În ultimii ani, tot mai mulți doritori de a deschide o afacere la țară sunt interesați de cultura căpșunului, astfel suprafețele cultivate se extind tot mai mult. Aceasta are nu doar un potențial productiv mare, de până la 25 tone/ha, dar și o eficiență economică înaltă, prețul variind, în dependență de sezon și soi, de la 20 – 100 lei/kg. Acestea sunt principalele argumente expuse de producători atunci când sunt întrebați de ce aleg să cultive căpșunul.
Chiar dacă totul pare ușor, totuși, căpșunul e una dintre cele mai sensibile culturi și necesită o îngrijire responsabilă pentru a oferi rezultatele planificate.
Astfel, prima provocare constă în respectarea adâncimii de plantare. Lăsând coletul mult prea la suprafața solului, chiar dacă căpșunul se prinde și pornește în vegetație, acesta e mult mai vulnerabil la viroze, ciuperci și dăunători.
Cele mai răspândite boli, în condițiile țării noastre, sunt pătarea albă a frunzelor de căpșun (Mycosphaerella fragariae), mana coletului (Phytophtora cactorum) și mana produsă de ciuperca Phytophtora fragariae.
Pătarea albă (foto mai jos) se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete de culoarea roșu – violacee care, în timp, capătă un aspect cenușiu albicios. Se dezvoltă la umiditatea aerului mai mare de 70%.
Pentru a evita apariția acestei ciuperci sunt importante nu doar tratamentele de combatere, dar și de prevenire. Cea mai simplă metodă de combatere este tratamentul cu zeamă bordoleză de 1% înainte de înflorire și după recoltare, sau cu alte fungicide avizate.
Mana coletului sau comună se întâlnește, în ultimii ani, tot mai des în plantațiile de căpșun, distrugând suprafețe mari cultivate sau reducând producția pe parcelele infectate. Atacă fructele, coletul, caliciul și pedunculii florali. Fructele formate nu au luciul fiind de culoarea brună, iar calitățile gustative reduse. La un atac mai avansat fructele se usucă, se zbârcesc rămân tari și cu gust amar. Boala se manifestă prin ofilirea și uscarea frunzelor tinere, rădăcini cu necroze de 10-12 mm ce au tendința de a se extinde și duc la moartea plantei.
„Am observat simptomele la înflorire, când în interiorul florii se vedeau niște pete negre. Plantația a fost înființată anul trecut cu material LTV, certificat, crezând că tratamentele de prevenire nu vor fi necesare. Acum am 80% plante atacate și nu știu ce voi face mai departe. Plantele sunt în plină roadă, astfel nu pot face tratamente efective de combatere”, ne-a mărturisit Andrei, un producător de căpșune din Strășeni.
Mana căpșunului se manifestă încă din primăvară, plantele fiind slab dezvoltate, de talie redusă, cu frunzele de la bază ofilite de culoare roșietice, portocalii, galbene. Fructele, inițial cu pete cenușiu, mai apoi se vestejesc. În primele stadii ale bolii, rădăcinile tinere încep să putrezească de la vârf, apoi avansează și distrug și rădăcinile laterale. Se consideră boală de carantină fitosanitară. Producătorii care s-au confruntat cu această boală afirmă că sursa de infecție constituie solul, astfel principala măsură de prevenire este dezinfecția solului înainte de plantare.
Alți producători, însă afirmă că o cauză a apariției acestei boli este și folia de polietilenă utilizată ca mulci.
„Anul acesta e un an cu temperaturi înalte, iar din cauza foliei de polietilenă neagră temperatura la rădăini este și mai mare. Variația de temperatură noapte/zi e înaltă, astfel sub folie, în unele locuri se dezvoltă activ putregaiul cenușiu”, afirmă un alt producător.
În afara tratamentelor chimice, aceste boli pot fi evitate prin folosirea materialului săditor neinfectat, respectarea asolamentelor cu plantarea căpșunului peste 6-8 ani, efectuarea tratării de prevenire, igiena culturală în plantații, menținerea unui regim optim de umiditate și temperatură la nivelul rădăcinii plantei.
Comentarii