Comerțul internațional presupune din start o mulțime de combinații, variante și posibilități, iar dacă mai pui că fiecare țară are propriul sistem de drept, atunci jucătorii de pe piață trebuie să țină cont de o mulțime de nuanțe. Principala dificultate constă în a defini în ce caz, în ce condiții și potrivit legislației cărei țări se vor hotărî neînțelegerile apărute între părțile contractante.
Atât cumpărătorii, cât și vânzătorii se confruntă cu un șir de divergențe și controverse atunci când pătrund pe piața internațională. Deseori, partenerii nu acceptă să facă concesii, iar aceasta se lasă cu relații stricate și lungi dezbateri judiciare.
Mai întâi se întocmește contractul comercial
Comerțul internațional se bazează pe câteva componente simple. Vânzătorul trebuie să știe sigur ce anume vrea să vândă, cui, cum, în ce condiții, la ce preț și la ce riscuri se expune. În plus, el trebuie să se asigure că contractantul înțelege întocmai esența tranzacției pentru a evita eventuale neînțelegeri.
Astfel, componenta principală a comerțului internațional sunt însăși contractele comerciale internaționale. Acestea pot să se limiteze la zece enunțuri care să conțină condițiile principale ale înțelegerii sau pot să se înșire pe câteva sute de pagini, care să reglementeze cele mai mici detalii ale tranzacției.
Atenție la formulări
Mare atenție la formulări, or, cele mai populare sisteme de drept din comerț au o abordare foarte scrupuloasă când vine vorba de descrierea mărfii. Astfel, dacă în contract există o referire către ”grâu ucrainean cu livrare în decembrie”, același grâu, livrat în ianuarie (fiind oprit în vamă, de exemplu), nu va mai fi contractual în lipsa unor circumstanțe atenuante, iar cumpărătorul va fi în drept să îl refuze și să ceară despăgubiri pentru neexecutarea contractului. În plus, dacă în această perioadă prețul a scăzut atunci cumpărătorului îi va reuși să cumpere marfa la prețul noi. În plus, fiți precauți la formulări de tipul ”marfă de calitate normală” întrucât fiecare parte contractantă are propria viziune asupra ”normalității” mărfurilor.
Alegeți cu grijă partenerul contractual
Ca să nu vă treziți cu marfa vândută neachitată, este foarte important ca partenerul contractual ales să fie onest, corect și cu reputația neștirbită. De aceea, nu vă lăsați ușor ispitiți de ofertele avantajoase ale companiilor puțin cunoscute. Pe lângă aceasta, nu uitați nici de persoanele împuternicite care acționează în numele patenerului contractual.
Țineți cont de dreptul englez
Dreptul comun englez este destul de complicat pentru comercianții din țările cu drept continental. Cu toate acestea, anume cel englez a fost și continuă să fie principalul sau cel puțin unul din cele mai populare instrumente de reglementare a comerțului internațional. Cunoașterea dreptului englez este cu atât mai necesară dacă luăm în calcul că organizațiile ce coordonează practic tot comerțul și transportul maritim de mărfuri la nivel global se află în Londra.
Livrarea mărfurilor – cea mai dificilă verigă în procesul de vânzare
Transportul de mărfuri în comerțul internațional necesită, de obicei, eforturi susținute. Părțile se înțeleg asupra modului de expediere (pe uscat sau pe mare) în prealabil. Așa se face că principalele condiții de livrare la transportul pe mare rămân în continuare FOB (free on board – franco la bord) și CIF (cost, insurance and freight – cost, asigurare și navlu) sau analogul său C&F/CFR (cost and freight – cost și navlu ), mai popular în cazul transportului de mărfuri din bazinul Mării Negre.
Asigurarea mărfurilor – o necesitate
Practic nicio tranzacție nu are loc fără asigurare, mai ales în cazul livrărilor pe mare. Nu este de neglijat nici factorul uman. Țineți cont de relațiile cu brokerii, agenții, stivuitorii și expeditorii încărcăturii fiindcă purtați răspundere pentru persoanele atrase în proiect.
Nu uitați să verificați marfa la încărcare și descărcare. De asemenea, mare atenție la vămuirea mărfurilor. Asigurați-vă că veți avea la timp toate licențele și permisele necesare pentru import și export, altfel riscați să plătiți chiar și pentru staționarea mărfurilor în port.
Alegeți instrumentul optim de plată
În rând cu transferul bancar, care este cel mai utilizat instrument de plată în toată lumea, mai sunt încă două modalități populare de plată – incaso și acreditiv. În dependență de situație ele pot complica sau, din contra, ușura viața comercianților. Incaso sau ”documente contra plată” presupune că documentele referitoare la marfă nu vor fi eliberate cumpărătorului până când plata nu va fi efectuată. Este un instrument destul de riscant, de aceea se potrivește doar dacă aveți încredere totală în partenerul contractual. În același timp, acreditivul este aranjamentul prin care banca ce acționează în numele cumpărătorului îi oferă vânzătorului siguranța că va efectua plata numai la prezentarea documentelor ce atestă livrarea mărfurilor, în conformitate cu condițiile acreditivului.
Comerțul internațional presupune o mulțime de nuanțe și obstacole ascunse. Că să nu aveți probleme și să nu vă pierdeți banii sau marfa, nu uitați: mare atenție la întocmirea sau la încheierea contractului, chibzuiți cele mai mici detalii, studiați dreptul și fiți prudent când vă alegeți partenerul contractual.
Comentarii