Ridichea de lună este o legumă populară datorită perioadei scurte de vegetație și cerințelor relativ reduse la creștere. Având o durată de timp lungă din an în care se poate afla în teren, apare riscul atacului diferitor dăunători la ridichi.
Citiți mai multe despre Cultura de ridichi de lună – sfaturi la semănat, îngrijire.
Atunci când vorbim de controlul celor mai importanți dăunători, nu putem trece cu vederea dăunătorii cum ar fi afidele, puricii cruciferelor, diferite specii de muște, omizi și musculița albă de seră în teren protejat.
În continuare, relatăm mai multe despre aceștia.
Specii de muște dăunătoare
Musca verzei (Delia radicum), Musca ridichilor (Delia floralis), Musca răsadurilor (Delia platura) sunt principalele specii de muște ce pot produce daune la ridichi și nu doar.
Ouăle acestor dăunători, de obicei, sunt depuse în apropierea plantelor sau în sol, iar daunele la culturi sunt produse de larve care, în dorința de a se hrăni, rod galerii în țesuturi.
Pe lângă daunele directe, plante atacate devin vulnerabile în fața mai multor boli produse de ciuperci sau bacterii patogene.
Musca verzei (Delia radicum)
Musca verzei este unul dintre principalii dăunători ai culturilor crucifere, printre care se numără și ridichea de lună, în special fiind cunoscută pentru pagubele pe care le produce la varză și conopidă.
Musca verzei are o dimensiune de până la 6 mm, culoare cenușie, cu trei dungi pe partea dorsală a toracelui. Larvele sunt albe, fără picioare, înguste la capătul anterior, cu o lungime de aproximativ 8 mm.
Larvele se hrănesc atât pe părțile periferice, cât și pe cele interne ale rădăcinii principale. Plantele deteriorate au o culoare albăstruie-liliachie, se atrofiază, se ofilesc și mor.
Musca verzei are 2-3 generații, împerecherea are loc la 7-8 zile de la apariția adulților, femelele depunând ouă în zona coletului sau pe rădăcini.
După eclozare, larvele pătrund în rădăcini, unde distrug în totalitate țesuturile, producând cele mai mari pagube la plantele tinere, imediat după transplantare.
Combaterea muștei verzei se realizează cu ajutorul preparatelor speciale, a plaselor de protecție și a unei cultivări eficiente în câmp deschis cu respectarea rotației culturilor.
Pentru dăunători cum ar fi musca verzei sunt recomandate plase antiinsecte cu dimensiunea ochilor de <1.4 mm, cu masa de 56 g/m2.
Multe boli și dăunători, inclusiv musca verzei, pot ierna pe resturi. Deci, după recoltare, strângeți și distrugeți resturile de plante (în special tulpinile) la culturile crucifere.
Detalii despre produsele omologate pentru controlul dăunătorilor la ridichi găsiți la finalul articolului.
Afide
Afidele sunt specii polifage, migrează de la o plantă la alta sau de la o specie la alta. Apar ca o colonie pe partea inferioară a frunzelor, pe flori sau inflorescențe și pe lăstarii tineri.
Plantele atacate stagnează în creștere, se îngălbenesc și devin susceptibile la atacul ciupercilor patogene.
După ce se hrănesc cu seva plantei, afidele acoperă frunzele cu excrementele lor dulci, formând așa-numita „rouă de miere”, care permite ciupercilor saprofite să se instaleze și să formeze mucegai.
Pentru control se recomandă tratamente cu insecticide specifice și utilizarea capcanelor lipicioase.
Insecticidele organice ce pot fi utilizate în grădină pentru controlul afidelor sunt săpunul de potasiu (detalii aici), produse pe bază de ulei de neem și piretrine. În plus, buburuzele și viespile parazite ajută la controlul acestora.
Interesant! Apropo, dacă nu sunteți încrezuți în puterile prădătorilor naturali, aflați că o singură buburuză consumă 50 sau chiar mai multe afide într-o singură zi, iar pe durata vieții numărul acestora ajunge la circa 5000, potrivit Universității din Kentucky Extension Service.
Puricii cruciferelor
Prezența puricilor poate determinată prin prezența unor găuri mici pe frunze și a unor insecte de culoare neagră.
În urma unui atac mai sever, frunzele se pot usca, având aspectul unei site găurite.
Dăunătorul iernează în solul din apropierea plantelor crucifere (buruieni, îngrășăminte verzi, culturi). Prin urmare, nu plantați plante crucifere drept cultură premergătoare din anul
precedent.
Risc sporit de infestare pe vreme caldă și uscată. Capcanele galbene vă pot ajuta pentru monitorizare. Pentru a proteja cultura cu plasă, sunt redomandate dimensiuni de <0,8 mm ale plasei.
Grădinarii mai utilizează făină minerală sau pulverizarea cu un agent de umectare pe bază de ulei esențial (cu terpene) pentru protejarea culturilor crucifere. Afânarea și udările regulate în culturi inhibă înmulțirea.
Musculița albă de seră
Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum) atacă peste 200 de specii de cultură, preferând vânăta, tomatele, ardeiul gras, castravetele, dar și alte legume importante, inclusiv ridichea de lună în teren protejat.
Insecta dezvoltă mai multe generaţii pe an care la număr maxim ajung în anii secetoși sau cu deficitate de apă în sere. Este un dăunător ce se dezvoltă în condiții de temperaturi înalte.
Pentru control este recomandată utilizarea capcanelor atractante și alte măsuri pe care le găsiți în articolul Musculița albă de seră – măsuri de control.
Molia verzei
Molia verzei (Plutella xylostella) este de culoare gri-maronie și are o anvergură a aripilor de 14-18 mm, cu franjuri întunecate pe aripi.
Pagubele sunt provocate de larvele moliei – omizi care eclozează din ouăle depuse de fluturi.
Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei. Distrugerea buruienilor, mai ales a cruciferelor spontane, arăturile adânci pentru îngroparea resturilor vegetale și irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze) sunt recomandate pentru control.
În combaterea biologică pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki (tulpina PB 34).
Citiți mai multe despre: Molia verzei – dăunător important al cruciferelor. Combatere.
Omida fructificațiilor
Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera) este un dăunător polifag, larvele căruia atacă peste 120 de specii de plante.
Pentru controlul acestui dăunător este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi combătute cu ușurință.
Momente recomandate pentru controlul omizii fructificațiilor la diferite culturi:
- Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 – 7 mm (pot fi controlate cu doze mici de insecticid).
- Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi combătute mai ușor).
- Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de controlat sau chiar imposibil).
Fluturele alb al verzei
Este o specie a cărei larve atacă crucifere cultivate și spontane, cum ar fi conopida, gulia, ridichea sau varza. Larvele rod epiderma și parenchimul frunzelor.
Se hrănesc mai întâi în colonii pe partea inferioară a frunzelor și apoi se răspândesc pe plantele neinfestate.
Adultul are o lungime de aproximativ 2 cm, o anvergură a aripilor de 5-6,5 cm. Corpul este de culoare neagră, acoperit cu peri alb-gălbui, iar aripile sunt albe, având vârful de culoare neagră.
Are 2-3 generatii pe an, ierneaza sub formă de pupă. Daune la ridichi pot provoca și alte omizi.
Viermi sârmă (Agriotes spp.)
Viermii sârmă cunoscuți și ca gândacii pocnitori sunt dăunători importanți la mai multe culturi.
La plantele tinere de ridiche, larvele dăunătorului mănâncă partea superioară a rădăcini tinere, precum și tulpinile și rădăcinile tinere, iar dacă nu sunt luate măsuri de control, aceștia produc daune foarte mari.
În cazul în care acest dăunător este o problemă pentru culturile dvs, vă recomandăm dezinfecția solului. Mai multe detalii găsiți aici.
În plus, daune la ridichi mai pot provoca larvele cărăbușului de mai, coropișnițe sau limacșii.
Produse omologate pentru controlul de dăunători la ridichi
Bacillus thuringiensis ssp. Kurstaki tulpina (abts-351) – pentru controlul omizilor defoliatoare în spații protejate și câmp deschis (BactoSpeine DF 0,5 – 1 kg/ha (se administreaza de la eclozare si primele stadii larvare).
Ciantraniliprol – pentru controlul omizilor și diferitor specii de muște dăunătoare (Benevia 0,6-0,75 l/ha).
Cipermetrin – pentru combaterea a unor dăunători la ridichi cum ar fi viermi sârmă, larvele de omizi și de muște (Columbo 0,8 MG 12 kg/ha).
Deltametrin – pentru controlul omizilor și afidelor la ridichi în câmp deschis și spații protejate (Deltam 5-8 ml în 10 l apă/100 m2).
Fosfat feric (anhidru) – pentru controlul limacșilor (Ironmax Pro 7 kg/ha).
Teflutrin – asigură controlul unor dăunători la ridichi cum ar fi Agriotes spp. (viermi sârmă), Agrotis spp.(buha), Chaetocnema tibialis (puricele sfeclei), Hylemya spp.(muște), larvele cărăbușului de mai (Microsed Geo 16-20 kg/ha se aplică prin încorporare la semănat).
Comentarii