India, luni, 8 mai 2023, a interzis importul de mere în cazul în care prețul de import (CIF) este mai mic sau egal cu 50 Rs (circa 0,61 de dolari) pe kilogram. Guvernul modifică politica de import de la „liberă” la „interzisă” pentru această categorie de mere, notează indiatimes.com.
Modificarea în politica de import a merelor nu va fi aplicabilă în cazul Bhutanului, a anunțat Direcția Generală de Comerț Exterior (DGFT) într-o notificare.
„Importul de mere este interzis oriunde prețul de import CIF este mai mic sau egal cu 50 Rs pe kilogram. Condițiile de preț minim la import nu se vor aplica pentru importurile din Bhutan”, a declarat DGFT.
În perioada aprilie-februarie a anului fiscal 23, importurile de mere ale Indiei au fost de 260,37 milioane de dolari, Turcia, Italia, Iran și Chile fiind principalele surse. În întregul an fiscal 2021-2022, India a importat mere proaspete în valoare de 385,1 milioane de dolari.
Măsura este una semnificativă pentru fermierii locali, aceștia cerând anterior interzicerea importului de mere iraniene, ce au afectat prețurile interne.
Datele EastFruit arată că aproximativ 60% din toate merele au fost furnizate Indiei de cinci țări: Turcia, Italia, Iran, Chile și Noua Zeelandă. Alți furnizori relativ mari sunt Africa de Sud, Polonia, Emiratele Arabe Unite (reexport) și Brazilia.
Printre primii 15 furnizori de mere în India, există doar două țări care în 2022 au furnizat mere la prețuri medii sub 61 de cenți pe kg. Acestea sunt Iranul, care a înregistrat un preț mediu de doar 50 de cenți pe kg, și Emiratele Arabe Unite, care au vândut mere în India la o medie de 51 de cenți SUA pe kg.
Cel mai probabil, cea mai mare parte din merele furnizate Indiei din Emiratele Arabe Unite, conform participanților de pe piață, a fost reprezentată de mărul iranian.
În consecință, măsurile restrictive ale Indiei pot fi numite cel mai probabil sancțiuni împotriva merelor iraniene ieftine, originea fiind singura care poate concura în preț cu merele indiene locale.
Acest lucru poate duce la o creștere a prețurilor interne la mere în India și, de fapt, va sprijini vânzările de mere din Turcia și Polonia, care sunt următorii lideri în ceea ce privește competitivitatea prețului merelor furnizate, după Iran.
Merele turcești și poloneze au fost importate în India în 2022 la prețuri medii de 75 până la 85 de cenți pe kg. Prin urmare, nu intră sub incidența noilor restricții.
Amintim că, în sezonul de comercializare 2022-2023 circa 100 de tone de mere moldovenești din recolta anului 2022 au ajuns pe piața Indiei, scopul fiind de a include Republica Moldova în Ordinul privind carantina plantelor din India – lista țărilor autorizate de către autoritățile indiene pentru exportul de mere.
Vladimir Bolea, ministrul Agriculturii, a promis că nu se va răzgândi cu privire la decizia de a interzice temporar importul cerealelor din Ucraina în țară noastră și se va axa pe interesul agricultorilor moldoveni.
Ba mai mult, acesta a anunțat că decizia va fi adoptată fie la ședința Comisiei Situații Excepționale, fie la Guvern, astfel încât să fie în vigoare cât de curând posibil.
În ceea ce ține de reacția Ucrainei, ministrul a apreciat ca fiind una „bolnăvicioasă”, pe fundalul situației pe care o au în contextul războiului. Declarațiile au fost făcute de oficial în cadrul unei emisiuni TV, transmite Realitatea.md.
Bolea a explicat că importul cerealelor din Ucraina în Republica Moldova a fost benefic pentru o anumită categorie de cetățeni. Având în vedere prețurile pentru semințe, motorină, îngrășăminte și altele, prețurile la alimente, cum ar fi pâinea, laptele, brânza, carnea etc. care ar fi fost cu mult mai mari.
„Noi suntem o țară net exportatoare de cereale, nu importatoare. Ponderea este nesemnificativă, dar asta nu înseamnă că consecințele nu sunt grave pentru agricultori. Circa 30 la sută din exporturi sunt realizată în România. În plan european, agricultorii ucraineni au salvat, de la majorarea excesivă a prețurilor, 500 de milioane de cetățeni, altfel prețurile ar fi fost de 3-4 ori mai mari. Vorbesc despre consecințe pozitive pentru cetățeni și negative pentru agricultori, care nu pot plăti dobânzile, au credite și nu au cum să-și planifice afacerile… Noi, ca și stat, trebuie să gândim un alt mecanism”.
Potrivit ministrului, după ce UE a luat decizia să introducă interdicție în țările vecine cu Republica Moldova, s-a decis ca și Moldova să se alinieze.
„Dintr-un milion de tone de grâu, 330 de mii de tone sunt folosite la producerea pâinii și alte produse de panificație, alte 150 de mii pentru creșterea animalelor, restul însă este pentru export. Noi nu avem dezvoltată zootehnia, ca să nu depindem de exporturi. Astfel am luat această decizie. Va intra în vigoare fie după ședința CSE, fie după cea de la Guvern. Vom vedea cum va fi mai rapid”.
Cât despre reacția Ucrainei, Vladimir Bolea a declarat că, nimeni nu este fericit pentru introducerea unei asemenea interdicții, pentru că avem o relație foarte bună cu această țară.
„Republica Moldova va susține necondiționat Ucraina. Dincolo de orice, acești oameni duc o luptă pentru viață. Reacția este bolnăvicioasă în urma a ceea ce trăiesc acum, acolo. Ucrainenii vând cu orice preț ca să poată încasa măcar ceva. Agricultorii noștri au alte calcule, ca să se poată dezvolta. Foarte des avem întâlniri și agriculturii cer multe interdicții, ca să se poată dezvolta”.
Amintim că, fermierii moldoveni au anunțat despre intenția de a ieși la proteste în cazul în care autoritățile nu vor interzice importurile de grâu, porumb, semințe de floarea-soarelui și rapiță din Ucraina.
Ediția record a Macfrut 2023, desfășurată la Rimini Expo Centre, s-a încheiat cu succes. Expoziția dedicată sectorului de fructe și legume, caracterizat de un interes crescând pentru produsele ecologice și durabile, a atras și în acest an un număr mare de vizitatori.
În total, au fost înregistrate 49.700 de intrări în cele trei zile ale evenimentului, care au aglomerat pavilioanele la Fiera di Rimini, înregistrând o creștere de +29% față de anul precedent.
Asociația Producătorilor și Exportatorilor de fructe din țară „Moldova Fruct”, alături de o parte din membrii săi, a participat la eveniment cu stand de țară.
Datorită participării în cadrul evenimentului, producătorii au reușit să-și consolideze relațiile cu parteneri externi, dar și să aibă primele discuții cu unii dintre potențialii clienți.
„Macfrut 2023 este un eveniment dedicat inovațiilor din domeniul fructelor și legumelor, la care participă companii de top la nivel global. Astfel, Moldova Fruct a avut drept obiectiv de a prezenta Moldova ca un furnizor de fructe proaspete de calitate, dar și pentru a afla despre tendințe și tehnologii moderne de producere, post-recoltare și ambalare a fructelor. În ciuda a doar trei zile de networking, am reușit să consolidăm relațiile cu unii exportatori, dar și să aflăm multiple aspecte importante privind tendințele pieței”, a menționat directorul Moldova Fruct, Iurie Fală.
Mariana Pîslaru, una dintre producătoarele participante, a menționat pentru Agrobiznes că, discuțiile desfășurate la Macfrut 2023 au confirmat „Moldova are toate șansele de a deveni un furnizor de fructe de încredere, însă este necesară implicarea și munca asiduă asupra calității fructelor”.
„Am realizat toate obiectivele propuse în cadrul expoziției. Au fost și mulți vizitatori noi care și-au dorit discuții. Am rămas plăcut surprinși de faptul că mulți manageri ai companiilor din alte țări au dorit personal să ne cunoască, aflând despre tehnologiile și standardele pe care le implementăm. Am înțeles, în urma expozițiilor la care participăm, inclusiv Macfrut, că e real să ne extindem piața de desfacere. Nu putem vorbi de cantități mari de la început, dar sunt sigură că vom reuși să ne „croim” drumul pe piețele externe cu fructe autohtone de calitate”, specifică Mariana Pîslaru.
După cele trei zile de expoziție, producătorii au vizitat și compania Michele Giorri, pentru a se informa despre noile soiuri și portaltoaie de cireș, sisteme inovative de plantare și sisteme multifuncționale integrate de combatere a dăunătorilor.
Agrobiznes, prin intermediul platformelor sale din România, Moldova și Italia a fost, în premieră, partenerul media al expoziției Macfrut, beneficiind de suportul Programului Bridge.
„Suntem bucuroși de oportunitatea oferită de Programul Bridge, realizat de Proiectul Tehnologiile Viitorului „Innovate Moldova”, proiectul USAID „Competitivitate și Reziliență Rurală”, cu susținerea Agenției de Investiții/Invest Moldova Agency, USAID, Guvernul Suediei și credem că astfel de oportunități, menite să ofere suport antreprenorilor, vor contribui la un acces mai mare al producătorilor la tehnologiile performante existente pe piața externă”, a menționat Sergiu Jaman, fondatorul Agrobiznes.
Detalii despre desfășurarea expoziției Macfrut 2023:
Evenimentul a fost inaugurat de Ministrul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Francesco Lollobrigida, care a accentuat importanța acestuia pentru sectorul fructelor și legumelor din Italia și la nivel internațional.
„Macfrut demonstrează ce poate realiza sectorul de fructe și legume atunci când se unesc pentru un obiectiv comun, pentru a adăuga valoare întregului lanț de aprovizionare. Construim acel mare eveniment pe care sectorul nostru de fructe și legume îl merită”.
A doua zi de Macfrut a fost dedicată „International Blueberry Days”, cu participarea jucătorilor globali din sectorul afinelor, care au discutat perspectivele de creștere, producție și comercializare a afinelor la nivel global.
Peru, Chile, Statele Unite, Africa de Sud și Polonia au fost printre protagoniști, evidențiind importanța calității și inovației pentru a susține dezvoltarea durabilă a sectorului.
În paralel, o masă rotundă găzduită în cadrul Spices & Herbs Global Expo a abordat tema plantelor aromatice și medicinale, un sector în creștere și în Italia, cu o piață care a depășit 200 de milioane de euro.
Printre participanți, reprezentanți ai producătorilor și operatorilor din lumea băuturilor obținute prin infuzie, experți în cercetare și analiză senzorială, au discutat strategiile pentru a valorifica sectorul, a îmbunătăți calitatea și a satisface nevoile consumatorilor în ceea ce privește bunăstarea, sănătatea și gustul.
Macfrut 2023 se confirmă ca un eveniment de referință pentru sectorul fructelor și legumelor și inovația în domeniul agriculturii, atrăgând atenția companiilor, instituțiilor și operatorilor din întreaga lume și oferind spațiu protagoniștilor unor lanțuri în expansiune rapidă și dezvoltare.
ExpozițiaMacfrut 2024 este programată să se desfășoare între 8 și 10 mai.
Mai multe poze de la eveniment sunt disponibile pe pagina noastră de facebook aici și aici.
Una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme la pomi în perioada de primăvară este crăparea scoarței. Deși crăpăturile pe scoarța pomilor se pot forma în orice anotimp al anului, acestea, într-adevăr, sunt observate mai frecvent primăvara.
În general, pe parcursul anului există mai multe cauze ce pot provoca crăparea scoarței pomilor și, de obicei, se cere o intervenție imediată pentru a ajuta pomii, în condițiile în care scoarța crăpată a pomilor nu este doar o problemă ce ține de estetic, ci și devine o poartă deschisă pentru diferiți fungi, bacterii, insecte ce pot provoca pagube importante.
În plus, crăparea scoarței poate duce la afectarea fluxului sevei, a scurgerii sevei, deformarea trunchiului, scăderea rezistenței pomilor și apariția altor probleme.
În scop profilactic, chiar și crăpăturile mici trebuie îngrijite corespunzător, pentru că s-ar putea să nu se vindece, ci să crească, dacă nu se iau măsuri, iar apoi pomul poate să se usuce, devenind o sursă de infecție pentru mai mulți pomi.
Principalele cauze ale apariției crăpăturilor pe scoarța pomilor:
Unul dintre principalele motive pentru apariția fisurilor pe trunchiul și ramurile pomilor fructiferi este umiditatea excesivă a solului în timpul sezonului rece.
Pomul consumă apa, sub influența temperaturii negative aceasta îngheață și sparge scoarța, formând crăpături și răni.
Excesul de îngrășăminte cu azot administrate în a doua jumătate a verii
Introducerea îngrășămintelor cu azot stimulează creșterea activă a masei verzi. Acest lucru este necesar în prima jumătate a verii, dar în a doua poate deveni un pericol pentru pom.
Pomul, orientându-și forțele spre creșterea organelor, oferă mai puțină atenție maturizării organelor, ceea ce ar însemna o mai slabă rezistență generală a pomilor în timpul sezonului rece, crăparea scoarței.
Din acest motiv, este recomandată reducerea dozelor îngrășămintelor cu azot și asigurarea pomilor cu suficiente îngrășăminte cu potasiu, magneziu, pentru stimularea maturării țesuturilor.
De multe ori, se pune în discuție importanța văruirii pomilor sau a învelirii acestora cu material alb. Rolul acestei lucrări este destul de importantă în contextul în care culoarea albă poate reduce arsurile solare pe scoarța pomilor tineri, respectiv posibilele fisuri.
În special, fisurile pe coaja pomilor se formează des la sfârșitul iernii, când soarele este destul de puternic, iar nopțile sunt încă cu temperaturi reduse, când și se recomandă văruirea pomilor. Încălzirea bruscă a scoarței, urmată de răcire, duce la apariția unor răni, care pot fi observate pe scoarță.
Un rol important în reducerea acestora îl are și prezența zăpezii, care, aflată sub pomi, reflectă lumina soarelui.
Formarea incorectă a coroanei și sarcina excesivă
Un pom poate crăpa și de la o sarcină neuniformă sau prea puternică. Dacă nu i-ați format corect coroana, iar ramurile cresc într-un unghi ascuțit și iarna e multă zăpadă pe ele, iar apoi pe timp cald se topește puțin și se îngrelează.
Sau, sunt prea multe fructe pe pomi, adică o sarcină prea mare pentru acesta, ramurile se pot rupe în punctele de contact cu axul, iar scoarța se deteriorează considerabil.
Plantarea prea adâncăsau în locuri incorecte
Dacă aveți apele freatice amplasate la suprafață (la mai puțin de 2 m adâncime), atunci se recomandă să plantați pomii pe un deal. În caz contrar, pot apărea multiple probleme în timpul creșterii pomilor, inclusiv predispunerea spre crăparea scoarței.
Deseori, acești pomi mor din lipsă de nutriție sau se îmbolnăvesc de cancer, alteori pur și simplu pot să se ofilească și mult timp să nu dea roade.
Din acest motiv, în ghidurile de plantare a pomilor veți găsi recomandări potrivit cărora pomii se plantează pe loturi unde apa freatică este la adâncimea de peste 2-2,5 m.
La capitolul plantarea corectă a pomilor, vă puteți orienta după următoarea imagine:
Lipsa protecției împotriva rozătoarelor și dăunătorilor
Un alt motiv pentru apariția rănilor pe scoarță sunt dăunătorii ai scoarței pomilor și rozătoarele. Ei provoacă primele răni pomilor, iar apoi crăpăturile, în condiții favorabile, cresc de la sine.
Crăpăturile mici pot fi, de exemplu, rezultatul unui atac de cicada gheboasă.
Iarna, iepurii și șoarecii pot roade coaja, iar vara – insectele dăunătoare, pot provoca daune pomilor, acestea sunt mereu prezente, nu puteți fi niciodată în siguranță.
Cum prevenim apariția crăpăturilor pe scoarța pomilor
Este necesar să alegeți locul potrivit pentru plantarea pomilor, cu soluri ușoare, unde apa nu stagnează și să nu îi plantați prea adânc, dar conform regulilor.
Aplicați îngrășăminte cu azot cel târziu până la sfârșitul lunii iunie, fără a depăși dozele recomandate, iar din a doua jumătate a verii, orientați-vă spre cele cu fosfor și potasiu.
Înainte de sezonul rece, văruiți pomii sau înfășurați-le trunchiurile cu material alb, care ar permite scoarței să respire și, totodată, să o protejeze de rozătoare.
Evitați rănile pe trunchi: accidentele la cosit, rănile cauzate de motocoase, tăierea necorespunzătoare.
Nu uitați de formarea coroanei pomilor și puneți suport suplimentar sub ramurile care sunt încărcate cu fructe, pentru a le sprijini cât mai mult posibil. Totuși, este foarte important de evitat supraîncărcarea pomilor. Formați coroana astfel încât ramurile să nu crească într-un unghi ascuțit față de trunchi.
Luați anual măsuri preventive pentru a proteja pomul de insecte dăunătoare.
Dacă ați omis ceva și, totuși, au apărut fisuri pe scoarța pomilor, trebuie să începeți să le tratați și să eliminați consecințele fără întârziere.
Amintiți-vă că, cu cât reacționați mai repede, cu atât este mai puțin probabil ca agentul patogen să fi reușit să intre în țesutul pomului. Din aceste considerente, se recomandă ca la începutul primăverii să inspectați imediat și să tratați pomii.
Deci, în primul rând, curățați fisurile. Apoi, tratați țesuturile din rană cu o soluție 2-3% de sulfat de cupru sau amestec Bordeaux.
Asigurați o zonă curată a rănii. Dacă fisura este „curată”, cu margini frumoase și fără scoarță atârnată, lăsați trunchiul în pace. Se va vindeca de la sine.
Dacă există o ruptură neregulată cu scoarță sfâșiată, tăiați scoarța afectată. Apoi, curățați în jurul rănii cu un cuțit ascuțit și steril. Această tăietură stimulează creșterea cambiului și accelerează vindecarea.
După dezinfectare, poate fi pusă pe fisură pastă specială pentru a o proteja, mulți însă pun la îndoială rolul acesteia în vindecarea rănilor.
Buruienile sunt plante fără valoare economică atunci când sunt întâlnite în culturi și reduc producția. Buruienile consumă apa și nutrienții din sol în detrimentul plantelor cultivate.
De asemenea, acestea reduc spațiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determină scăderea temperaturii la suprafața solului.
Într-un lan în care sunt buruieni, plantele cresc mai firave, au rezistență mai mică la cădere, fructifică mai slab și devin sensibile la atacurile de boli și dăunători.
Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura cerealelor păioase. Din cercetările Corteva Agriscience, pierderile de producție în cazul culturii de grâu din cauza concurenței buruienilor sunt aproximativ de 10 – 20%, dar pot ajunge în situații extreme până la 60 – 70%.
Este foarte importat să scăpăm de concurența buruienilor problemă, precum: iarba vântului, toate speciile de veronica, turița, macul, samulastra de rapiță și rocoina (care încep să răsară în toamnă), prin aplicarea, încă din toamnă, de produse cu o activitate prelungită la sol.
Compania Corteva Agriscience are soluția! Erbicidul Citadel®.
Portofoliul companiei Corteva cuprinde soluții inovatoare pentru combaterea buruienilor atât monocotiledonate, cât și dicotiledonate din cultura de cereale păioase atât în toamnă cât și în primăvară.
Vă recomandăm produsul Citadel®, erbicid cu un spectru foarte larg de combatere și efect de lungă durată împotriva buruienilor problemă din culturile de cereale păioase.
Citadel®, erbicid postemergent, selectiv pentru cereale păioase, se aplică în toamnă pentru combaterea buruienii monocotiledonate (iarba vântului, eficacitate >95%) și a buruienilor dicotiledonate precum: samulastră de rapiță (eficacitate >95%), speciile de mușetel (eficacitate >95%), mac (eficacitate >95%), albăstrea (eficacitate >95%), viorele de ogor (eficacitate >95%), rocoină (eficacitate >95%), speciile de veronica (eficacitate >95%), traista ciobanului (eficacitate >95%), nu-mă-uita (eficacitate >95%), specii de sugel (eficacitate >95%), turiță (eficacitate >95%) și urzică mică (eficacitate >95%).
Datorită efectului combinat al celor 3 substanțe active (diflufenican, penoxsulam și florasulam), Citadel® are acțiune atât la nivelul solului, cât și la nivel foliar, având un efect foarte bun, chiar și în condiții mai puțin favorabile, fiind independent de precipitații.
Erbicidul Citadel® se aplică numai toamna, în postemergență, la culturile de grâu și orz de toamnă, triticale și secară, în doză de1.0 litru/ha, începând cu faza de o frunză până la 3 frați ai culturii tratate, cu excepția culturii de secară, unde se aplică până la stadiul de 3-4 frunze.
Perioada optimă de aplicare pentru combaterea buruienilor cu frunză lată este până la faza de 4 frunze ale buruienilor.
Produsul Citadel® se aplică atunci când temperatura aerului este cuprinsă între 5°C și 25°C, pe plantele neatacate de boli și dăunători, neafectate de îngheț, secetă și umiditate excesivă.
Aplicarea în toamnă a produsului Citadel® reduce competiția buruienilor cu plantele de cultură, pentru hrană și apă, încă din primele stadii de vegetație, asigurând un start mai bun al culturii de cereale și o trecere mai bună peste iarnă.
Conform cercetărilor Corteva Agriscience, erbicidarea din toamnă cu Citadel® oferă un spor de producție potențial de 10% comparativ cu erbicidarea de primăvară.
Citadel®, aplicat conform recomandărilor din etichetă, poate menține cultura curată de buruieni până la recoltare!
Alexandra Petcuci, Category Marketing Manager Erbicide – Corteva Agriscience Romania & Moldova.
Controlul buruienilor, dăunătorilor și bolilor în agricultură este o provocare, cu care sunt nevoiți să se confrunte anual fermieiri din întreaga lume.
Pentru a atinge acest obiectiv, agricultorii trebuie să ia decizii importante, pentru a menține dăunătorii sub pragul economic de dăunare, fără a dăuna culturilor, oamenilor, speciilor nevizate sau mediului.
Una dintre metodele de control al organismelor dăunătoare este utilizarea pesticidelor. Iar pentru ca acestea să aibă un efect de durată, cel mai bine este ca pesticidul să fie menținut pe plante suficient timp, pentru a pătrunde în straturile de protecție ale suprafeței tratate.
Există adesea bariere, care trebuie depășite pentru ca pesticidul să-și facă treaba. De exemplu:
La plante, cuticula ceroasă este un strat protector, care acoperă frunzele și împiedică pătrunderea cu ușurință a substanțelor în părțile interne.
La insecte, exoscheletul de protecție impenetrabil împiedică substanțele să pătrundă ușor în părțile interne.
Pentru a îmbunătăți pătrunderea pesticidelor, adjuvantul Active Max este utilizat ca substanță chimică auxiliară în prelucrarea cu pesticide. Scopul adjuvantului Active Max este de a spori eficacitatea pesticidelor.
Active max îmbunătățește activitatea pesticidelor într-o varietate de moduri, inclusiv prin:
Irigare
Modificarea vitezei de evaporare a soluţiei
Rezistența îmbunătățită la intemperii
Îmbunătățirea pătrunderii și mișcării pesticidelor în plantă
O uniformitate îmbunătățită a pulverizării
Stimularea compatibilității tratamentelor
Active Max este clasificat ca un surfactant, care activează pesticidele prin îmbunătățirea activității lor biologice împotriva dăunătorilor.
Norma de consum al produsului:
Cum crește Active Max eficacitatea produselor chimice folosite în tratarea plantelor?
După lansarea pe piață, Active Max a câștigat o popularitate considerabilă și e utilizat pe scară largă pentru combaterea dăunătorilor în agricultură.
Popularitatea lui Active Max este în creștere datorită următoarelor caracteristici:
Active Max reduce tensiunea superficială a picăturilor de aerosoli, ceea ce permite fiecărei picături pulverizate să mărească acoperirea suprafeței țintă a dăunătorului. Prin urmare, o bună acoperire are ca rezultat o bună activitate a pesticidelor.
Active Max promovează o mai bună dizolvare a pesticidelor în apă.
Active Max este adesea menționat ca un super umectant datorită proprietăților sale superioare de umectare în comparație cu alți adjuvanți.
Active Max este adesea denumit „super distribuitor” datorită capacității sale crescute de răspândire în comparație cu alți adjuvanți.
Active Max mărește suprafața acoperită de picătura de pesticid pulverizat.
Active Max face ca substanța pulverizată să adere pe dăunător.
Active Max este cel mai bun adeziv, deoarece reduce perioada fără precipitații necesar după pulverizarea pesticidelor.
ActiveMax mărește umezirea și răspândirea soluției de pulverizare pe suprafața obiectului dăunător, ceea ce duce la creșterea adsorbției pesticidelor.
Astfel, Active Max combină mai multe proprietăți într-un singur produs, ceea ce poate facilita foarte mult anumite operațiuni agricole, precum combaterea buruienilor, dăunătorilor și bolilor.
Beneficiile utilizării adjuvanților siliconici cu erbicide includ:
Reducerea tensiunii superficiale, ceea ce asigură umezirea și distribuirea maximă a soluției de pulverizare pe aproape toate suprafețele plantelor.
Umectare, răspândire și penetrare mai bună, de exemplu pe plante cu frunze cu foarte mulți perișori sau cu epiderma groasă.
Capacitate mare de a îmbunătăți efectul erbicidelor cu solubilitate scăzută în apă.
Control îmbunătățit al speciilor de buruieni greu de controlat.
Tensiunea de suprafață este redusă la un nivel suficient de scăzut pentru a permite soluțiilor să pătrundă în frunză prin stomate.
Ciupercile micorizale sunt un tip de ciuperci care trăiesc în sol și formează asociații simbiotice cu rădăcinile plantelor. Aceste ciuperci se atașează de rădăcinile plantelor, extinzându-și rețeaua de filamente subțiri, numite hife, pentru a ajuta la absorbția apei și nutrienților din sol.
În schimb, plantele oferă ciupercilor carbohidrați, în special zaharuri, pe care le obțin prin fotosinteză. În acest articol, vorbim mai multe despre avantajele oferite de aceste ciuperci plantelor și cum putem încuraja creșterea lor în parcelele noastre.
Sunt două tipuri principale de ciuperci micorizice, ciuperci micorizale arbusculare (AM) sau micoriza arbusculară și ciuperci ectomicorizice (EM), și diferă prin modul în care se asociază cu rădăcinile plantelor.
Ciupercile micorizice arbusculare sunt cel mai comun tip de ciuperci micorizice și se găsesc în rădăcinile a aproximativ 80% din toate speciile de plante.
Aceste ciuperci micorizice pătrund în celulele rădăcinilor plantelor (hifele se extind în membrana celulară a celulelor corticale ale rădăcinii) și formează o structură foarte ramificată, asemănătoare unui tufiș, în interiorul celulelor rădăcinii, cunoscută sub numele de arbusculă, care oferă o suprafață mare pentru schimbul de nutrienți și alte compuși între ciupercă și plantă.
Ca atare, ele sunt clasificate și ca ciuperci endomicorizice (endo = în interior, micoriza trăind în interiorul unei plante).
Datorită dimensiunii lor mici, ciupercile micorizice arbusculare sunt greu de detectat fără facilități de laborator, deoarece nu sunt vizibile cu ochiul liber, iar hifele lor pot fi văzute doar la microscop.
Ciupercile ectomicorizice sunt mai avansate, dar reprezintă doar aproximativ 3% din micorize și se găsesc în principal în asociere cu rădăcinile copacilor și plantelor lemnoase.
Spre deosebire de ciupercile micorizice arbusculare, care nu există mai mult de câteva sute de specii, numărul de specii de ciuperci ectomicorizice este mult mai mare, cu peste 6.000 de specii, implicate în asociații micorizice.
Aceste ciuperci nu pătrund în interiorul celulelor rădăcinilor plantelor așa cum fac ciupercile micorizice arbusculare. Numele de ciuperci ectomicorizice (ecto = în afara, micoriza trăind în jurul unei plante) face aluzie la acest aspect.
Cum beneficiază plantele de ciupercile micorizice?
Ciupercile micorizice joacă un rol important în creșterea și sănătatea plantelor, oferind numeroase beneficii, printre care:
Îmbunătățirea absorbției de nutrienți
Principalul avantaj oferit de ciupercile micorizice este că acestea ajută plantele să acceseze o cantitate mare de apă și anumiți nutrienți esențiali, în special azot, fosfor, zinc, mangan și cupru din sol.
Hifele micorizice atașate de rădăcini funcționează ca filamente lungi care extind sistemul radicular și măresc suprafața radiculară care poate absorbi apă și nutrienți din sol.
În plus, deoarece hifele micorizice au un diametru mult mai mic decât rădăcinile plantelor, ele pot crește prin spații mai înguste între particulele de sol pentru a ajunge în zone indisponibile rădăcinilor fine.
Majoritatea plantelor se bazează pe forme solubile în apă ale fosforului, care sunt mai ușor accesibile pentru absorbție. Problema este că acestea nu sunt foarte stabile și reacționează rapid cu fierul, aluminiul și calciul din sol pentru a forma compuși insolubili mai stabili, care nu sunt imediat accesibili plantelor.
Ca rezultat, doar 5% până la 30% din fosforul solubil în apă aplicat în sol este absorbit de culturi în anul următor aplicării. În plus, în solurile destul de acide, unde pH-ul este mai mic de 5,0, capacitatea solului de a fixa (lega) fosforul crește semnificativ, reducând și mai mult cantitatea de fosfor disponibil pentru plante.
Influența pH-ului asupra asimilării elementelor nutritive:
Când fosforul din sol este în forme insolubile, ar fi necesar un sistem radicular foarte mare și extins pentru ca o plantă să poată prelua suficient fosfor pentru a-și satisface cerințele sale.
Ciupercile micorizice care au o relație simbiotică cu plantele joacă un rol crucial în colectarea fosforului în soluri nefertilizate și ajută plantele gazdă să acceseze formele insolubile de fosfor.
Creșterea toleranței la stresul secetei și salinității
Ciupercile micorizice pot ajuta plantele să tolereze condițiile de secetă prin extinderea sistemelor lor radiculare și îmbunătățirea capacității lor de a accesa apa din adâncurile profilului solului.
Plantele din familia leguminoaselor (fasole și mazăre) au noduli pe rădăcinile lor care găzduiesc bacterii simbiotice, cum ar fi speciile Rhizobium, care pot capta azot din aer și-l pot converti într-o formă pe care plantele o pot folosi ca nutrient pentru creștere.
În schimb, plantele furnizează bacteriilor zaharuri pe care le produc prin fotosinteză, la fel cum fac și cu ciupercile micorizice.
Studiile au arătat că inocularea cu ciuperci micorizice arbusculare (AM) sporește formarea nodozităților și fixarea azotului în plantele din familia leguminoase și în cele din afara acestei familii sub diferite condiții de stres și că dubla inoculare cu ciuperci micorizice arbusculare și bacterii fixatoare de azot a crescut fixarea azotului la plantele leguminoase.
Ciupercile micorizice pot produce osmolite, cum ar fi glicina betaina, care pot ajuta la protejarea celulelor plantelor de efectele stresului produs de salinitate.
Prolina este unul dintre cele mai importante osmolite produse de plante ca răspuns la stresul produs de salinitate și studiile au arătat că ciupercile micorizice arbusculare (AM) cresc concentrația de prolina în plante sub stres de salinitate.
Modularea nivelurilor de hormoni vegetali
Acidul abscisic (ABA) este un hormon vegetal bine-cunoscut care permite plantelor să supraviețuiască și să crească în diverse condiții de stres, în special stresul de salinitate.
ABA accelerează acumularea de potasiu, calciu și soluții compatibile, cum ar fi prolină și zaharuri, în celulele rădăcinilor, împiedicând preluarea ionilor de sodiu (Na +) și clorură (Cl–), particule încărcate care se combină pentru a forma sare (NaCl), pentru a proteja plantele de impactul sever al stresului produs de salinitate.
Pentru a înțelege cum ciupercile micorizice îmbunătățesc structura solului și de ce acest lucru contează, trebuie mai întâi să înțelegem ce sunt agregatele solului, de ce stabilitatea acestora este importantă și de ce este benefică pentru sănătatea plantelor.
Solurile sunt alcătuite din agregate (combinații) de particule de dimensiuni diferite, alcătuite din particule de nisip, lut și praf (în ordinea dimensiunii particulelor), în proporții variate, care sunt legate împreună de materia organică pentru a forma matricea solului, o masă de sol constând din particule solide cu spații goale între ele, care sunt umplute cu apă și aer.
Pentru ca plantele să rămână sănătoase, au nevoie de circulația aerului și a apei către rădăcinile lor, ceea ce este asigurat de structura poroasă a solului.
Solurile care au o structură de agregate stabilă permit circulația apei prin structura lor, sunt capabile să stocheze apă și să-și păstreze porozitatea atunci când sunt supuse unor forțe externe, cum ar fi ploile și trecerea utilajelor care împing particulele solului împreună, închizând spațiile de aer dintre ele și compactând solul.
Agregatele stabile ale solului oferă, de asemenea, un mediu favorabil pentru microbii solului, râme și alte organisme care pot ajuta la îmbunătățirea structurii solului și, ca rezultat al tuturor factorilor benefici discutați, sunt de obicei mai productive.
Ciupercile micorizice îmbunătățesc caracteristicile fizice și biologice ale solului prin creșterea porozității solului, ceea ce permite o mai bună infiltrare și retenție a apei și îmbunătățește aerarea solului.
Hifele ciupercilor micorizice, sub formă de filamente lungi și subțiri, se încâlcesc și leagă particulele solului ca un fel de plasă, formând macroagregate, care sunt blocurile de bază ale structurii solului.
În plus, ciupercile micorizice creează canale prin sol prin care poate circula aerul, îmbunătățind aerarea solului. Aceasta ajută la reducerea compactării solului și îmbunătățește structura generală a solului.
Ciupercile micorizice pot ajuta la protejarea plantelor de daunele cauzate de ciuperci patogene și bacterii din sol, prin:
Furnizarea unei bariere de protecție în jurul sistemului lor radicular și producerea de compuși antimicrobieni care pot ajuta la protejarea plantei împotriva patogenilor.
În plus, ciupercile micorizice arbusculare (AM) ajută plantele să facă față metalelor grele toxice din sol care reduc creșterea plantelor, cum ar fi arsenicul, cadmiul, cromul, cuprul, plumbul și zincul.
Ciupercile micorizice reduc absorbția prin împiedicarea metalelor grele să treacă de rădăcini, sau sprijină plantele prin creșterea toleranței acestora la aceste metale grele.
Creșterea și dezvoltarea plantelor – îmbunătățită
Prin mecanismele descrise anterior, ciupercile micorizice pot ajuta la furnizarea de substanțe nutritive suplimentare, reducerea stresului din condiții extreme de mediu, îmbunătățirea accesului la apă, îmbunătățirea structurii solului pentru creștere și dezvoltare optimă, și protecția împotriva patogenilor.
Plante ce nu beneficiază de ciupercile micorizice
Există unele plante care nu formează asocieri simbiotice cu ciupercile micorizice și, prin urmare, nu beneficiază de ciupercile micorizice din sol.
Grupurile de plante care nu formează asocieri cu ciupercile micorizice sunt familia Brassicaceae (varză, broccoli, muștar, rapiță), familia Chenopodiaceae (spanac, ștevie/sfeclă de zahăr, sfeclă roșie).
Creșterea cantității ciupercilor micorizice în sol
FOTO: bestprato.com
Ciupercile micorizice se găsesc în mod natural în solurile neperturbate, împreună cu alte organisme benefice pentru sol. Există mai multe modalități de a crește cantitatea ciupercile micorizice în sol, unele dintre acestea includ:
Reducerea lucrării de arat
FOTO: no-tillfarmer.com
Studiile arată că, arătura solului are un efect dezastruos asupra ciupercilor micorizice din sol, deoarece taie fizic rețelele de hife delicate și descompune miceliul în sine, reducând populațiile de ciuperci micorizice.
Deși ciupercile micorizice pot crește la diferite adâncimi ale solului, în funcție de specia de ciuperci și de condițiile solului, acestea se găsesc de obicei în straturile superioare, în primii 10-20 cm de sol, unde pot accesa ușor rădăcinile plantelor și materia organică care susține creșterea lor, dar sunt și ușor perturbate de lucrări.
Studiile au arătat că abundența ciupercilor micorizice arbusculare (AM) și asocierea lor cu rădăcinile scade, de obicei, odată cu creșterea adâncimii solului, dar peste 50% din biomasa lor totală se poate găsi sub 30 cm. În afara agriculturii, s-a raportat că ciupercile AM pot coloniza rădăcinile și pot produce spori la adâncimi de până la 8 m în sol.
Reducerea sau eliminarea lucrărilor solului prin utilizarea tehnologiilor fără arat poate ajuta la menținerea și creșterea populațiilor de ciuperci micorizice.
Utilizarea culturilor de acoperire
Ciupercile micorizice nu pot genera propria energie și sunt dependente de plantele gazdă cu care se asociază (se atașează) pentru zaharuri, pe care le folosesc ca sursă de energie.
Aceste ciuperci simbiotice benefice nu pot supraviețui perioade lungi de timp fără o plantă-gazdă, situație care apare când:
Câmpurile sunt curățate de toate plantele, cum ar fi atunci când un câmp este lăsat gol, necultivat – ogor negru.
Numai culturi de plante ne-gazdă sunt incluse în rotația culturilor cu care ciuperca nu se poate asocia, cum ar fi cele din familia Brassicaceae. Astfel de condiții vor determina scăderea populației de ciuperci micorizice în sol în timp.
Cultivarea culturilor de acoperire, culturi ce se cresc pentru a proteja și îmbunătăți solul, poate asigura o gazdă bună pentru ciupercile micorizice și crește populația lor în perioadele în care cultura principală nu crește.
Există câteva sute de specii de ciuperci micorizice arbusculare (care se asociază cu plantele nelemnoase) și diferite specii de plante găzduiesc diferite tipuri de ciuperci micorizice.
Monocultura, care constă în cultivarea unei singure specii de cultură într-o zonă întinsă, poate reduce diversitatea ciupercilor micorizice din sol.
Absența diversității plantelor limitează varietățile de ciuperci micorizice prezente în sol, ceea ce poate reduce biomasa și activitatea generală a ciupercilor micorizice și, ca urmare, poate afecta negativ creșterea și sănătatea plantelor.
În schimb, policulturile, care constau în mai multe specii de culturi crescute împreună în aceeași zonă, pot crește abundența și diversitatea ciupercilor micorizice în sol, ceea ce poate îmbunătăți disponibilitatea nutrienților și îmbunătăți structura solului, stimulând creșterea și sănătatea plantelor.
Cultivați plante prietenoase cu micorizele
Cultivarea culturilor ce sprijină ciupercile micorizice permite creșterea populațiilor de fungi în sol.
Pe de altă parte, cultivarea plantelor care nu formează asociații cu ciupercile micorizice, menționate anterior, determină o scădere a numărului de fungi în sol.
Creșterea materiei organice din sol
Adăugarea de materie organică în sol, cum ar fi compostul sau a unui strat de paie pe suprafața solului, poate crește numărul și diversitatea ciupercilor micorizice.
Materia organică din sol conține substanțe nutritive care sunt eliberate lent în timp prin descompunerea de către microorganismele din sol.
Acest aport constant de nutrienți poate fi preluat de ciupercile micorizice pentru a le susține creșterea și activitatea și pentru a fi transmis plantelor.
Materia organică poate oferi, de asemenea, hrană pentru ciuperci. Chiar dacă ciupercile micorizice nu au capacitatea de a acționa ca saprofite (organisme care se hrănesc cu materie organică în descompunere) precum ciupercile comune, pot folosi mai multe strategii pentru a accesa nutrienții blocați în materia organică din sol și pentru a promova degradarea acesteia.
Evitarea utilizării excesive a îngrășămintelor
Adăugarea de niveluri ridicate de îngrășăminte cu azot sau fosfor poate scădea asocierea micorizică cu rădăcinile plantelor, la fel ca și aplicarea excesivă de îngrășăminte cu zinc.
Acestea inhibă colonizarea rădăcinilor de către ciupercile micorizice, împiedicând legătura simbiotică, ceea ce are drept efect suprimarea populațiilor de micorize.
În solurile cu disponibilitate mare de nutrienți, plantele se pot baza mai puțin pe ciupercile micorizice pentru a obține nutrienți, ceea ce va reduce nevoia plantei de a forma relații simbiotice cu aceste ciuperci.
Din acest motiv, este cel mai bine să nu folosiți îngrășăminte bogate în fosfor atunci când utilizați produse cu ciuperci micorizice pentru a inocula solul.
În agroecosisteme, ciupercile micorizice oferă mai multe beneficii atunci când fermierii folosesc îngrășăminte organice complexe în loc de îngrășăminte minerale sintetice, deoarece ciupercile benefice ajută la eliberarea lentă a nutrienților legați în molecule și agregate organice complexe.
Chiar și atunci când folosiți îngrășăminte organice, cum ar fi gunoiul de grajd, respectați norma de aplicare și nu supraîngrășați solul.
Unele tipuri de gunoi de grajd pot conține niveluri ridicate de săruri, mai ales dacă sunt proaspete și nu au fost lăsate pentru compostare timp de trei luni, deoarece nivelurile ridicate de săruri pot fi toxice pentru ciupercile micorizice și pot reduce cantitateaa lor în sol.
O altă problemă de care trebuie să fiți conștienți este utilizarea amendamentelor de sol care modifică pH-ul solului pentru a-l face mai alcalin. Ciupercile micorizice preferă în general condiții ușor acide ale solului pentru creștere și funcționare optimă.
Adăugarea cantităților mari de var, dolomit sau alge poate face solul prea alcalin, ceea ce poate scădea colonizarea rădăcinilor plantelor de către ciupercile micorizice.
Evitarea fungicidelor, erbicidelor și pesticidelor toxice
Fungicidele sintetice cu grad înalt de toxicitate concepute pentru a controla bolile fungice la plante ar trebui evitate, deoarece sunt toxice pentru ciupercile micorizice, care pot fi afectate.
Aceste produse chimice pot reduce ciupercile micorizice din sol sau pot afecta capacitatea lor de a coloniza rădăcinile plantelor. Unele erbicide, cum ar fi glifosatul, au fost demonstrate că reduc colonizarea micorizică a rădăcinilor plantelor.
Totodată, pe piață sunt disponibile produse pentru inoculare și pot fi utilizate în scopul măririi cantității de ciuperci micorizice în sol.
Fermierii moldoveni cer interzicerea importurilor de grâu, porumb, semințe de floarea-soarelui și rapiță din Ucraina. Aceștia oferă termen de o săptămână autorităților și spun că, în caz contrar, vor organiza proteste.
Producătorii afirmă că pierderile lor au constituit cel puțin două miliarde de lei. Ei se referă la scăderea prețului pentru un kilogram de grâu la 2,8 lei, pe când prețul de cost este de circa 5 lei, transmite realitatea.md.
Din spusele fermierilor, cea mai dramatică diminuare a prețurilor se atestă la floarea-soarelui – minus 3,5-4 lei per kg.
„Marea majoritate a fermierilor mici și mijlocii din Moldova se află în pragul falimentului. În mare parte, acest lucru se întâmplă din cauza prăbușirii vertiginoase a prețurilor la materia primă agricolă din ultimul an, sub presiunea producției din Ucraina”, se arată în mesajul transmis de agricultori.
Fermierii mai spun că riscă să ajungă la insolvabilitate. Ei acuză autoritățile precum că ar întârzia cu adoptarea deciziilor privind interzicerea importurilor din Ucraina și măsurilor care să îi protejeze.
„Cerem adoptarea, în săptămâna curentă, a hotărârii privind interzicerea temporară, după modelul UE, a importurilor de grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță din Ucraina. Totodată, insistăm ca în cele mai proxime termene să fie identificate mijloacele financiare pentru compensarea agricultorilor pierderilor din cauza micșorării catastrofale a prețurilor la producția agricolă, precum și realizarea celorlalte promisiuni, asumate anterior în fața fermierilor. În caz contrar, este foarte probabil că, în curând, toată țara va fi cuprinsă de protestele agricultorilor”, se mai arată în mesajul transmis de Forța Fermierilor.
În context amintim că, Vicepremierul Vladimir Bolea, ministru al Agriculturii și Industriei Alimentare a avut o întrevedere, la data de 6 mai, cu omologul ucrainean Mykola Solski.
Discuțiile au fost focusate pe subiectul importului și tranzitului cerealelor ucrainene în țara noastră. Vladimir Bolea a comunicat despre intenția Republicii Moldova de a se alinia la decizia UE de instituire a unei măsuri temporare privind importul de grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui originare din Ucraina, cu asigurarea tranzitului prin țara noastră.
„Cantitatea de cereale autohtone din depozite este mare, fapt ce pune presiuni pe fermieri. Aceștia sunt îngrijorați că nu vor dispune de spații pentru noua recoltă. În același timp, tendința de export a cerealelor autohtone are o dinamică descendentă, cheltuielile de logistică au crescut și prețurile la bursele internaționale s-au prăbușit. Fermierii noștri au nevoie să-și valorifice stocurile de cereale și să se pregătească de noul sezon agricol. Pentru noi este important să avem un dialog constructiv cu autoritățile din Ucraina și suntem deschiși să discutăm pașii următori pentru a soluționa problemele fermierilor ambelor popoare”.
Ulterior, ministrul adjunct al Dezvoltării Economice, Comerțului și Agriculturii, reprezentantul Comerțului Ucrainei, Taras Kachka a anunțat că Guvernul ucrainean pregătește o rezoluție de interzicere a importurilor moldovenești, notează pravda.com.ua.
„Am informat Chișinăul că orice restricție din partea Moldovei va fi considerată un pas extrem de neprietenos și va presupune interzicerea imediată a tuturor importurilor din Moldova”, a spus oficialul.
Potrivit acestuia, introducerea unei astfel de interdicții a fost deja convenită și pregătirile sunt în curs.
Stafilococia este o boală bacteriană comună mai multor specii de păsări, dar afectează predominant găinile broiler și curcile, cauzând pierderi prin scăderea vitezei de creștere, mortalitate și necesitatea aplicării măsurilor de terapie și profilaxie.
Boala este cauzată de stafilococii, ce prezintă parte normală a florei bacteriene a pielii și membranelor mucoase (bacterii saprofite) la păsări și mamifere. Problema apare odată cu leziunile, care creează poartă de acces a bacteriei către circulația sangvină și țesuturi.
Stafilococia poate fi localizată sau sistemică. Prima se manifestă prin septicemie și dermatită gangrenoasă. Cea din urmă este forma tipică a bolii, se întâlnește mai frecvent și se caracterizează prin artrite, tenosinovite, osteomielite, omfalite, endocardite ș.a.
Citiți în continuare despre:
Cauza Stafilocociei;
Simptomele Stafilocociei;
Diagnosticul Stafilocociei;
Tratamentul Stafilocociei;
Profilaxia Stafilocociei aviare.
Cauza Stafilocociei
Boala este provocată predominant de Stafilococcus aureus. Alte specii care sunt asociate cu Stafilococia sunt S.epidermidis, S.intermedius, S.hycus, S.xylosus, S.gallinarum ș.a., dar se întâlnesc mult mai rar.
Stafilococul este saprofit, după cum a fost menționat mai sus și trăiește pe organismul animal în mod continuu. Însă, odată cu apariția rănilor, zgârâieturilor și altor leziuni ale pielii și mucoaselor, agentul pătrunde în mediul intern, unde se înmulțește, răspândește și provoacă boala.
Procedurile chirurgicale minore (tăierea ciocului, ghearelor), vaccinările și compromiterea mucoasei intestinale sunt factori care ar putea contribui la introducerea bacteriei în țesuturi și circulația sangvină. Ajuns în circulație, stafilococul produce dereglări sistemice sau localizate în țesuturi.
S. aureus invadează zonele articulare, provocând artrite și osteomielite. Septicemia apare mai ales tineret (puii de găină de 25-40 zile), în timp ce infecțiile localizate afectează păsările peste 9-16 săptămâni.
Stafilococia este o problemă globală în industria creșterii găinilor broiler și a curcilor, cauzând pierderi economice semnificative. Ocazional, enterotoxinele produse de S.aureus au fost asociate cu intoxicațiile alimentare la oameni.
Simptomele Stafilocociei
Semnele clinice diferă în funcție de organele sau sistemul afectat. Acestea pot varia de la simptome nespecifice, ca penele zburlite, decolorarea pielii, depresie, slăbiciune, semne respiratorii și moarte bruscă, până la șchiopătură la un membru sau ambele, aripi lăsate în jos și mortalitate crescută.
În infecția localizată se înregistrează:
Pododermatita – mai frecvent la păsările grele și la masculi. Semnele comune includ tumefierea extremității podale a membrelor și șchiopătura. Deseori este cauzată de leziuni podale, care permit contaminarea țesuturilor subcutane ale piciorului. Aceasta duce la inflamații necrotice acute, care rezultă în țesuturi mortificate.
Omfalita – sau infecția ombilicală și a sacului vitelin, la păsările tinere. Prezintă o rată mare a mortalității. Puii cu omfalită au ombilicul umed și închis la culoare, prezintă letargie. Reabsorbția sacului vitelin infectat durează mai mult (în normă – prima săptămână de viață). Persistă mirosul respingător.
Artritele, sinoviteleșiosteomielitele sunt forme frecvente ale infecției stafilococice la păsări. Ligamentele, tendoanele sau mușchii pot fi afectați în urma infecției sistemice sau locale. Semnele clinice includ articulații edemațiate, cu temperatură locală crescută, șchiopătură și refuz la mers. Articulațiile conțin volum crescut de lichid, tendoanele sunt inflamate. Oasele prezintă focare de necroză, cunoscute ca osteomielită. Capul femural și proximal al tibio-tarsului sunt frecvent afectate. De asemenea, semne de infecție prezintă vertebrele.
Septicemia stafilococică acută a fost semnalată la găinile ouătoare, în special cele mai mari decât 85 de săptămâni. Semnele clinice includ mortalitate spontană și cu o creștere bruscă a ratei, până la 1% pe zi, semne de inflamații cutanate, necroza crestei, bărbițelor și a pielii de pe piept și șolduri. La necropsie se depistează semne de septicemie acută (inclusiv necroza hepatică, splina mărită și hemoragii punctiforme în creier, pulmoni și stomacul glandular). Mortalitatea se reduce la 5-7 zile de tratament antibacterian. Morbiditatea e redusă, dar păsările afectate de regulă mor, aducând la o rată a mortalității de 5-10%.
La curci se observă frecvent ficatul verzui, osteomielite, leziuni inflamatorii ale oaselor, articulațiilor și a țesuturilor moi periarticulare.
Diagnosticul Stafilocociei
Diagnosticarea bolii se bazează pe recunoașterea semnelor clinice și probele de laborator. Infecția se confirmă cu ajutorul culturii bacteriene din leziuni.
Deși unele leziuni pot fi diagnosticate clinic, se recomandă identificarea microorganismelor cu ajutorul culturilor pe agar cu sânge.
Diagnosticul diferențial include speciile de Streptococi, holera, tifoza, colibaciloza, boala de Newcastle, sinovita infecțioasă micoplasmică. Stafilococcul, fiind bacterie saprofită, provoacă boala doar ca infecție secundară. Așa deci, identificarea bacteriei nu neapărat constituie boala.
Controlul adecvat al bolii permite localizarea și diminuarea infecțiilor. La înregistrarea primelor simptome se apelează la medicul veterinar, care va elabora o schemă eficientă de terapie.
Tratamentul antibicrobian este mai eficient în infecțiile generalizate, decât a celor localizate. Pentru o eficiență mai mare, dar și pentru combaterea fenomenului de antibioticorezistență se vor efectua neapărat testele de sensibilitate (antibioticograma).
Antibacterienele se administrează doar la indicația medicului veterinar, cu respectarea strictă a intervalelor și a perioadei de tratament, precum și a timpului de așteptare pentru carne și ouă, în funcție de preparat.
Măsurile de prevenire a leziunilor în fermelel avicole stau la baza prevenirii patologiilor stafilococe. Deoarece leziunile sunt factor determinant pentru pătrunderea infecției, este foarte important de înlăturat orice condiție traumatizantă în încăpere:
Hrănitoarele trebuie să fie sigure;
Cuștile să nu prezinte porțiuni de metal ascuțit;
Alimentația să fie adecvată pentru a nu provoca canibalismul;
Echipamentul pentru tăierea ciocurilor sau a ghearelor se supune igienei și dezinfecției minuțioase;
Evacuarea la timp a dejecțiilor va preveni leziunile și infecțiile stafilococice cu localizare podală;
Igiena adecvată a ouălor pentru incubatoare și a utilajelor asociate vor reduce riscul de omfalite stafilococice.
