Cum și când însămânțăm vacile după fătare. Sfaturi utile

Producția înaltă la vaci depinde nu doar de condițiile de alimentație și întreținere. Unul din factorii decisivi este dirijarea reproducerii în așa mod, încât vaca să fete obligatoriu un vițel viabil la fiecare 365 de zile.

Pentru aceasta, se evectuează o planificare minuțioasă a procesului de inseminare, precum și calcule detaliate a perioadelor-cheie în reproducerea animalului.

Montele naturale nu sunt mereu cea mai bună opțiune. Mai ales, că puține ferme își pot permite întreținerea unui taur reproducător.

Iar gospodăriile individuale cu atât mai puțin. În plus, există riscul de transmitere a bolilor infecțioase, precum și de traumare a vacii.

Însămânțarea artificială reprezintă un bun instrument în reproducerea dirijată la vaci. Ea aduce numeroase beneficii, este relativ simplă de efectuat de către un specialist și rezultatul este motivant, procentul de vaci fecundate fiind destul de mare.

În continuare vom descrie tot ce trebuie să știe un fermier despre însămânțarea artificială la vaci și anume:

• Avantajele însămânțării artificiale;
• Când se face însămânțarea la vaci;
• Cum determinăm că vaca este în călduri;
• Momentul optim pentru însămânțare;

Avantajele însămânțării artificiale

• Materialul seminal se colectează doar de la taurii reproducători sănătoși și cu potențial genetic înalt;
• Proprietarul poate alege materialul genetic dorit, în dependență de factorii de producere, pe care se pune accent (producția de carne, lapte, caracterele estetice etc.);
• Vaca poate fi însămânțată cu material seminal de la diferite rase de tauri, așa că de la o vacă simplă se pot obține urmași de rase performante;
• Se evită riscul de transmitere genetică a bolilor infecțioase la vițel;
• Se evită total riscul de infectare a vacii cu boli, care pot fi transmise de la taurul reproducător în monta naturală;
• La fel, se exclud și posibilele traumatisme de la contactul cu taurul reproducător;
• Este o metodă foarte rapidă de îmbunătățire a calităților genetice a efectivului de animale;
• Se cunoaște cu exactitate data fertilizării și ca urmare se poate calcula cu precizie data fătării. Vedeți de ce fătarea poate întârzia;
• Materialul seminal trece un control riguros pentru determinarea calității acestuia, astfel, la producător ajunge doar sperma cu cele mai bune caracteristici;
• Eficiența însămânțării este una înaltă, raportul de vaci fecundate fiind maxim;
• Din punct de vedere economic, însămânțările artificiale presupun cheltuieli cu mult mai reduse, decât întreținerea unui taur reproducător.

Când se face însămânțarea la vaci

Pentru prima însămânțare la juncile tinere se consideră perioada de maturitate sexuală. Deși primele semne de călduri pot apărea la vârsta de 6-8 luni, se recomandă așteptarea maturității fiziologice.

Asta, pentru că organismul încă nu este suficient de dezvoltat pentru a face față gestației.

Consecințele însămânțărilor prea timpurii:

• Junicile dau naștere vițeilor slabi, uneori neviabili;
• Este afectată creșterea și dezvoltarea organismului mamei, aceasta rămânând mai slabă;
• Scade considerabil capacitatea de lactație a vacii pe viitorii ani;
• Fătările pot fi dificile, din cauza dezvoltării incomplete a bazinului.

Așa deci, prima însămânțare se face la vârsta de 16-18 luni, sau la atingerea a 65% din masa corporală a unei vaci adulte.

Se evită și însămânțările prea târzii, deoarece la fel scade capacitatea productivă a vacii.

La vacile după fătare, perioada optimă pentru însămânțare se calculează în dependență de primele călduri după parturiție.

De regulă, acestea apar timp de 3-4 săptămâni. Se recomandă însă însămânțarea la a doua sau a treia fază de călduri, procentul de fecunditate fiind mai mare.

Căldurile la vaci sunt ciclice, repetându-se în medie la 21 de zile. Așa deci, perioada cea mai potrivită pentru fertilizare este de la 40 la 60 de zile.

Asta în caz, că involuția uterină a avut loc la timp și condiția generală a vacii este favorabilă.

Citiți despre febra de lapte, sau de ce ologesc vacile după fătare.

Programarea inseminării la vaci are drept scop obținerea intervalului de un an între două fătări succesive.

Având în vedere, că gestația la vaci durează 285 de zile, se urmărește ca vaca să rămână gestantă în maximum 80 de zile de la parturiție.

Cum determinăm că vaca este în călduri

În acest scop se va observa comportamentul și modificările fiziologice ale vacilor dimineața și seara, timp de 15-30 de minute.

Cele mai populare metode de depistare a vacilor în călduri sunt:

• Se urmărește ca vaca să se lase sărită, manifestând imobilitate;
• Folosirea capsulelor cu vopsea, atașate la alte vaci din cireadă – vaca aflată în călduri este sărită de alta, capsula se sparge și marchează crupa vacii;
• Urmărirea comportamentului– vaca în călduri este agitată, se mișcă mai mult, mugetul este mai frecvent, se reduce consumul de hrană. Citiți despre bolile de digestie frecvente la vaci;
• Procesul de defecare și urinare devine mai frecvent, urina căpătând un aspect tulbure;
• Analizarea organelor genitale externe – se urmărește consistența mucusului (lichid și abundent), tumefierea labiilor vulvare;
• La fel se tumefiază și ugerul, concomitent se poate reduce cantitatea de lapte și pot apărea schimbări în gustul acestuia;
• Se determină temperatura laptelui proaspăt muls: la vacile în călduri aceasta crește cu 0,3-1,0 ^oC, metoda dată având o acuratețe de 80-85%;
• Folosirea taurilor genitostimulatori, care se admit în cireadă de două ori pe zi, se urmăresc o perioadă scurtă, apoi se izolează de vaci. Metoda este una dintre cele mai eficiente, acuratețea fiind de 98-100%;
• Personalul calificat poate efectua examenul transrectal sau vaginal pentru determinarea dimensiunilor foliculilor și respectiv a maturității acestora.

Momentul optim pentru însămânțare

Este foarte importantă calcularea timpului exact de însămânțare pentru o fecunditate sporită.

Căldurile la vacă durează aproximativ 18 ore (diapazonul fiind cuprins între 6 și 36 de ore).

Ovulația se înregistrează la 10 ore după finisarea acestora. Ovulul rămâne viabil și apt pentru fertilizare în decurs de 8-10 ore după ovulație.

Spermatozoizii au nevoie de aproximativ 6 ore pentru a ajunge în oviducte, unde și are loc procesul de fecundare. Aceștia sunt viabili și au o capacitate de fecundare în decurs de 18-24 de ore.

Așa deci, perioada cea mai potrivită pentru însămânțare cuprinde primele 15-20 de ore de la declanșarea căldurilor.

Astfel, spermatozoizii vor nimeri în căile genitale ale femelei cu cel puțin 6 ore înaintea ovulației.  

Dacă aceste perioade nu pot fi calculate cu exactitate, se recomandă repetarea inseminării la un interval de 12 ore.