milioane tone.

În condiţiile în care se va realiza o producţie de 25 milioane tone porumb, aceasta ar reprezenta o creştere cu 16% faţă de sezonul trecut (şi va fi cea mai mare din ultimele 13 sezoane), când seceta prelungită a limitat producţia la 21,5 milioane tone.

În ceea ce priveşte producţia de soia (2012/2013), oficialii argentinieni apreciază că aceasta va fi de 50 milioane tone, în timp ce previziunile USDA estimează că se vor recolta 53 milioane tone soia.

UCRAINA
Mai mult ulei de floarea soarelui

Producţia de ulei de floarea soarelui, în luna ianuarie, a fost de 338 mii tone, cu 2% mai mult decât în luna decembrie 2012 şi cu 0,6% mai mult decât în ianuarie 2012.

În ultimele cinci luni ale sezonului curent, în Ucraina s-au produs 1,635 milioane tone ulei de floarea soarelui, cu aproape 1% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

KAZAHSTAN
Au început însămânţările de primăvară

Anul acesta, după Ucraina şi Rusia, şi Kazahstanul a început mult mai devreme campania de semănat de primăvară faţă de anul trecut. Până la data de 21 februarie, în 21 de ferme s-au semănat primele 3 mii de hectare, în partea de sud a Kazahstanului.

În Ucraina, până la 20 februarie erau deja semănate 15 mii de hectare, iar în Rusia fermierii au început campania de semănat de primăvară.

BULGARIA
Exporturi mai mari

În perioada 1 iulie 2012 - 28 ianuarie 2013, Bulgaria a exportat 1,911 milioane tone, cu puţin mai mult decât în aceeaşi perioadă din sezonul 2011/2012, când au fost exportate 1,798 milioane tone. Din totalul exporturilor efectuate în sezonul 2012/2013, către statele Uniunii Europene au plecat 1,7 milioane tone grâu şi 210,561 mii tone au plecat în afara UE.

În aceeaşi perioadă din 2012/2013, au fost exportate 300,74 mii tone orz (faţă de 305,5 mii tone în aceeaşi perioadă din 2011/2012) şi 214,133 mii tone porumb (740,3 mii tone porumb în perioada similară din 2011/2012).

Exportul bulgar de floarea soarelui a fost de 317 mii tone în perioada septembrie-decembrie 2012, cu 28% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului 2011. Principala destinaţie continuă să fie statele UE. În primele 15 zile ale lunii ianuarie 2013, Bulgaria a exportat doar 6 mii tone floarea soarelui, faţă de 50 mii tone cât s-au exportat în perioada 1-14 ianuarie 2012.

Prin portul Varna, de la începutul anului 2013, au fost exportate 110 mii tone cereale, mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. În 2012, prin portul Varna au fost manipulate 400 mii tone cereale. Pentru creşterea capacităţii portuare este necesară o investiţie de 60 milioane euro într-un nou terminal.

UE
Noi taxe la importul de etanol

Producătorii americani de etanol critică Uniunea Europeană pentru impunerea de noi taxe vamale pentru importul de etanol, ceea ce va conduce la o creştere cu 10 la sută a preţului etanolului american vândut în Europa (cca. 0,25 USD/galon).

De pe urma efectelor acestor taxe vor beneficia producătorii din Germania, Franţa, Marea Britanie şi alte state producătoare de energie regenerabilă dar, în acelaşi timp, ameninţă să sporească tensiunile comerciale transatlantice.

Taxa vamală de 62,30 euro/tonă are drept scop împiedicarea exportatorilor americani de etanol să vândă în Europa sub costul de producţie. Noua taxă vamală a intrat în vigoare odată cu publicarea oficială din 25 februarie şi, conform declaraţiilor de la Bruxelles, are drept scop protejarea producătorilor europeni de biocombustibili care au suferit "un prejudiciu material", ca urmare a importurilor de dumping din Statele Unite în anii 2010-2011.

Producătorii americani de etanol au înregistrat în ultimele 12 luni o creştere a cotei de piaţă, ajungând la 15,7%, comparativ cu 1,9%, cât aveau în anul 2008.

BELARUS
Record la rapiţă

În Belarus, principala cultură pentru ulei este rapiţa. Nici floarea soarelui şi nici soia nu s-au cultivat înainte de 2012. Anul trecut s-au recoltat 705 mii tone rapiţă, cu 86% mai mult decât în 2011 şi cu aproape 15% mai mult decât precedentul record, înregistrat în anul 2009. Tot anul trecut s-a cultivat experimental floarea soarelui şi soia şi, chiar în condiţiile meteo dificile din vara trecută, s-au obţinut rezultate încurajatoare.

Sursa: revista-ferma.ro

Republica Moldova a livrat pe piaţa rusă 792,5 mii de decalitri de vinuri şi divinuri în 1 100 de loturi, de la începutul anului pînă la 18 martie, relatează MOLDPRES cu referire la un comunicat al Serviciului sanitar federal Rospotrebnadzor.

Toate probele de producţie alcoolică şi vinuri moldoveneşti expertizate în laboratoarele Rospotrebnadzor în ianuarie-martie 2013 au corespuns normativelor igienice, constată autoritatea sanitară.

Totodată aceasta anunţă că în prezent exportă vinuri pe piaţa rusă „doar 16 întreprinderi" din Republica Moldova. După ce în anul trecut mai mulţi producători au primit autorizare pentru exportul de produse alcoolice pe piaţa rusă, numărul combinatelor vinicole moldoveneşti care pot efectua livrări în Federaţia Rusă s-a apropiat de 50. Rospotrebnadzor informa la sfîrşitul anului 2012 că a solicitat mostre şi documentaţia de la încă patru întreprinderi moldoveneşti pentru a fi supuse procedurii de înregistrare de stat a vinurilor îmbuteliate în vederea exportului pe piaţa rusă.

Este o tendinţă sezonieră, la început de an exporturile sînt relativ reduse, astfel a explicat numărul relativ mic de întreprinderi care exportă produse alcoolice în Rusia, ministrul Agriculturii în exerciţiu Vasile Bumacov, solicitat de MOLDPRES. Astfel în primul trimestru al anului trecut Rospotrebnadzor a verificat în vamă 1155 loturi de băuturi alcoolice în volum de circa 89 mii decalitri.

„La început de an vinificatorii sînt obligaţi să treacă prin anumite proceduri, inclusiv să procure timbre de acciz, ca urmare şi numărul celor care livrează producţie este mai mic", a afirmat Gheorghe Arpentin, preşedintele Uniunii Oenologilor din Moldova. El a adăugat că după criza vinului din 2006, vinificatorii sînt mai precauţi şi testează şi alte pieţe decît cele din est, nu întîmplător ponderea livrărilor de vinuri moldoveneşti în Europa s-a dublat.

Recent Serviciul sanitar federal Rospotrebnadzor a anunţat că iniţiază procedura de examinare a posibilităţii de extindere a nomenclaturii produselor alcoolice din Moldova livrate pe piaţa rusă, în condiţiile în care există mai multe cereri din partea unor companii moldoveneşti. „Continuă să parvină solicitări de la producătorii de produse alcoolice din Republica Moldova. Peste 10 companii moldoveneşti planifică să-şi extindă lista de produse exportate în Federaţia Rusă", se arăta într-un comunicat al instituţiei.

Exporturile de băuturi alcoolice din R. Moldova pe piaţa rusă au depăşit în anul trecut 36 milioane de litri, potrivit datelor Rospotrebnadzor.

Sursa: moldpres.md

În contextul desfășurării ședinței Comisiei mixte interguvernamentale moldo-cehe de cooperare economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică, pe 19 martie 2013, la Chișinău, Camera de Comerţ şi Industrie a organizat o reuniune a oamenilor de afaceri din cele două state. La întrunire au luat parte factori de decizie, 6 reprezentanți ai mediului de afaceri din Cehia și cca 30 de agenți economici autohtoni.

În luarea sa de cuvînt, viceministrul economiei, Octavian Calmâc, președintele părții moldovenești a Comisiei, a spus că, odată cu înființarea Comisiei mixte interguvernamentale moldo-cehe, cu trei ani în urmă, relațiile comerciale dintre Moldova și Cehia au avut o dinamică pozitivă. "Am colaborat eficient în sectoarele transport, energie, standardizare, protecția consumatorilor ș.a. Pentru atragerea investițiilor și intensificarea schimburilor comerciale, vom susține și vom identifica în continuare noi domenii și noi proiecte."

Viceministrul Industriei și Comerțului al Cehiei, Milan Hovorka, președintele părții cehe a Comisiei, a accentuat că, țara sa susține Republica Moldova în aspirațiile de europene și salută negocierile privind semnarea Acordului de Comerț Liber Aprofundat și Comprehensiv cu UE. "Vă vom oferi suport pentru ca aceste negocieri să fie finisate în 2013, iar Acordul să fie cât mai avantajos pentru economia Republicii Moldova. Totodată, întreprinzătorii trebuie să fie pregătiți să facă față liberei concurențe. La momentul actual, datorită creșterii volumului schimburilor comerciale, pe piața cehă s-a diversificat oferta de mărfuri moldovenești. Suntem dispuși să vă oferim experiența noastră în vederea depășirii provocărilor liberalizării pieței".

După partea oficială, au avut loc întrevederi bilaterale. Din componenţa delegaţiei cehe au făcut parte companii ce activează în sfera bancară, credite investiţionale şi de finanţare a activităţilor de export, sisteme informaţionale, consultanţă şi logistică, agricultură și cercetare, producerea materialelor acrilat.

Prezent la reuniune, întreprinzătorul Leonid Cocier a spus că, și-a găsit parteneri de afaceri în Cehia, cu susținerea cărora dorește să înființeze o fermă, în Orhei. "Inițial, vom avea 100 de bovine pentru producerea laptelui. Deoarece avem nevoie de investiții, am venit să negociez cu o instituție bancară cehă pentru a afla care sunt condițiile de contractare a creditelor."

Conform datelor BNS, volumul comerţului exterior al Moldovei cu Cehia, pentru anul 2012, a înregistrat suma de 81,9 mil. USD, cu 15,35% mai mult comparativ cu anul precedent. Exportul de mărfuri realizat în perioada de referință a însumat 16,9 mil. USD, crescând cu 49,5% faţă de 2011. Cehia deţine o pondere de 0.78% în volumul total al exportului RM.

Importul de mărfuri efectuat în 2012 în Republica Moldova din Cehia a însumat 65 mil. USD şi a înregistrat o creștere de 8,87 % în raport cu anul 2011. Cehia deţine o pondere de 1.25 % în volumul total al importului RM.

Lucrările Comisiei moldo-cehe se vor încheia la 20 martie prin semnarea Protocolului celei de a IV-a reuniuni a Comisiei moldo-cehe pentru cooperare economică, industrială și tehnico-științifică.

Sursa: chamber.md

Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED) va organiza o vizită de studiu în Spania pe tema "Tehnologii avansate de recoltare şi post-recoltare a strugurilor de masă" pentru participanţii la lanţul valoric al strugurilor de masă din Republica Moldova, în perioada iulie 2013.

Scopul vizitei este de a susține producătorii de struguri de masă și operatorii post-recoltare în efortul lor de sporire a potențialului de comercializare a produsului, în special pe piețele de export.

ACED încurajează să depună cereri de și consultanții în domeniu. Activitățile principale pe durata evenimentului vor fi: - Scheme de plantare și conducere a coroanei; - Soiuri de struguri de masă; - Prelucrarea solului și aplicarea fertilizanților; - Protecția integrată a plantațiilor; - Practici de irigare și conservare a apei; - Maturitatea strugurilor și practici de recoltare; - Pre-răcirea și păstrarea îndelungată; - Procesul de ambalare și livrare a strugurilor.

ACED va fi responsabil de organizarea vizitei de studiu, de rezervarea biletelor de avion, și va oferi suport la solicitarea vizelor pentru participanți. De asemenea, ACED va acoperi costurile pentru vize și cazare în Spania, precum și pentru organizarea propriu-zise a vizitei.

Misiunea ACED este sporirea performanţelor sectorului agricol din Moldova. Proiectul oferă instruire tehnică şi managerială, asistenţă tehnică şi servicii de marketing cu scopul de a fortifica lanţurile valorice existente şi a favoriza dezvoltarea lanţurilor valorice noi.

Pentru informații suplimentare vă rugăm să luați legătura cu ACED prin email [email protected] sau telefon 022-565-265, sau să vizitați situl www.aced.md

Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat continental, mai ales sorgul furajer.

1. Importanţă furajeră

Valoarea economică şi furajeră a sorgului este dată de următoarele însuşiri:

● boabele de sorg se folosesc direct în alimentaţia oamenilor în unele zone din Africa şi Asia, şi în industrie pentru extragerea amidonului şi alcoolului;

● cu o valoare nutritivă apropiată porumbului, boabele de sorg au o largă întrebuinţare în alimentaţia taurinelor la îngrăşat şi a păsărilor;

● fânul de sorg este superior calitativ celui de porumb, deoarece conţine cantităţi mari de săruri de calciu, fosfor şi caroten;

● sub formă de siloz sorgul are aceeaşi valoare ca şi porumbul siloz şi se însilozează foarte uşor datorită conţinutului ridicat de hidraţi de carbon;

● în fază tânără plantele de sorg conţin glicozidul cianogen denumit „durrhina", care prin hidroliză şi în contact cu enzima emulsină din stomacul animalelor se descompune şi formează acidul cianhidric. Această substanţă toxică este favorizată de vârsta plantelor, de secetă, temperaturi scăzute, îmburuienare, fertilizare excesivă cu azot, irigare;

● doza letală de acid cianhidric este de 1 mg/kg greutate vie la taurine şi 0,1 mg/kg greutate vie la oi. Dintre speciile de sorg, cel zaharat nu este toxic şi poate fi consumat de către animale;

● pentru evitarea intoxicaţiilor la animale, sorgul nu trebuie păşunat, iar la iesle se administrează după ofilirea plantelor, când acidul cianhidric se descompune în compuşi netoxici.

2. Însuşiri morfologice şi fiziologice

Sistemul radicular al sorgului este puternic dezvoltat, cea mai mare parte a masei rădăcini ajung la peste 1m adâncime. Aceasta explică rezistenţa ridicată a sorgului, mult mai mare decât a porumbului.

Tulpina, înaltă de 1,0-3,0 m, este plină cu măduvă şi este formată din 9-15 internoduri.

Capacitatea de lăstărire a tulpinii de sorg este ridicată, ceea ce conferă furajului o bună calitate.

Inflorescenţa este un panicul, cu ramificaţii mai lungi sau mai scurte, în funcţie de varietate. Într-un panicul se găsesc peste 1500 de flori.

La începutul perioadei de vegetaţie, în primele 2-3 săptămâni după răsărire, ritmul de creştere al plantelor de sorg este foarte lent, având o slabă competitivitate faţă de buruieni. După această perioadă creşterea este foarte puternică şi pericolul îmburuienării se reduce.

3. Sistematică şi soiuri

Sorgul aparţine familiei Gramineae, genul Sorghum. Acest gen cuprinde numeroase specii anuale şi perene, din care importanţă mai mare o are Sorghum bicolor (L). Moench, sin. Sorghum vulgare Pers. Această specie are mai multe varietăţi:

- Sorghum bicolor var. eusorghum, sorgul pentru boabe;
- Sorghum b. var. technicum, sorgul tehnic sau pentru mături;
- Sorghum b. var. saccharatum, sorgul zaharat;
- Sorghum b. var sudanense, sorgul pentru furaj.

După morfologia paniculului şi a boabelor, sorgul cuprinde două tipuri: tipul effusum, cu panicul răsfirat (var. saccharatum, var. technicum) şi tipul compactum, cu panicul dens (var. sudanense).

Pentru furaj se cultivă varietăţile: sudanense, saccharatum şi technicum.

În ţara noastră se cultivă următorii hibrizi: Fundulea 21, Fundulea 30, Fundulea 32 şi hibrizii sorg x iarbă de Sudan, cu un conţinut scăzut în durrhină şi foarte productivi, Sweetleaf şi Tudora.

4. Cerinţe faţă de factori de vegetaţie

Sorgul este o specie termofilă, cu cerinţe foarte ridicate faţă de temperatură . Astfel, temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10-120C, iar cea favorabilă din timpul vegetaţiei plantelor de 25-270C. Suma gradelor de temperatură necesară pentru întreaga perioadă de vegetaţie este de 2500-35000C. La temperaturi mai mici de 10-120C, sorgul îşi încetează creşterea.

Dintre plantele furajere anuale cultivate în ţara noastră, sorgul are rezistenţa cea mai ridicată la secetă, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat şi a reducerii creşterii în cazul insuficienţei apei. Aceasta explică şi coeficientul de transpiraţie redus al sorgului (140-170).

Datorită rezistenţei mari la secetă, sorgul este denumit „cămila vegetală".

Cerinţele sorgului faţă de sol sunt minime, de aceea poate fi cultivat pe terenuri cu soluri al căror pH are valori foarte largi, între 4,5-8,5. În comparaţie cu alte specii agricole, sorgul valorifică mult mai bine solurile nisipoase şi sărăturate.

6. Tehnologia de cultivare

Rotaţia

Ca plantă premergătoare se recomandă culturile care lasă terenul curat de buruieni, deoarece există pericolul îmburuienării puternice a sorgului, în primele 2-3 săptămâni după răsărire, datorită ritmului lent de creştere în această fază. În acest sens cele mai bune sunt culturile prăşitoare (porumbul, floarea soarelui) şi plantele furajere.

Monocultura de sorg se poate practica timp de 3-5 ani, dar nu este indicată deoarece gradul de epuizare în apă şi substanţe nutritive al solului este foarte puternic.

Lucrările solului

După recoltarea plantelor premergătoare se efectuează arătura adâncă, la 22-25 cm adâncime, cu plugurile echipate cu scormonitori şi în agregat cu grapa stelată. Dacă terenul este acoperit cu resturi vegetale, înainte de arat se execută o lucrare cu grapa cu discuri, la adâncimea de 10-12 cm.

Patul germinativ se pregăteşte în apropierea perioadei de semănat, cu grapa cu discuri, la adâncimea de încorporare a seminţelor.

Fertilizarea

Sorgul este un mare consumator de elemente fertilizante din sol. Astfel, pentru realizarea unei tone de biomasă vegetală (boabe, tulpini, frunze), sorgul extrage din sol aproximativ 25 kg azot, 8 kg fosfor, 7 kg potasiu.

În zonele secetoase reacţia sorgului la aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice este scăzută, în comparaţie cu zonele mai umede au în condiţii de irigare.

Aplicarea gunoiului de grajd pe solurile azonale (nisipoase şi sărăturate) constituie o măsură eficientă pentru sorg, doza fiind de 20-30 t/ha.

Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face în doze de P60-80 şi K40-60, aplicate toamna şi N70-100, aplicat primăvara, înainte de semănat. În condiţii de irigare dozele de azot pot fi mai mari (N150-200).

Sămânţa şi semănatul

Seminţele se tratează, înainte de semănat, cu diverse insectofungicide pentru apariţia bolilor şi dăunătorilor.

Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de temperatura minimă de germinaţie a seminţelor: 10-12˚C pe adâncimea de semănat. Calendaristic, sorgul se seamănă în prima jumătate a lunii mai în zonele de câmpie, şi în a doua jumătate a lunii mai în celelalte zone.

Densitatea, distanţa între rânduri şi norma de semănat se stabilesc în funcţie de scopul culturii:

● sorgul pentru boabe se seamănă cu o densitate de 180-200 mii plante/ha, la distanţa de 70-80 cm între rânduri şi cu o normă de semănat de 12-15 kg/ha;

● sorgul pentru siloz se seamănă cu o densitate de 350-400 mii plante/ha, la distanţa de 50-60 cm între rânduri şi cu norma de semănat de 20-25 kg/ha;

● sorgul pentru masă verde sau fân se seamănă la 25-30 cm între rânduri şi cu norma de semănat de 40-50 kg/ha;

● pentru ridicarea conţinutului în substanţe proteice, sorgul pentru furaj se poate semăna în amestec cu soia, în următoarele proporţii: pentru producerea de masă verde sau fân se seamănă 25 kg/ha sorg 60 kg/ha soia, la distanţe de 25-30cm între rânduri, iar pentru producerea de siloz se seamănă 20 kg/ha sorg 40 kg/ha soia, la distanţe de 50-60 cm.

Adâncimea de semănat este de 3-5 cm pe solurile luto-argiloase şi de 5-6 cm pe solurile nisipoase.

Semănatul se realizează la semănatul în rânduri apropiate (25-30 cm) cu semănătorile universale de tip SUP, iar în cazul semănatului în rânduri distanţate (50 – 80 cm), cu semănătorile pentru culturi prăşitoare de tip SPC.

Lucrări de întreţinere

Imediat, după semănat, în cazul solurilor mai nisipoase sau cu umiditate scăzută se execută lucrarea de tăvălugire.

În cazul culturilor semănate în rânduri distanţate se execută 2-3 praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale, caz în care nu mai este necesară combaterea buruienilor pe cale chimică.

Pentru distrugerea buruienilor pe cale chimică se poate aplica preemergent, erbicidul Propazin 50 PU (6-8 kg/ha), când sorgul urmează, în rotaţie, după porumb sau cu Propazin 50 PU (3-4 kg/ha) Satecid (4-6 kg/ha), când urmează după grâu, orz sau mazăre. În timpul vegetaţiei, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, se poate aplica erbicidele SDMA sau Icedin forte (2 l/ha).

În primele faze de creştere, când plantele de sorg sunt atacate de păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum), se execută cel puţin două tratamente de combatere, la interval de două săptămâni, cu Sinoratox 35 CE (1,5-2 l/ha), prin stropire.

Culturile semănate pentru furaj, în rânduri apropiate, nu necesită lucrări speciale de întreţinere.

Recoltarea şi conservarea

Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitatea deplină a seminţelor, când umiditatea boabelor este mai mică de 14 %, deoarece nu există pericolul de scuturare.

Cultura pentru siloz se recoltează în faza de lapte-ceară sau ceară a boabelor, iar la amestecul cu soia, la sfârşitul înfloritului sorgului.

Sorgul pentru furaj verde se recoltează când plantele au înălţimea de 40-50cm, iar pentru fân la apariţia paniculului.

Înălţimea faţă de sol este de 8-10 cm, pentru a stimula refacerea plantelor şi obţinerea unei producţii de otavă.

Conservarea sub formă de siloz a sorgului se realizează, ca şi la porumb, în condiţii optime datorită conţinutului ridicat de zaharuri solubile (peste 22%), care potenţează fermentaţia lactică.

Producţii potenţiale

Sorgul pentru boabe realizează, în condiţii optime de tehnologie, între 4000-7000 kg/ha.

Pentru producerea de masă verde, sorgul are capacitate de producţie de 25-35 t/ha, iar la sorgul pentru siloz de 40-50 t/ha.

Articol scris de Nicolae Dragomir

Sursa: revista-ferma.ro