Cimbrul de grădină – sfaturi la semănat și întreținere

Cimbrul de grădină (Satureja hortensis), este o plantă aromatică ce conţine ulei volatil. Se cultivă ca condiment, aromatizant și în scopuri medicinale, pentru stimularea poftei de mâncare sau în tratamentul bronşitelor cronice.

• Descrierea și cerințele față de mediu a cimbrului de grădină;
• Pregătirea și fertilizarea terenului pentru cultura cimbrului de grădină;
• Cum se cultivă cimbrul de grădină;
• Semănatul direct în câmp și producerea răsadului de cimbru de grădină.
• Îngrijrea cimbrului de grădină.

Descrierea și cerințele față de mediu a cimbrului de grădină

Cimbrul de grădină (Satureja hortensis), este o plantă anuală din familia Lamiaceae, din care fac parte salvia, menta, levănțica.

Nu trebuie confundat cu ruda sa apropiată cimbrișorul (Thymus serpyllum), care face parte din aceeași familie, dar care este multianual și are alte cerințe de cultivare și întreținere.

Planta are înâlțimea de 25-50 cm lungime, tulpina se lignifică la bază. Formează multiple ramificaţii alterne, pubescente (acoperite cu perișori), cu nuanţă violacee.

Frunzele au forma lanceolat-ovală, lungi de 1,5–2,5 cm, sunt netede și au un miros specific.

Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid, sunt grupate câte 3-6, fiind situate spre vârful ramificaţiilor, la subsuoara frunzelor.

Specia înfloreşte în lunile iunie şi iulie. Înflorirea și coacerea semințelor este îndelungată.

Seminţele sunt foarte mici (o mie de semințe de cimbru de grădină cântăresc doar 0,6g), ovale, cenuşii, cu o nuanţă verzuie. Acestea rămân viabile timp de 2 ani.

Cerințele cimbrului de grădină față de factorii mediului

Temperatura. Fiind o specie originară din zona mediteraneană, necesită temperaturi ridicate, care influenţează favorabil acumularea uleiului volatil în plantă. Este o specie sensibilă la înghețurile de primăvară şi la brumele târzii;

Lumina. Cimbrul de grădină este pretențios la lumină și pentru o dezvoltare bună are nevoie de locuri deschise luminoase, ferite de vânturile reci din nord.

Apa. Specia este relativ rezistentă la secetă şi solicită, în general, o umiditate moderată în sol, exceptând prima parte a perioadei de vegetaţie, când manifestă cerinţe mai mari faţă de acest factor. În verile secetoase, plantele îşi reduc ritmul de creştere şi producţia de materie primă vegetală este mai redusă.

Solul. Nu este foarte pretențios față de sol, totuși se dezvoltă mai bine pe solurile cu textură mijlocie, permeabile, cu stratul de apă freatică mai în profund. Nu sunt indicate solurile grele, argiloase, reci.

Pregătirea și fertilizarea terenului pentru cultura cimbrului de grădină

Fiind o specie anuală, cimbrul de grădină poate fi inclus în asolamentul de câmp format din plante medicinale sau în asolament mixt. Specia poate să revină pe același teren numai după 4 ani.

În calitatate de plante premergătoare, cele mai recomandate sunt leguminoasele, cerealele şi prăşitoarele.

Cimbrul de grădină formează o cantitate importantă de materie primă vegetală şi consumă elemente fertilizante în cantităţi însemnate.

De aceea se recomandă aplicarea a 50-60 kg de P₂O₅ la hectar, 60-80 kg de K₂O la hectar şi 50-80 kg N la hectar. Dozele menţionate se vor aplica diferenţiat în funcţie de tipul de sol şi de planta premergătoare.

Fosforul şi potasiul se administrează toamna sub arătură (adâncimea recomandată este de 22-25 cm), iar azotul primăvara, înainte de pregătirea patului germinativ.

Pe suprafețe mici, odată cu pregătirea de toamnă a terenulu, se aplică o fertilizare cu 50 g/ 10 m² de superfosfat și 60 g/ 10 m² sare potasică.

Semănatul direct în câmp și producerea răsadului de cimbru de grădină

Semănatul în câmp se face la începutul lunii aprilie când în sol se înregistrează  6-10° C.

Norma de semințe este de 8–10 kg/ha.

Distanța optimă de semănat este de 25-35 cm între rânduri.

Adâncimea de semănat este de 1–2 cm. În funcţie de tipul de sol şi de starea de umiditate a acestuia. În perioada semănatului este indicată limita maximă pentru solurile uşoare, precum şi pentru cele cu umiditate redusă.

E bine ca sămânța să se amestece cu puțin nisip pentru a obține o uniformitate la semănat, altfel semintele fiind foarte mici pot fi semănate foarte des.

După semănat, se acoperă cu un strat fin de nisip, turba sau pământ foarte fin marunțit, se tăvălugeste  solul (se bătătorește usor solul) și se udă ușor prin aspersiune fină.

Când plantele au 4-5 perechi de frunze, se face răritul plantelor, adică se înlătură plantele din cultura deasă astfel încât între plante pe rând să fie 15 – 20 cm.

Dacă se optează pentru  înființarea culturii prin răsad, în luna martie, se seamănă 3 – 5 g / m² sămânță.

Răsadul nu se repică, adică plantele nu sunt transplantate  din semănătura deasa la distanțe mai mari. Acesta se plantează în câmp în luna mai și se respectă distanțele de plantare menționate  mai sus.

Se recomandă efectuarea de prașile manuale și plivitul buruienilor pe măsura necesității.

În perioada de vegetație se aplică 2 udări, iar ferilizări și tratamente fitosanitare se fac doar dacă este cazul.

Recoltarea frunzelor proapete sau a vârfurilor de lăstari pentru consum curent, se face după necesitate.

Pentru uscare și depozitare, perioada optimă de recoltare este începutul înfloririi. Atunci cimbru de grădină începe odată cu înfloritul când se detașeaza varful lastarilor cu un cutit sau foarfeca de gradina.

Cimbrul destinat producerii de sămânţă se recoltează în faza în care la 70% din inflorescenţe seminţele au ajuns la maturitatea fiziologică şi prezintă culoarea caracteristică.

Ar putea să te intereseze și Cultivarea coriandrului.