Deși funcționează după aceleași principii, spre deosebire de kolhozuri, cooperativele creează profit membrilor săi. Aceștia, la rândul lor, investesc în dezvoltarea asociațiilor, nu le fură. Mai mult, fermierii nu sunt siliți să se asocieze, dar o fac benevol pentru că le place ideea, pentru că vor să economisească, să producă și să câștige mai mult sau să furnizeze servicii calitative.
Primii care se asociază în cooperative sunt, de regulă, producătorii agricoli. În țările cu o agricultură dezvoltată au fost create cooperative agricole cu specializare îngustă, cooperative de asigurare și chiar organizații ce se ocupă de protejarea sănătății agricultorilor.
Fermierii se asociază pentru a produce mai mult și respectiv să încaseze profituri mai mari
Să zicem că un mic fermier vrea să-și prelucreze pământul, dar nu are destui bani pentru a cumpăra un tractor. În vecinătate sunt alte zece gospodării cu aceeași problemă. Ce fac ei? Colectează bani și arendează un tractor de care se folosesc pe rând. Acesta este cel mai simplu motiv pentru care fermierii decid să-și unească forțele.
Un alt avantaj este că fermierii asociați, care, în principiu, produc aceleași articole, încetează să mai fie concurenți și încep să colaboreze. În cooperative se asigură o partidă mai mare de mărfuri, iar aceasta le permite să stabilească mai ușor contacte cu alte organizații pentru comercializarea și prelucrarea lor ulterioară. Se știe că o afacere agricolă bazată pe comenzi concrete este supusă la mai puține riscuri economice.
Profitul în cooperative este distribuit în funcție de cantitatea de producție asigurată de fiecare membru cooperator. Cheltuielile aferente sunt și ele proporționale cu serviciile la care a apelat fiecare. Spre deosebire de societățile pe acțiuni, în cooperative venitul obținut depinde doar de volumul livrărilor, persoanele din afara uniunilor, sau, cu atât mai mult, cele care nu activează în domeniu, nu au nicio influență asupra activității lor, iar când se alege conducerea, toți membrii au drepturi egale de vot.
Acestea sunt principiile de bază ale mișcării cooperatiste, însă fiecare țară are propria abordare, fie din cauza amplasării geografice, a contextului istoric sau celui ideologic. Mai jos aflați cum funcționează organizațiile cooperatiste din Franța și Spania. De asemenea vor urma alte două articole în care vom vorbi despre specificul organizațiilor cooperatiste din Canada, SUA, Israel și țările asiatice.
În Franța cooperativele se unesc pentru a câștiga tot mai mult teren
În această țară există 21 mii de cooperative, care includ circa 75% din fermele franceze. Reiese că 3,5% din populația activă economic face parte din asociații agricole.
Pe lângă producere, cooperativele franceze oferă și consultanță membrilor săi. Datorită experienței îndelungate acestea vin cu sfaturi valoroase în ceea ce ține de agronomie, economie și planificare strategică. De menționat că ele contribuie activ și la dezvoltarea unei agriculturi prietenoase cu mediul înconjurător.
Cooperativele mai investesc și în inovație, lărgindu-și sfera de activitate și găsind noi surse de venituri. Un exemplu sunt investițiile în biocombustibili. De asemenea, asociațiile de fermieri se folosesc de diferite instrumente de management pentru a ține în frâu evoluția prețurilor la produsele agricole. Asta nu înseamnă că membrii acestora se reprofilează, agricultura oricum rămâne domeniul lor de bază. În ajutor le vin și cooperativele de credit. De exemplu, în 2013, banca cooperatistă Crédit Agricole a raportat cele mai mari venituri din sistem. Alte două asociații din aceeași sferă, Groupe BPCE și Groupe Сrédit mutuel, au ocupat locurile trei și patru în acest rating.
Cooperativele franceze au fost permanent într-o continuă schimbare, adaptându-se mediului economic. Au început prin a aduna recolta împreună, după care, treptat, au ajuns în grupuri cooperatiste. Dacă la un moment dat, cineva din grup vrea să-și mărească profitul, nu are decât să creeze alianțe strategice. Alianțele le permit să-și reducă cheltuielile, să facă schimb de experiență, dar și să-și consolideze pozițiile de lider în sector.
Întrucât legislația franceză restricționează activitatea cooperativelor la un anumit teritoriu, acestea s-au văzut nevoite să dezvolte propriile structuri pentru a se extinde și a fi competitive. Respectiv, deși numărul cooperativelor a scăzut în urma fuziunilor și preluărilor, veniturile lor au fost în schimb pe creștere.
În Spania există numeroase cooperative, dar majoritatea lor sunt mici
În Spania circa 15% din populație este încadrată în organizații cooperatiste, cele mai multe fiind înființate în cadrul legislației regionale, nu celei naționale.
Față de alte țări europene, numărul cooperativelor spaniole este peste medie. Totodată acestea sunt destul de mici, doar 39% din ele având peste o mie de membri, ceea ce îi împiedică să obțină profituri mai marii.
Pe cât de numeroase, pe atât de diferite: de la cooperative locale modeste până la cooperative cu livrări la nivel industrial. Sunt și cooperative mari ce prelucrează produsele pentru a le comercializa distribuitorilor cu amănuntul.
Totuși, circa 75% din cifra de afaceri raportată de societățile cooperatiste spaniole se află în mâinile a un sfert din cooperative și asta din cauza fuziunilor și preluărilor. Se pare că spaniolii se pricep la concentrarea finanțelor, dar mai puțin când vine vorba de organizare.
Articol realizat în baza materialelor aggeek.net
Comentarii