Tăierea viței de vie: cum alegem lăstarii ce trebuie tăiați

Tăierea în uscat a viței de vie se realizează în perioada de repaus vegetativ. Perioada în care se poate tăia via este: toamna târziu până primăvara devreme, mai exact până la dezmuguritul viței de vie.

Perioada se determină în funcție de suprafețele pe care le aveți dedicate acestei culturi. Dacă aveți suprafețe mari, ar fi bine să începeți tăierile mai devreme, pentru a reuși.

Pentru ca tăierile să vă asigure recolte bune și efectul dorit, acestea trebuie realizate în baza mai multor reguli. Mai întâi de toate, trebuie să analizăm starea ochilor de iarnă de pe butuc.

Cum o facem, descriem în continuare.

Determinarea viabilității ochilor de iarnă la vița de vie

Este o lucrare obligatorie, care trebuie executată înainte de a începe tăierea în uscat. Sunt mai multe metode de determinare a viabilității ochilor.

Cea mai practicată fiind metoda tăierii longitudinale a ochilor de iarnă și constă din următorii pași:

• Luarea probelor din plantaţiile de vii – probele se iau de la fiecare soi, parcele, forme de conducere, vârstă, portaltoi. Proba medie pe fiecare soi trebuie să cuprindă 25-30 coarde, cu o lungime de 15-20 ochi, etichetându-se.
• De pe butuc se taie 1-2 cozi, luând în consideraţie starea generală a butucului.

Probele se iau sub formă de şah sau pe diagonală, începând de la al 2 – 3-lea rând, şi nu de la primii butuci. Coardele se taie de la ochii dorminzi (figura 7.1).

• Transportarea probelor în încăperi – probele de coarde luate pe timp geros, se aduc în încăperi, cu temperatura aerului aproape de zero, şi se țin aproximativ 24 ore.

Apoi, probele se transferă într-o încăpere cu temperatura pozitiva (+2…+3°C) pentru două zile, după care se transferă într-o altă încăpere mai caldă, la o temperatura de +10°C; +15°C, coardele se pun într-un vas cu apă, acoperindu-le de la bază cu 7-10 cm, şi se ţin timp de 2-3 zile (figura 7.2).

Determinarea stării ochilor de iarnă

Ochii de iarnă vii – sunt consideraţi acei la care atât mugurele principal cât şi cei secundari sunt vii, au culoare verde.

Ochi de iarnă vătămaţi – sunt consideraţi cei, la care mugurele principal este afectat de geruri, are culoare cafenie, iar mugurii secundari sunt vii, au culoare verde, sau viceversa, mugurele central este viu şi cei laterali sunt pieriţi.

Ochii de iarnă pieriţi – sunt consideraţi ochii la care sunt pieriţi atât mugurele principal, cât şi cei secundari.

Datele determinării se înscriu într-un tabel, model (tabelul 7.1) în care se notează categoriile de ochi de iarnă prin semnele descrise în figura 7.3 a. b. c.

După analiza probelor, se face calcularea % de ochi vătămați. Exemplu: Soiul, Moldova – am obţinut următoarele rezultate:

•  Ochi sănătoşi („+”) – 54
• Ochi vătămaţi („±”) – 8
• Ochi pieriţi complet („-”) – 20
• Ochii vătămați admişi la soiurile de masă este până la 40%
• 54+8+20=82 ochi total =100%
•  Calculăm % ochilor sănătoși: 82 ochi….100%; 54 ochi….X

X=54×100/82=65,8% ochi sănătoși

• Calculăm % ochilor vătămați: 82 ochi….100%; 8 ochi….X

X=8×100/82=9,75% ochi vătămați

• Calculăm % ochilor pieriți: 82 ochi….100%; 20 ochi….X

X=20×100/82=24,4% ochi pieriți.

Doi ochi de iarnă vătămați, sunt echivalați cu un ochi de iarnă sănătos și unul pierit.

• Determinarea încărcăturii butucului

Una dintre cele mai practice metode este determinarea în funcție de mărimea strugurilor a soiului dat și numărul de lăstari anual maturați, normal dezvoltați, pe fiecare punte de rod.

Încărcătura butucului a fost normală dacă:

• La soiurile cu strugurii mici – s-au dezvoltat în medie câte 2 lăstari normali la o coardă de rod (figura 7.4 a).
• La soiurile cu strugurii medii – s-au dezvoltat în medie 2,5 lăstari normali la o coardă de rod (figura 7.4 b.).
• La soiurile cu strugurii mari – s-au dezvoltat 3 lăstari normali la o coardă de rod (figura 7.4 c.). Reieșind din cele expuse mai sus, se determină încărcătura butucului conform tabelelor 7.2 – 7.3.

Tabelul 7.2. Determinarea încărcăturii butucului pe fiecare punte de rod

Tabelul 7.3. Determinarea lungimii de tăiere a elementelor verigii de rod în funcție de forma butucului

Pe parcursul primei jumătăți a anului, încărcătura butucului poate fi revizuită, stabilită definitiv în diferite fenofaze de vegetație:

• Până la plâns – se determină orientativ prin tăieri în uscat conform tabelelor de mai sus.
• Creșterea lăstarilor și inflorescențelor – se reglează prin plivitul lăstarilor de prisos.
• Creșterea boabelor – se reglează prin înlăturarea unor părți ale strugurelui sau a strugurelui întreg.

Tăieri de fructificare la vița de vie

Pentru limitarea polarității longitudinale și obținerea unei recolte calitative în viticultură, se aplică trei sisteme de tăiere:

• Sistemul de tăiere scurt – în fiecare an lăstarii destinați pentru recoltă se taie scurt 2-3 ochi, acest sistem se folosește la butucii cu creșterea slabă, utilizându-se la plantațiile de portaltoi, și altoi de tip intensiv (figura 7.5).

• Sistemul de tăiere lung, cu arcuirea coardelor – lăsarea corzilor de rod 6-12 ochi, după care se arcuiesc pentru ca lăstarii să pornească în creștere uniform (figura 7.6).

Sistem de tăiere mixt cu formarea verigii de rod – include prima și a doua metodă, excluzând dezavantajele pe care le au.

Acest sistem este cel mai răspândit, anual pe cepul de înlocuire de anul trecut formăm o nouă verigă de rod. Lăstarii anuali maturați se consideră normali, atunci când lungimea este de 0,8-2 m și grosimea de 6-13 mm (figura 7.7).

Abateri în timpul tăiatului de fructificare la vița de vie

Citiți aici mai multe detalii despre Tăierile în uscat la vița de vie.

Aceste materiale didactice ilustrative au fost elaborate de către Alexandru Boian, profesor discipline agronomice, gr. didactic doi, I.P. CEVVC, cu suportul Proiectului Agricultură Performantă în Moldova, finanțat de USAID. Materialele didactice illustrative sunt utile pentru profesori, maiştri, elevi ai instituțiilor de învățămînt tehnic, dar și pentru persoanele interesate de acest domeniu.