Porcii în gospodăriile de casă sunt apreciați pentru productivitatea lor înaltă. De la un animal se poate obține o cantitate mare de carne și slănină. În plus, scroafele au prolificitate și lactație sporită, comparativ cu alte specii.
Porcinele, care nu sunt trimise la abator, au speranța de viață mai mare, decât alte specii de animale de fermă. Cât trăiește un porc depinde în mare parte de condițiile de întreținere și alimentație.
Mai sunt însă și alți factori decisivi, precum rasa, genul, talia, intensitatea exploatării ș.a.
Citiți în continuare cât trăiește porcul, dar și cum prelungim viața acestuia. Și anume:
- Cât trăiește un mistreț;
- De ce depinde longevitatea porcului de casă;
- Durata vieții în funcție de sexul porcinei;
- Longevitatea diferitor rase de porci;
- Condiții de întreținere, care stimulează longevitatea;
- Rația furajeră, care va mări speranța de viață a porcilor;
- Profilaxia bolilor infecțioase și castrarea.
Vedeți și cât trăiește o vacă în funcție de rasă.
Cât trăiește un mistreț
Cât trăiește un porc depinde în primul rând de mediul, în care acesta se află. Populația mistreților în natura sălbatică este dictată de prezența prădătorilor, disponibilitatea resurselor alimentare, condițiile climaterice ș.a. Astfel, mulți dintre reprezentanții porcilor sălbatici nu sfârșesc cu moartea naturală.
În medie, un mistreț trăiește 15-20 de ani, dacă să ne referim la masculi și 10-15 ani – la femele. Acești indici pot varia în limite destul de largi. Un mascul mai agresiv poate trăi și până la 25 de ani. În același timp, femelele cu purceluși sunt nevoite să-i apere pe aceștia de numeroase primejdii și pot pieri la vârstă mai tânără, decât 10 ani.
De ce depinde longevitatea porcului de casă
Speranța de viață a porcilor domestici este dictată în mare parte de următorii factori:
- Rasa;
- Sexul;
- Condițiile de întreținere;
- Rația alimentară;
- Bolile infecțioase;
- Castrarea.
Pentru crescătorii de porcine, contează în primul rând nu longevitatea animalului, ci durata productivității acestuia. Specialiștii din domeniul selecției animalelor practică frecvent încrucișarea porcilor înalt productivi cu cei longevivi, pentru extinderea termenului reproductiv a scroafelor.
Citiți și despre durata de viață a caprelor și cum determinăm vârsta acestora.
Durata vieții în funcție de sexul porcinei
La asigurarea unei rații furajere echilibrate și a condițiilor sanitar-veterinare corespunzătoare, porcinele pot trăi și până la 35 de ani. Evident, nici un crescător nu va întreține animalul o perioadă atât de îndelungată.
Porcii, crescuți pentru carne, se sacrifică până la vârsta de 2 ani. Întreținerea lor în continuare nu se justifică economic, așa cum animalul nu mai acumulează în greutate proporțional furajelor consumate.
Dacă porcinele sunt selectate pentru reproducere, întreținerea lor depinde de caracteristica productivă. Scroafele pot avea până la 20 de fătări în timpul vieții. Însă după a cincea fătare purcelușii se nasc mai slabi, iar numărul acestora poate să se reducă cu vârsta.
Masculii, de regulă, își păstrează valoarea reproductivă timp de 10 ani.
În medie, scroafele mor natural la vârsta de 25 de ani, iar masculii – la 40 de ani.
Longevitatea diferitor rase de porci
- Porcii de rasa Landrace au o speranță de viață medie. Femela trăiește până la 15 ani, masculul – până la 20 de ani;
- Rasa Duroc are parametri optimi de productivitate și longevitate. Animalele își păstrează caracterele productive până la vârsta de 20 de ani.
- Marele Alb este o rasă precoce, astfel reprezentanții acesteia nu trăiesc mai mult de 15 ani;
- Porcii Vietnamezi se consideră unii din cei mai longevivi, păstrându-și caracterele productive până la vârsta de 30 de ani;
- Rasa Mangalița de asemenea poate ajunge la o vârstă destul de înaintată. Durata medie de viață a reprezentanților acestei rase este de 25 de ani.
Există, de asemenea, și rase de porci de talie mică sau pitici, care sunt crescuți ca animale de companie. Aceste porcine trăiesc până la 15 ani, durata medie fiind de 8 ani.
Se consideră, că purcelușii, obținuți în urma încrucișării diferitor rase, trăiesc mai mult, decât cei de rasă pură. În plus, ei au o imunitate mai puternică și respectiv, sunt mai sănătoși.
Însă, în urma încrucișărilor, se pot pierde o parte din caracterele productive, motiv pentru care mai mulți crescători optează pentru întreținerea animalelor de rasă pură.
Condiții de întreținere, care stimulează longevitatea
Speranța de viață a porcinelor depinde în mare parte de normele de întreținere a acestora. Pentru obținerea unui termen maxim de exploatare se asigură următoarele condiții:
- Încăperile trebuie să fie ferite de curenți de aer, umezeală excesivă și temperaturi extreme;
- Se asigură spațiul optim, necesar fiecărui animal, evitând suprapopularea;
- Ventilarea încăperilor pentru o microclimă adecvată;
- Se evită zgomotele excesive și mirosurile respingătoare puternice;
- Indicii de temperatură și umiditate relativă a aerului se mențin stabili pe toată durata anului;
- Se efectuează regulat curățarea grajdului, evacuarea dejecțiilor și dezinfectarea încăperii.
Nerespectarea condițiilor de igienă duce la răspândirea infecțiilor, iar bolile infecțioase la porci pot duce ușor la moartea acestora.
Rația furajeră, care va mări speranța de viață a porcilor
Porcii sunt apreciați de fermieri pentru pretențiile reduse la capitolul nutriției. Și totuși rația animalului trebuie să fie echilibrată. Deficiența cărorva elemente nutritive, a vitaminelor sau mineralelor duce la dereglarea metabolismului și a funcțiilor normale a organismului, iar ca urmare – la o viață mai scurtă.
Rația zilnică a unui porc adult trebuie să includă:
- Iarbă proaspătă sau fân;
- Cereale mărunțite;
- Morcov, sfeclă și cartofi fierți;
- Fructe;
- Adaosuri de vitamine și minerale (inclusiv făină de iarbă, de oase, de carne și grăsime de pește).
Scroafele lactante au nevoie de supliment de calciu, care se asigură prin alimentarea cu produse lactate.
Profilaxia bolilor infecțioase și castrarea
Porcul, care a trecut prin mai puține boli, trăiește mai mult. Astfel, profilaxia bolilor este un factor esențial în longevitatea porcinelor.
Animalele se vaccinează obligatoriu, se deparazitează regulat și o dată la jumătate de an se supun unui examen clinic minuțios, efectuat de către medicul veterinar. Aceste proceduri permit evitarea bolilor infecțioase și a epidemiilor, care nu doar scurtează viața animalelor, ci pot duce la mortalitatea întregului efectiv.
Castrarea porcilor de asemenea prelungește durata de viață a acestora.
Asta, pentru că organismul nu mai cheltuie energie suplimentară pentru funcționarea sistemului reproductiv. Iar resursele date sunt redistribuite la asigurarea funcțiilor vitale și prelungirea vieții animalului.
Este important însă, să se castreze purceii la o vârstă cât mai precoce, deoarece efectuarea procedurii la animalul adult poate cauza un stres major pentru organism.
Comentarii