Un producător din Orhei a scumpit pâinea cu 10%. Ministrul în exerciţiu al agriculturii şi industriei alimentare, Vasile Bumacov spune că în perioada următoare ne putem aştepta ca şi alţi producători să majoreze preţurile.
Contactat de IPN, directorul întreprinderii din Orhei, Ion Brodeţchi a spus că a fost nevoit să scumpească pâinea de la 3 la 3,20 lei pentru că s-a majorat preţul grâului, de la 2,70-2,80 lei în decembrie, la 3 lei în februarie.
Potrivit ministrului Vasile Bumacov, şi alţi producători ar putea recurge la scumpiri, asupra situaţiei influenţând devalorizarea leului. „Nu trebuie să ne facem că plouă. Vedem ce se întâmplă. Am vorbit cu producătorii şi am spus că în primăvară va fi foarte complicat, deoarece ei cumpără chimicale, totul se importă în valută. Cum aş putea declara că nu se va mări preţul la grâu? Ce pot să facă oamenii atunci când trebuie să întoarcă creditele, să înceapă campania de primăvară”, a comentat ministrul.
Cel mai mare producător autohton de pâine, Combinatul de panificaţie „Franzeluţa” nu a luat deocamdată o decizie de majorare a preţului. Directorul întreprinderii, Victor Cojocaru, a declarat pentru IPN să aşteaptă rezultatele de la sfârşitul lunii februarie, pentru a evalua cheltuielile la energia electrică, materia primă. „Este evident că ar fi necesar de făcut careva modificări la preţ. Şi în Chişinău sunt brutării care decid dacă se vor închide sau vor ridica preţurile. Noi deocamdată lucrăm cum am lucrat. Dar vom vedea cum vom rezista”, a mai spus directorul.
Pe fundalul deprecierii leului, mai mult produse s-au scumpit pe piaţă, printre care făina, orezul, dulciurile etc.
Dragi prieteni, vă aducem la cunoștință că începând din data de 4 februarie 2015 site-ul agrotop.md a trecut în totalitate în gestiunea noastră.
Am luat această decizie în urma unei propuneri venite din partea foștilor proprietari ai acestui site, cu care am negociat toate aspectele preluării drepturilor de utilizare. Înțelegerea pe care am făcut-o nu ne permite să dezvăluim și suma tranzacției.
Probabil că vă interesează ce avem de gând să facem cu agrotop.md?! În momentul de față suntem deciși să-l dezvoltăm mai departe ca un proiect satelit pe lângă Agrobiznes. Urmează să-i stabilim nișa informațională și să dezvoltăm un model de reclamă prin care să-i putem valorifica potențialul.
Agrotop.md este un site relativ mic, cu o audiență lunară de circa 10 mii de vizitatori unici, majoritatea dintre care sunt interesați de informații despre tehnica și utilajele agricole. A fost lansat pe 10 februarie 2012.
Pentru echipa Agrobiznes această achiziție fără precedent pe piața noastră este un pas foarte important. Un pas care arată că Agrobiznes a devenit un proiect serios, care generează profit, și din contul căruia este posibilă extinderea afacerii.
În prezent, Agrobiznes este singura sursă mass-media din online care a dat dovadă de maturitate, reușind într-un timp restrâns să cucerească încrederea publicului și a partenerilor de publicitate. Cei din urmă sunt cel mai greu de convins, pentru că acordă nu doar încrederea lor, ci și resursele financiare.
Suntem recunoscători și le mulțumim tutoror care au făcut posibil ca Agrobiznes să devină cel mai popular site agricol din Moldova. Am depus mult efort ca să ajungem la această etapă și vom fi și mai insistenți de acum încolo.
În luna ianuarie 2015, Agrobiznes a fost accesat de circa 23 de mii de vizitatori unici. Mai multe detalii despre statistică și lansările din ultimul timp – aici.
Colegiul de Zootehnie și Medicină Veterinară din Brătușeni, raionul Edineț, în colaborare cu Asociația Obștească „Pro Cooperare Regională”, anunță înscrierea la cursul de instruire în domeniul zootehniei, disciplina „Creșterea animalelor (bovine)”.
La cursurile de instruire sunt invitați să se înscrie, în primul rând, fermierii din regiunea de nord a republicii (și nu numai) care au nevoie de instruire. Cursurile vor fi ținute de către profesori de la colegiul din Brătușeni și specialişti în domeniu. Pe lângă lecțiile teoretice, cursanții își vor aplica cunoștințele în practică.
După absolvirea cursului, cu o durată de aproximativ trei luni (teorie și practică), cursanții vor obține un certificat de studii aprobat și validat de Ministerul Educației. Certificatul obținut le va servi fermierilor ca bază pentru accesarea subvențiilor în agricultură și alte finanțări, precum și pentru a se încadra în câmpul muncii.
Cursurile de instruire sunt organizate în cadrul proiectului „Sporirea producţiei şi facilitarea accesului la piaţă pentru fermierii din zona de nord a Republicii Moldova”, implementat de A.O. „Pro Cooperare Regională” și finanțat de Fundația HEKS Moldova. Taxa de studii este de 950 de lei, ceea ce constituie 20% din valoarea totală a contractului de studii, restul sumei fiind acoperită de A.O. „Pro Cooperare Regională”, cu suportul financiar al Fundației HEKS Moldova.
Curriculumul pentru disciplina „Creșterea animalelor (bovine)”, aprobat de Ministerul Educației, se axează pe însușirea a 11 capitole: „Bazele antreprenoriatului”, „Tehnologia producerii și conservării furajelor”, „Tehnologia preparării nutrețurilor combinate”, „Nutriția și alimentația animalelor”, „Ameliorarea și reproducerea animalelor”, „Tehnologia de producere și valorificare a producțiilor de bovine”, „BazeIe veterinăriei”, „Mașini și instalații zootehnice”, „Ecologia, protecția mediului și biotehnologii de reciclare a deșeurilor”, „ Agromarketingul” și „Practica de instruire”.
În perioada 16-27 februarie 2015, doritorii de a se înscrie la acest curs de instruire urmează să depună la Colegiul de Zootehnie și Medicină Veterinară din Brătușeni următoarele acte:
diplomă / certificat de absolvire a studiilor (scoală generală / gimnaziu, liceu, colegiu etc.);
certificat medical (086-1);
copia buletinului de identitate;
6 fotografii color (dimensiune 3×4);
certificat de componență a familiei (de la primărie);
copia buletinului de identitate a părinților (pentru persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani).
Persoană de contact:
Ghenadie Frecăuțanu, director-adjunct
Colegiul de Zootehnie și Medicină Veterinară din Brătușeni
Vreți să aveți un profit stabil dintr-o afacere? Iată că o livadă de cireși vă poate aduce un câștig destul de bun. Evident, doar dacă veți urma câteva sfaturi care vă vor ghida într-un astfel de business.
De ce cireșele?
În primul rând, cantitatea de cireșe pe care o puteți recolta e de 2-3 ori mai mare decât în cazul în care creșteți vișine. În al doilea rând, cireșul nu se „îmbolnăvește” în mod substanțial și este mai puțin afectat de dăunători. În al treilea rând, cireșile sunt o marfă mai vandabilă (care se vinde repede). Și cel mai important, nu trebuie să așteptați mult timp pentru a obține recolta – fructele de cireș apar deja în al patrulea an, atingând un maxim în cel de-al șaptelea an. Dacă totul se face corect, un copac poate da până la 150 kg de fructe.
Ce venit puteți obține?
Atunci când plantați puieți la o distanță de 6 m (în rând și între rânduri), pe 6 acri pot crește până la 20 de arbori. Deja cu un randament de 80 kg de fructe de pe un copac (după 4-5 ani), de pe un lot de teren de 6 acri puteți colecta pana la 1,6 tone de cireșe. Prețul unui kilogram de cireșe de soi devreme ajunge până la 50 de lei. Iar matematica în acest caz e destul de ușoară pentru a calcula cât venit veți putea obține în primii ani.
Cum alegeți soiurile?
Înainte de a merge la o pepinieră după puieți ar trebui să examinați cu atenție soiurile. Trebuie să găsiți așa soiuri, încât recolta să fie continuă – de la soiuri care apar foarte devreme până la cele târzii. Acest lucru vă va ajuta să vindeți treptat recolta. Puteți da preferință doar celor care apar devreme, dar apoi veți avea o problemă: vânzarea unui volum mare de produse care se alterează repede.
FOTO: fotofocus.ro
Cum alegeți puieții?
Când alegeți puieții, nu fugiți după cei de doi metri. Oricum va trebui să-i retezați. O atenție deosebită trebuie acordată rădăcinii. În mod ideal, rizomul trebuie să fie bine dezvoltat și gros, să nu aibă nici o acumulare de sigilii care să ducă la ceva „îmbolnăviri”. Rădăcinile uscate și negre, care au ceva creșteri și tumori, vorbesc despre diferite boli. În schimb, capetele albe de rădăcini indică faptul că răsadul a fost săpat recent. De asemenea, trebuie să acordați o atenție și scoarței de copac. Aceasta ar trebui să fie netedă, așa cum de multe ori sub coajă pot fi larve de insecte, fără pete sau alte deteriorări. Atrageți atenție și la altoi și portaltoi – coaja trebuie să fie ușor diferită.
Cum pregătiți lotul de teren?
Pe întreg lotul de teren, trebuie să împrăștiați diammofoska (un îngrășământ foarte eficient care conține azot, potasiu și fosfor) la o rată de 25-40 g/m2. Apoi trebuie să săpați sau arați pământul. Toate celelalte îngrășăminte necesare pot fi adăugate odată cu cultivarea de vară și irigarea solului. Ei bine, groapa pentru răsaduri trebuie să fie de 50×50 cm. În ea trebuie să mai turnați câte un păhar de superfosfat, iar centrul gropii e necesar să faceți și o movilă de pământ afânat.
Cum sădiți copacii?
Cu o noapte înainte de a planta puieții, ei trebuie plasați într-o găleată cu apă. Dimineața, încă o dată trebuie să revedeți rădăcinile și să tăiați toate marginile rupte. Copacii trebuie plantați, în doi, adică în două persoane. Tehnica este după cum urmează: cineva aranjează puietul în groapă, pe când celălalt va începe să stropească rădăcinile și să arunce pământul, iar în același timp, primul trebuie să-i mențină echilibrul puietului, să-l agite periodic ca să nu se formeze un gol printre rădăcini. Asta poate duce la apariția de mucegai mai târziu. După plantare, răsadurile se udă, cam câte 3-4 găleți de apă la fiecare groapă. Este important ca atunci când fixați puietul, locul acestuia să fie cu 3-5 cm deasupra nivelului solului.
Acum rămâne să retezați arborele, până la jumătate. Acest lucru este absolut necesar. Puieții cu multe ramuri, pot fi răriți până la 1/3 din dimensiuni. După o astfel de procedură, aceștia se prind mai repede și cresc mai bine.
FOTO: asprus.ru
Cum să aveți grijă?
Cireșii nu tolerează buruienile, deci mereu trebuie să le smulgeți bine din jurul trunchiului acestuia. În al doilea an de la plantare, în jurul trunchiului, trebuie să păstrați același principiu, doar că pe un diametru de cel puțin 1 m. În următorii trei ani, se procedează la fel, doar că se mai extinde cu 30-50 cm.
Cireșii au nevoie de cel mult trei irigații pe sezon. Înainte de udare, se afânează solul din jurul trunchiului, se adaugă îngrășăminte, și doar apoi se udă din belșug. Și dacă în timpul când înfloresc cireșii, îi veți pulveriza în mod regulat cu o soluție de miere, este posibil să aveți parte de o polenizare neobișnuit de spectaculoasă, pentru că mierea va atrage albinele. Iar o polenizare bună, va aduce și un randament mai mare. Un mic truc!
Primăvara devreme, la fiecare copac va trebui să adăugați câte 60-80 gr. de uree. Totodată, în fiecare primăvară, înainte de umflarea mugurilor, cireșii ar trebui retezați și curățați de ramurile uscate și rupte, iar locurile respective trebuie tratate cu o soluție specială pentru rănile copacilor. Trunchiurile de cireși trebuie să le dați și cu var, atât primăvara devreme, cât și toamna târziu pentru a evita fisurarea scoarței.
Cireșul este capabil să trăiască și o sută de ani într-un singur loc (evident, dacă este tratat cu grijă). Deci, ce mai așteptați?
Ardei, roşii, vinete, dovleac, prune, pere, piersici, pepene galben, mere, cireşe — toate deshidratate şi la mare căutare pe piaţa moldovenească şi nu doar, în perioada rece a anului.
„Fructele şi legumele uscate sunt o alternativă în timpul iernii, când în magazine găseşti doar produse exportate”, spune Nicolae Malachi, tânăr întreprinzător care, împreună cu amicul său, Igor Mocanu, şi-a deschis o afacere „promiţătoare” la el acasă — în R. Moldova.
„Ideea acestei afaceri a venit din senin. Într-o zi mă plimbam printre tarabele din piaţă. Am văzut o bătrânică care vindea nişte pere uscate. Mi se făcu poftă şi mi-am cumpărat. Erau delicioase. Mi-au plăcut atât de mult, încât m-am gândit să încerc şi eu. Am început să usuc toate fructele, după care a venit rândul legumelor. Încercam şi vedeam ce gust aveau”, ne povesteşte entuziasmat Nicolae. „Procedura de deshidratare e foarte simplă: spălăm, tăiem, punem la uscat, după ceva timp obţinem produsul. Dacă procesul de deshidratare şi de păstrare a fructelor şi legumelor este corect, atunci acestea pot rezista de la unul la doi ani”, relatează el.
Tinerii susţin că toate produsele sunt cumpărate de la ţăranii din Moldova. „Gustul produselor uscate depinde de calitatea acestora. Cu cât produsele pe care le punem în uscătorie sunt mai bune, cu atât mai gustoase vor fi acestea”, adaugă tânărul.
Afacerea a fost lansată în 2011. Acesta fiind primul an când tinerii au reuşit să usuce un asortiment întreg, pe care îl pot vinde în cantităţi mari. „Capacitatea de producere este de 100-200 de tone. Sperăm să ne extindem, dar acum suntem doar la început”, explică tinerii din Olăneşti, Ştefan-Vodă.
Potrivit lor, oamenilor le plac produsele sută la sută naturale. „Oamenii apreciază mai mult producţia autohtonă, ceea ce e cu adevărat gustos şi sănătos, doar că adesea nu prea au din ce alege, deoarece în magazine găsesc mai multe produse importate, decât autohtone”, zic tinerii oameni de afaceri. „Am primit comenzi din Moldova şi Rusia. Sperăm să ne extindem, deoarece succesul se ascunde în calitate şi accesibilitate”, a conchis Nicolae, concentrându-se la cumpărătorii care s-au adunat în jurul mesei din pavilionul unui centru expoziţional, în incinta căruia s-au întrunit circa 200 de producători autohtoni, care au demonstrat că, în R. Moldova, oamenii pot crea, produce şi comercializa, dacă vor să o facă şi dacă li se oferă posibilităţi şi garanţii de a activa.
Pentru ca să nu plece peste hotare, unii moldoveni aleg să deschidă afaceri la ei acasă. Oamenii din mediul rural optează pentru afaceri în agricultură. În timp ce unii cresc șinșile sau nutrii, Ion Negură și Dumitru Baciu nu s-au temut să pună pe picioare câte o fermă de bovine și porcine. Cei doi agricultori au acceptat să ne vorbească despre riscurile pe care le implică aceste afaceri și au venit cu sfaturi pentru tinerii antreprenori care vor să activeze în acest domeniu.
„Dintr-o parte la toți li se pare că e ușor să crești porci”
Ion Negură este un agricultor din satul Echimăuți, raionul Rezina și deja de aproape 15 ani crește porci și aduce pe piață carne pur ecologică. Afacerea a început de la patru scroafe, iar acum fermierul vinde anual câte 300 de capete, fără a pune în calcul godacii vânduți la câteva săptămâni după fătare.
Bărbatul spune că la început a întâmpinat o groază de dificultăți, iar primii ani nici nu calcula care sunt investițiile și profitul. „Am avut noroc că aveam deja câteva zeci de hectare de pământ și nu trebuia să cumpăr mâncare pentru animale, în caz contrar mi-ar fi fost foarte dificil să fac față. La toți însă li se pare că este ușor să crești porci”, spune agricultorul de 43 de ani. Potrivit lui, costurile pentru hrana animalelor se ridică anual până la câteva sute de mii de lei pentru aproximativ 300 de capete. El zice că mulți fermieri începători nu sunt pregătiți să facă față la asemenea cheltuieli.
O altă problemă este comercializarea cărnii. Negură produce doar atâta producție, cât poate vinde în raionul Rezina. „Fie că este iarnă, fie că vară, eu oricum am unde duce carnea. Sunt unul dintre puținii crescători de porci din zonă și aproape mereu există cerere față de ceea ce produc”, susține fermierul. El comercializează carnea la o piață din Rezina și în magazine. „Mai greu este cu sacrificarea porcilor”, spune bărbatul. Reprezentanții abatoarelor din zonă își doresc să colaboreze cu cei care sacrifică zeci de capete la o anumită perioadă de timp, dar cei cu un număr mic de animale nu fac parte din această categorie. Prin urmare, Ion Negură și-a amenajat propriul abator, care l-a costat destul de mulți bani.
Fermele de porcine necesită investiții destul de mari
Periodic, agricultorul din Echimăuți are probleme cu angajarea specialiștilor. În această perioadă ferma sa nu are un veterinar care să monitorizeze animalele permanent. „Sunt proceduri care se fac o dată sau de două ori pe an, dar altele sunt necesare lunar. Eu fiind profesor, trebuie să fac și această muncă, însă ca totul să decurgă fără probleme este nevoie de un specialist”, punctează fermierul. Altă dificultate este faptul că decât să lucreze, moldovenii preferă să consume alcool și producătorii nu au pe cine angaja.
În final, bărbatul a ținut să menționeze că, în general, creșterea porcilor necesită investiții destul de mari, modernizare permanentă și tehnologizare. Prin urmare, el este sigur că cei care vor să-și lanseze un business în această sferă trebuie să dea dovadă de seriozitate și totodată să primească plăcere de la ceea ce face, în caz contrar îi va fi greu să facă față.
La începutul acestui an un kg de carne de porc se vinde angro la un preț de 35-40 de lei, iar la piață costul ajunge chiar și până la 90 de lei kilogramul.
FOTO: diplomatics.us
„Uneori îți vine să lași totul baltă”
Un alt fermier care crește animale din anul 2000 este Dumitru Baciu din satul Mereni, raionul Anenii Noi. Bărbatul are o fermă de 240 de capete, unde lucrează 12 angajați. Pentru hrana animalelor agricultorul deține și închiriază în total circa 300 de hectare de pământ, iar de la cele 48 de vite mulgătoare adună zilnic în jur de 400 litri de lapte. În prezent, Baciu comercializează doar caș dulce, însă în următorii ani ar dori să vândă atât lapte, cât și smântână. De când are ferma, agricultorul s-a confruntat cu diferite probleme și a acceptat să ne mărturisească ce bătăi de cap implică o afacere cu vaci.
Potrivit lui, problema majoră este faptul că ferma trebuie construită la câțiva kilometri de cea mai apropiată localitate și este nevoie de transport ca să ajungi acolo. „În Olanda sunt ferme de vaci chiar în centrul orașelor mari, dar la noi pe oameni îi deranjează mirosul. Uneori vin cei de la ecologie și ne spun să ducem băligarul imediat, dar noi habar nu avem unde să-l depozităm ca să nu deranjeze pe nimeni”, povestește indignat Dumitru. El mai zice că atunci când trebuie să obțină ceva de la instituțiile de stat acestea se comportă de parcă n-ar avea niciun interes ca în țara asta să se face ceva. „Uneori îți vine să lași totul baltă, când vezi atâta nedreptate”, recunoaște Baciu.
În Olanda deținătorii fermelor de vite pot apela la serviciile contabililor și ale veterinarilor din firme specializate, în R. Moldova însă, fermierul spune că este nevoit să-i angajeze oficial și acest lucru implică cheltuieli destul de mari. Asta în condițiile în care acum este dificil să găsești specialiști buni, doarece în localitățile rurale mulți s-au alcoolizat și nu doresc să muncească.
Producția de calitate necesită și o îngrijire corespunzătoare a vitelor
Alt risc al afacerii cu vite îl constituie faptul că producția se vinde mai greu în perioada caldă. Dumitru subliniază că, dacă din septembrie până în mai cașul este comercializat îndată după ce este făcut, atunci în lunile de vară acesta trebuie păstrat o perioadă în frigidere, iar producătorii care nu dispun de ele întâmpină dificultăți. „Acum am cumpărat utilaj nou pentru răcirea laptelui și sperăm din 2015 să începem și comercializarea acestuia”, subliniază fermierul.
Specialiștii spun că pentru a obține o producție calitativă și în cantități mai mari, vitele trebuie să fie hrănite și îngrijite corespunzător. „În România, în Mureș, prin halele unde stau vitele este destul de rece. Europenii spun că pe timp de iarnă în ferme trebuie să fie frig. La noi în fermă însă este cald, iar animalele se simt destul de bine. Românii mi-au spus că schimbă vitele odată la 4-5 ani, dar la noi sunt unele care au și peste 10 ani”, povestește bărbatul, menționând că nu obligatoriu tot ce recomandă europenii este se aplică și în R. Moldova.
Celor care intenționează să pună pe picioare o afacere cu vite, Dumitru Baciu le recomandă să-și planifice foarte bine activitatea pentru că sunt multe lucruri mărunte, care dacă nu sunt luate în calcul, dau mari bătăi de cap.
În prezent, în R. Moldova sunt înregistrate circa 180 de ferme de vaci.
Cartofii sunt cultivați nu doar pentru a economisi ceva bani, dar și pentru faptul că aceasta reprezintă o oportunitate bună de a încerca noi soiuri și de a obține legume ecologice de înaltă calitate.
Solul
Cartoful nu trebuie plantat pe același lot unde anterior au crescut alte plante din familia Solanacee (cartofi, roșii, vinete, ardei). Cel mai bun predecesor însă este considerat castravetele, ridichea, varza, fasolea, mazărea și alte legume sau crucifere (inclusiv îngrășăminte verzi – de exemplu, semințele oleaginoase de ridiche, care au un efect de vindecare minunată al solului).
Această legumă preferă solurile lutoase și nisipoase. Greu se va dezvolta pe un teren pietros, iar tuberculii vor crește deformați. În plus, această cultură este foarte exigentă și față de fertilitatea solului. Prin urmare, pe un teren alocat pentru creșterea cartofilor, nu ar strica să mai adăugați și niște îngrășăminte de azot și potasiu: minerale sau organice (humus, compost – 5 kg pentru 1 mp, gunoi de grajd, dar nu în stare proaspătă).
Îngrășămintele
Cartofii sunt foarte receptivi și la adaosul de cenușă, câte 300 grame la 1 mp sunt binevenite. Trebuie să țineți cont și de faptul că îngrășămintele organice, de obicei, se pun după săpatul de toamnă, iar primăvara, solul trebuie afânat cu furca. Dacă dispuneți de puține îngrășăminte, atunci compostul, humusul și cenușa trebuie aplicate direct în gaura de plantare.
Dar la introducerea lor, aveți grijă să nu faceți abuz de doze excesive de îngrășăminte organice. Acestea pot extinde sezonul de dezvoltare a cartofilor. În cazul în care adăugați o cantitate mai mare de îngrășăminte, riscați să fiți nevoiți să recoltați cartofii de soiuri devreme împreună cu cei de soiuri mediu-târzii. Și mai mult decât atât, aceasta poate ridica valoarea de nitrați în culturi.
Locul pentru plantarea cartofilor trebuie pregătit din toamnă. Solul trebuie curățat de buruieni, de adăugat câte o găleată de compost sau gunoi de grajd putrezit per un metru pătrat, 30 de grame de superfosfat și alte 15 grame de sare de potasiu. Aceasta va reduce și numărul de dăunători de sol, inclusiv gândacul de Colorado, care pot apărea ulterior.
FOTO: ogorodsadovod.com
Momentul plantării
Este foarte important să vă decideți cu momentul plantării. În cazul, în care cartofii sunt plantați prea devreme, într-un sol neîncălzit, procesul de germinare este inhibat, iar când are loc un îngheț sub -3° C, planta întreagă (și tuberculii, și tufa de la suprafață) moare. Astfel, când alegeți data, ar fi mai bine să țineți cont nu de datele calendaristice, dar de temperatura solului, ca aceasta, la o adâncime de 8-10 cm, să fie de 6-8° C. Ca să nu măsurați temperatura solului în fiecare zi, ar trebui să urmăriți dezvoltarea copacilor. Rădăcinile lor adânci sunt un barometru care ne arată temperatura solului. În popor se spune că cea mai bună perioadă de-a planta cartofii e atunci când apare floarea de cireș. Înflorirea copacilor arată că e timpul să acționați.
Pentru a avea timp să pregătiți cartofii pentru plantare, este util să cunoașteți că florile de cireș apar la a 28-a zi după înflorirea alunului și la a 10-a zi după ce înverzește mesteacănul.
Cu 20-25 zile înainte de plantare, pregătiți tuberculii: mutați-i într-o cameră luminoasă, la o temperatură de 15-18 ° C și puneți cartofii în 1-2 straturi pentru a germina.
Cu 1-2 zile înainte de plantare înmuiați tuberculii timp de 5-8 minute într-o soluție slabă de sulfat de cupru, permanganat de potasiu și acid boric – aceasta va crește rezistența la infecții va contribui la dezvoltarea acestora. Tuberculii se tratează cu atenție pentru a nu rupe lăstarii. Trebuie să cunoașteți că aceste culturi au fiecare câte 3-4 „ochi” cu muguri care se vor transforma ulterior în lăstari. Primele sunt cele mai productive. Din acest motiv, e de dorit ca să nu-i rupeți.
Cartofi au nevoie în mod constant de un sol afânat, în special după ploaie. Când se formează mugurii pe tufe, ar fi de dorit să rupeți vârfurile, pentru că astfel planta va utiliza din plin „produsele” de fotosinteză pentru roada sa.
Cartofii se recoltează atunci când frunzele plantei se ofilesc și se usucă. Vârfurile ar trebui cosite cu 1,5-2 săptămâni înainte. Dacă în acel moment, terenul este umed, ar trebui să afânați măcar rândurile dintre plante. Acest lucru va asigura accesul aerului la tuberculi, coaja lor va deveni mai densă, iar cartofii se vor păstra mai bine.
Legumele recoltate trebuie depozitate o temperatură a aerului de 15-18° C și o umiditate de 85-90%. Nu le depozitați mai devreme, decât atunci când temperatura în depozit ajunge la 5° C.
Executivul de la Chişinău, a ajuns în gara, ca să numesc astfel ziua de astăzi, în care din trenul guvernării coboară o anume echipă ca să urce alta. În încercarea de a privi un pic peste umăr, vrem să ştim ce se întâmplă totuşi cu acel „credit polonez”, despre care s-a vorbit foarte şi foarte mult, dar care este încă învăluit în mister? Interlocutorul este ministrul agriculturii şi industriei alimentare Vasile Bumacov.
– Anul trecut s-au făcut, dacă ţineţi minte, nişte lansări oficiale – cu aplauze şi urări de bine – dar lucrurile aproape că nu s-au mişcat din loc. Responsabilitatea pentru reţinerile pe care le constatăm trebuie să ne-o asumăm în întregime. De cealaltă parte, Polonia a făcut tot ce s-a cerut pentru ca noi, agricultorii din Republica Moldova să beneficiem de acest suport financiar. Este un credit acordat în condiţii foarte avantajoase, iar proiectele prin care vom asimila acest suport vor trebui să însemne un salt calitativ substanţial pentru agricultură.
– Prin ce se explică totuşi reţinerile? Ce nu funcţionează sau este adevărată declaraţia potrivit căreia Polonia reţine creditarea dat fiind că lipsa desemnării unor persoane responsabile de implementarea acestui proiect?
– În presa de la Chişinău a apărut această ştire – că Polonia amână alocarea creditului facilitat de 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova, destinat modernizării ramurii agricole din cauza că până în prezent nu a fost numită o persoană care ar conduce Comisia pentru utilizarea creditului. Nu sunt sigur că alegerea acestei candidaturi va rezolva definitiv problema aceasta. În calitatea mea de ministru al agriculturii am insistat întotdeauna pentru o bună funcţionare a mecanismelor şi a instituţiilor atrase în implementarea unor sau altor proiecte. Şi de data aceasta, personal, am văzut un pic diferit decât alţii cum s-ar putea garanta şi cine ar putea asigura corectitudinea, transparenţa şi profesionalismul în administrarea acestui proiect de finanţare. Guvernul a luat decizia de a-i atribui această sarcină Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură, lucru pe care eu nu l-am acceptat în întregime. Eu am încredere în echipa de la AIPA, în agenţie în general, cu atât mai mult cu cât acolo sunt oameni pe care i-am promovat personal. Cu atât mai mult cu cât în procesul de constituire a agenţiei am dorit mai mult profesionalism şi o bună pregătire pentru timpurile în care Republica Moldova trebuie să fie gata să poată absorbi mijloace considerabile pentru dezvoltarea agriculturii.
– Atunci care este problema?
– Gestionarea acestui credit este mult diferită decât gestionarea procesului de acordare a subvenţiilor şi granturilor. Proiectul polonez cere o abordarea bancară aş spune eu şi asta depăşeşte capacităţile pe care le are AIPA. Cred că este o greşeală a Parlamentului precedent. Mai indicat ar fi fost atragerea unor instituţii cât de cât protejate de bănci pentru că este vorba de acordarea creditelor. Beneficiarii trebuie să fie evaluaţi, trebuie urmăriţi, trebuie să avem asigurată întoarcerea de către stat a acestor bani, aşa cum este vorba despre un credit, şi nu despre un grant. Atunci, la etapa luării deciziilor am propus alegerea unei instituţii din cele cinci-şase pe care le avem. Iniţial am propus 2KR-ul, şi asta pentru că are capacităţi libere odată cu stoparea de către partea japoneze a tranşelor ordinare. 2KR are o experienţă de colectare cred deja a peste un miliard de lei, care a fost în relaţii de lucru cu aproape toţi beneficiarii din Moldova. Mi s-a reproşat că ar exista o careva implicare a mea în acest proiect şi asta m-a făcut să renunţ fără mare efort. Mai există însă alte instituţii – IFAD care creditează deja de cincisprezece ani, timp în care nu au apărut probleme cu rambursarea creditelor. Există COMPACT, care este foarte bine administrat de către doamna Badrajan şi care a gestionat sume de 262 milioane de dolari de la partenerii noştri externi. Iar această unitate îşi termină activitatea în luna august curent. Există UCIMPA (Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul agriculturii – nota redacţiei) a Băncii Mondiale, care de asemenea are o bogată experienţă de creditare. Nu s-a acceptat nici una din aceste unităţi. Eu am spus cu mai mult timp în urmă că agricultorii nu vor putea fi creditaţi până la anul nou, pentru că pe lângă AIPA urma să mai fie creată o structură, dar bugetul nu avea prevăzută finanţare pentru ea, deci nu puteau fi făcute nici angajări de personal. Până la urmă am acceptat varianta pentru care s-a insistat, însă continui să cred că varianta aleasă nu este dintre cele bune. În plus, chiar dacă se flutură pe undeva cu un manual de implementare, Ministerul economiei şi cel al finanţelor au dat avize negative, pentru că nu se vede clar cum vor fi rambursaţi banii. De aici şi pericolul că banii vor fi întorşi până la urmă de stat, şi nu de beneficiarii de credite.
– Ce spun partenerii noştri polonezi despre abordarea pe care o arată Chişinăul?
– Eu cred că polonezii sunt foarte şi foarte toleranţi. Da, acesta este un credit care îi ajută pe ei să-şi promoveze exporturile şi o putea face pe o altă piaţă mult mai atractivă, însă ei au fost şi sunt gata întotdeauna să ne ajute. Altceva e că acest comportament al nostru nu este adecvat gestului pe care îl fac ei în raport cu noi, şi asta nu e cea mai bună imagine a Republicii Moldova ca ţară care îşi asumă parcursul european.
Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), un program finanțat în comun de USAID și MCC, a facilitat cu succes o livrare de testare a merelor moldovenești în Bangladesh, în contextul eforturilor de a susține producătorii de fructe proaspete din Moldova să penetreze noi piețe externe. Merele – două containere a câte 20 de tone din soiurile Jonagold și Golden – au ajuns în stare foarte bună, a anunțat cumpărătorul din orașul Chittagong pentru ACED.
Livrarea a fost trimisă în decembrie 2014 și a ajuns la destinație în cinci săptămâni, după ce a parcurs peste 8.000 de kilometri pe calea maritimă. Merele Jonagold au fost vândute în doar trei zile după sosire și cumpărătorul a solicitat încă 10 încărcături de mere roșii. Producătorul, întreprinderea Samiral SRL din raionul Criuleni, pregătește în prezent un al treilea container cu mere, iar compania exportatoare, Mobile SRL, care a organizat transportul, este în căutarea mai multor producători de mere care vor putea contribui la livrare, pentru a se conforma cererii mari.
Clienții din Bangladesh susțin că ar putea primi 100 de containere în acest sezon. Suplimentar la volumul livrării, se pare că cumpărătorul din Bangladesh dorește să cumpere mere cu diametrul mic, în cutii de 18 kilograme, câte 130-160 de fructe în fiecare.
Bangladesh, care este situată între India și China în Asia, are o populație de 166 milioane de oameni.
