Cultivarea orzului de toamnă pentru bere. Aspecte importante

Orzul face parte din familia Graminee, genul Hordeum, specia Hordeum vulgare, având convarietățile H. vulgare var. hexastichum și H. vulgare var. distichum – soiuri de orz cu 2 rânduri de boabe, orzoaică.

Soiul de orz de bere ales are o influență majoră asupra calității producției obținute. Din acest motiv, vă recomandăm să vă consultați cu specialiștii locali și să analizați opțiunile.

Criteriile care v-ar putea ajuta să alegeți un soi de orz pentru bere potrivit sunt: productivitatea, uniformitatea boabelor, conținutul în proteină, pretabilitatea pentru zona și condițiile specifice din aceasta, toleranța la cădere.

Tehnologia de cultivare a orzului pentru bere presupune, în primul rând, respectarea tuturor pașilor tehnologici pentru asigurarea calității necesare.

Pe lângă protecția fitosanitară clasică și respectarea momentelor optime de realizare a lucrărilor, un rol important îl joacă fertilizarea realizată corect, de care depinde conținutul de proteină.

*Conţinutul în substanţe cu azot al orzului influenţează randamentul în extract al malţului. 

În plus, nu ar trebui neglijat controlul buruienilor și a samuraslei, în condițiile în care recolta obținută trebuie să corespundă cerințelor fabricilor de procesare.

Pregătirea patului germinativ, semănatul orzului de bere

Precum am menționat, la cultivarea orzului de bere trebuie să monitorizăm cu strictețe cantitățile de nutrienți disponibile în sol, cât și fertilizarea. Astfel, la alegerea parcelei pentru cultivare, se vor evita premergători ca lucerna, mazărea, soia și alte leguminoase ce generează conținut sporit de azot în sol.

În plus, nu se recomandă aplicarea îngrășămintelor organice sub această cultură, din același motiv, dar și riscul, în cazul în care acestea au fost aplicate înainte de a se descompune, de a infesta sola cu buruieni. Evitați solele infestate, cu rezerva mare de buruieni.

Ținând cont de reducerea cantităților de apă disponibile în sol, ca urmare a schimbărilor climatice, majoritatea specialiștilor recomandă, în special în regiunile unde această problemă se face remarcată, implementarea tehnologiilor No-till sau Mini-till la cultivarea orzului.

Pregătirea patului germinativ se face asigurând un număr minim de treceri ale utilajelor, evitându-se pierderea apei din sol.

Pentru a asigura o aderență bună a semințelor cu solul, se realizează tăvălugirea înainte și după semănat. Tăvălugirea de primăvară asigură o înfrățire mai bună a culturii.

Pentru asigurarea unei răsăriri uniforme, cu pierderi minime, se recomandă reglarea corespunzătoare a semănătorii și alegerea corectă a adâncimii de semănat a orzului de bere – adâncimea de până la 3 cm se consideră pretabilă, iar o adâncime de până la 4 cm se recomandă doar în cazul unui sol foarte uscat.

Orzul are puterea de străbatere a solului mai redusă. Adâncimea de semănat este un compromis între o adâncime suficientă pentru a evita uscarea semințelor și o adâncime suficientă pentru a asigura o bună răsărire și densitate a plantelor.

Experiențele din câmp arată că o adâncime prea mare de semănat duce la plante fragile, cu o vigoare și rezistență reduse, cât și o înfrățire proastă.

Influența adâncimii de semănat asupra capacității de înfrățire:

Pe lângă momentul optim de semănat, un rol important îl joacă stabilirea normei de semănat. Pentru orzul de bere se utilizează, în medie, de la 180 kg/ha pentru semănatul timpuriu (ultima decadă a lunii septembrie) și până la 220 kg/ha pentru semănatul tardiv (de obicei, ultima decadă a lunii octombrie).

Fertilizarea orzului pentru bere

Orzul de bere nu trebuie să conțină mai mult de 8-12% proteine, dar trebuie să conțină un procent cât mai mare de amidon – 55-60%.

Precum am menționat, fertilizarea echilibrată este cheia obținerii producții cu un conținut de proteină adecvat producerii.

Astfel, fertilizarea se va face în funcție de tipul solului și conținutul elementelor nutritive ale acestuia (în baza analizei solului), aportul de azot adus sau consumat de cultura premergătoare, lucrările realizate, momentul, doza de aplicare și precipitații.

Pentru producția unei tone de orz de bere planta consumă, în medie: 20 kg de s.a. N, 12 kg s.a. P2O5, 20 kg s.a. K2O. Astfel, în funcție de particularitățile menționate mai sus și cerințele culturii, se realizează fertilizarea culturii.

Evitați aplicarea îngrășămintelor fără a cunoaște conținutul de elemente nutritive din sol. Pe lângă riscul pierderii calității boabelor, va fi întâlnit fenomenul căderii plantelor.

La alegerea tipului de îngrășământ administrat, luați în calcul faptul că nu se recomandă fertilizarea orzului pentru bere cu uree (riscul unui conținut sporit de proteină).

În condiții normale de climă și sol, se administrează începând cu 40 kg s.a. P2O5 și K2O, dar și 15 unități N la pregătirea patului germinativ. În vegetație se aplică, în medie, 50 unități s.a. N (doza se ajustează în funcție de precipitații, analiza solului și starea culturii).

Țineți cont de distribuirea uniformă a îngrășămintelor.

Aplicarea îngrășămintelor cu azot cu întârziere, după primul nod sau a celor foliare la burduf poate contribui la creșterea peste normă a conținutului cu proteină. Pe de altă parte, în cazul unei subfertilizări, conținutul de proteină poate fi sub normă.

Buruieni, boli și dăunători în orzul de bere

În cazul combaterii buruienilor la cerealele de toamnă, de mai mulți ani se vorbește despre schimbarea strategiei și erbicidarea de toamnă. Acest lucru oferă mai multe avantaje.

În primul rând, plantele mai vulnerabile în primele stadii de dezvoltare vor avea mai multe șanse să se dezvolte armonios, fără a fi afectate de concurența buruienilor pentru apă, hrană sau lumină.

Erbicidarea poate fi realizată pre- sau postemergent, iar în cazul în care acestea nu s-au reușit, iar condițiile vremii și starea culturii vă permit, realizați o erbicidare înainte de iarnă.

Alegeți un erbicid adecvat fenofazei, condițiilor vremii și buruienilor prezentă în parcelă și respectați recomandările de aplicare.

Combaterea bolilor va presupune în primul rând întreprinderea măsurilor generale cum ar fi respectarea asolamentului, realizarea tratamentului semințelor la care se adaugă fungicid, a lucrărilor la timp și respectarea densității și parametrilor optimi de semănat.

Totodată, în controlul bolilor, un rol important îl joacă tratamentele preventive, realizate până în momentul în care patogenul a reușit să provoace daune culturii.

Cele mai frecvent întâlnite boli întâlnite la orzul de bere sunt: pătarea în ochi (Pseudocercosporella herpotrichoides), înnegrirea bazei tulpinii și rădăcinii plantelor (Gaeumannomyces graminis), făinarea (Erysife graminis), helmintosporioza orzului (Pyrenophora graminea), fuzarioza (Fusarium graminearum), rugina brună (Puccinia recondia).

Important! Aplicarea tratamentelor este crucială pentru evitarea prezenței micotoxinelor în producţie.

Revenim ulterior cu un articol despre particularitățile bolilor menționate și posibilele opțiuni de control.

La capitolul dăunători, tradiționalele afide și cicade, fiind concomitent și transmițători importanți ai virusurilor (virusul îngălbenirii și piticirii, virusul dungat al cerealelor), produc pagube importante.

Totodată, dăunători cum ar fi gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), gândacul bălos (Lema melamopa), ploșnița cerealelor (Eurygaster spp.).

Realizați tratamentul semințelor cu insecticid și fungicid și tratamentele cu insecticide la depășirea pragului economic de dăunare pentru a evita pagubele.

Pentru detalii despre produsele disponibile pentru tratamente accesați codexul-fitosanitar.ro sau apelați la reprezentantul companiei distribuitoare cu care colaborați.