Dăunători la varză – simptome de atac, combatere

Dăunătorii la varză pot produce pagube importante, reflectate atât prin reducerea calității recoltei, cât și a cantității. În cazul în care nu se întreprind măsuri de prevenire și combatere la timp, unii dăunători pot distruge total cultura.

Cei mai importanți dăunători ai verzei sunt:

• Puricele negru și puricele vărgat al verzei.
• Musca verzei.
• Gărgărița tulpinilor de varză și gărgărița neagră a verzei.
• Ploșnița albastră și roșie a verzei.
• Molia verzei.
• Fluturele alb al verzei.
• Buha verzei.
• Păduchele cenușiu al cruciferelor și păduchele verde al piersicului.
• Viespea rapiței.
• Gândacul lucios al rapiței.

În acest articol vom relata mai multe despre principalii dăunători ai verzei, precum și metodele de menținere sub control a acestora.

Puricele negru al verzei (Phyllotreta atra)

Puricele negru al verzei este unul dintre cei mai răspândiți dăunători la toate tipurile de culturi crucifere (varză, conopidă, broccoli, salată și altele) care poate transformă frunzele plantelor într-o „sită” în 3-4 zile și poate duce chiar la distrugerea totală a culturii.

Alături de acesta, și specia Phyllotreta nemorum – puricele vărgat al verzei, produce pagube importante culturilor.

Dăunătorul este un gândac minuscul de doar 2-3 mm, de culoare neagră metalic (puricele negru) sau cu dungi longitudinale galbene (puricele vărgat al rapiței-verzei), în funcție de specie. Ouăle sunt de formă ovală și transparente.

Larvele puricelui vărgat al rapiței-verzei au 4-5 mm și la fel produc pagube hrănindu-se în interiorul tulpinilor și interiorul codiței frunzelor.

Puricii verzei – ciclul de viață

Iernează în sol sau sub resturile vegetale. Ies la suprafața solului la începutul primăverii și încep să se hrănească activ cu buruieni crucifere. După aceasta, trec la plantele de cultură.

Depun ouă de la începutul până la mijlocul verii. În funcție de specie, puricii aleg diferite locuri, de obicei, la suprafața solului (puricele negru) sau în sol la baza plantelor tinere (puricele vărgat). După eclozare, larvele se hrănesc activ cu rădăcini tinere, frunze și apoi se împupează în sol.

Dezvoltarea completă de la ou la adult durează 25-55 de zile, în funcție de condițiile meteorologice. Se dezvoltă o generație pe an. Activitatea dăunătorilor crește semnificativ pe vreme caldă și uscată, la temperaturi de peste 20°C.

Puricii verzei – semne de atac

Acești dăunători sunt foarte periculoși pentru răsadurile de varză, mai ales în primele două săptămâni. Distrug vârful de creștere al răsadurilor, astfel plantele sunt distruse. De asemenea, fac găuri pe frunzele de varză.

Dacă măsurile de control nu sunt efectuate la timp, puricii pot distruge întreaga parcelă. Afânarea și udarea regulată a culturii, inhibă dezvoltarea puricilor. În plus, se recomandă utilizarea unei plase de protecție de <0,8 mm după plantare, monitorizând să nu să se acumuleze prea multă căldură.

În cazul în care vă doriți să utilizați măsuri mai durabile de control, pulverizați cu făină minerală sau pulverizați cu un agent de umezire pe bază de ulei esențial (cu terpene) plantele.

Musca verzei (Delia brassicae)

Musca verzei este un alt dăunător periculos pentru broccoli, conopidă, varză, varză de Bruxelles și alte culturi din grupul verzei.

Muștele au 6,0-6,5 mm lungime (asemănătoare cu muștele de casă), de culoare cenușie, cu aripi transparente. Ouăle sunt albe, de până la 1 mm, de formă alungită, cu o mică depresiune.

Larvele sunt groase și fără picioare, ajung la 8 mm lungime și sunt de culoare albă sau galbenă. Pupa are o culoare maro închis, cu dimensiunea de 5 mm. Temperatura favorabilă creșterii și dezvoltării este de +10+12°C.

Musca verzei – ciclul de viață

Musca hibernează în stadiul de pupă în sol la o adâncime de 5-10 cm. Când încep să fie plantate răsadurile de varză, musca își începe activitatea.

După 3-10 zile, în funcție de condiții, muștele încep să depună ouă. Femelele depun câte 3-6 ouă în sol și, mai rar, pe partea inferioară a tulpinii plantei sau subsoara frunzelor (generația 2-3).

O muscă poate produce de la 100 la 150 de ouă. După 5-10 zile apar larvele, care se hrănesc activ cu plante timp de 20-25 de zile și apoi se împupează în sol. Faza de pupă durează încă 8-20 de zile și apoi se înregistrează al doilea zbor al muștei. Dezvoltarea completă are loc în 40-60 de zile.

În timpul unui sezon sunt 2-3 generații ai muștei verzei, în funcție de condiții. Pe vreme caldă, atacul crește, dar pe vreme caldă și uscată răspândirea muștei se oprește.

Musca verzei zboară dimineața și seara. Musca este dăunătoare în stadiul larvar. Larvele din prima generație sunt deosebit de periculoase, deoarece dăunează soiurilor timpurii de varză. După apariție, larvele pătrund în rădăcină și o rod din interior.

Când rădăcinile sunt grav deteriorate, planta începe să se ofilească și frunzele devin cenușii. Și dacă scoateți plantă cu tot cu rădăcină din sol, puteți observa galerii și găurile roase de larvă. După activitatea larvelor, planta poate muri complet.

Musca verzei – combatere

Este recomandată înlăturarea și distrugerea resturilor de plante după recoltare, afânarea solului, înlăturarea buruienilor crucifere și respectarea asolamentului.

Mulți legumicultori menționează că țelina plantată între rândurile de varză va ajuta la respingerea muștelor. Prăfuirea culturilor cu praf de tutun în jurul plantelor în timpul depunerii ouălor poate respinge muștele și alți dăunători.

Specia Aleochara bipustulata poate ajuta în controlul biologic. Se hrănește cu ouă și larve de muște. Pe parcursul vieții, poate distruge un număr mare de ouă și larve.

În multe țări, pentru controlul integrat se utilizează specia de ciuperci antagoniste Metarhizium brunneum.

Pentru combatere chimică, pot fi utilizate produse ce conțin ciantraniliprol (de exemplu Benevia 0,75 L/ha) – ce asigură și controlul dăunătorilor cum ar fi buha verzei, molia verzei, fluturele alb al verzei, omida păroasă, buha legumelor sau cipermetrin (la plantare Columbo 0,8 WG 12 kg/ha), fiind util și în controlul viermilor sârmă.

Gărgărița tulpinilor de varză (Ceutorhynchus pallidactylus)

Gărgărițele sunt alți dăunători importanți ai culturilor de varză. Gărgărița tulpinilor de varză are 1-2 generații pe an, iernează în stadiul de adult la suprafața solului sau în resturi vegetale. Iese din iernare foarte devreme, instalându-se în spațiile protejate pe plantulele de varză. Adulții pot apărea în la o temperatură a aerului de 8°C.

Gărgărițele distrug mugurii de creștere ai culturii, astfel poate să nu să se mai formeze căpățâna. Larvele pot migra prin pețiolul frunzelor până la rădăcină, afectând grav plantele.

O insectă adultă este mică, de doar 2,5-3,2 mm, de culoare închisă, cu striuri longitudinale pe elitre. Corpul este acoperit cu perișori. Rostrul este lung și subțire, iar când este în repaus, gândacul îl ascunde sub el.

Ouăle sunt mici, albe, de 0,7 mm, ce pot fi depuse în nervura principală a frunzelor de varză. Larvele sunt subțiri, alb-gălbui, cu capul mic și galben.

Gărgărița neagră a verzei (Baris laticollis)

Gărgărița neagră are o generație pe an, iernează în stadiul de adult la suprafața solului. În mod normal, adulţii apar în luna mai. Ouăle se depun în partea superioară a pivotului rădăcinii sau într-o cavitate din zona coletului, mai rar la baza tulpinii.

Peste o săptămână, larva pătrunde în rădăcini și roade galerii.

Pentru controlul gărgărițelor sunt eficiente produse ce conțin acetamiprid (de ex. Mospilan 20 SG), lambda-cihalotrin (de ex. Karate Zeon), omologat pentru controlul altor dăunători la varză.

Ploșnițele la varză

Ploșnițele sunt alți dăunători importanți. Acestea fac parte din genul Eurydema, ce include dăunători ai verzei. Ploșnițele se hrănesc înțepând plantele și injectând saliva pentru a lichefia țesutul și a-l putea consuma.

O insectă adultă are de la 5 la 10 mm lungime, în funcție de specie, culoarea corpului poate fi variată: negru cu pete galbene, albe sau roșii.

Larva este asemănătoare ca aspect cu adultul, diferă doar prin absența aripilor pe spate. Ouăle au formă de butoiaș, de 0,6-0,8 mm, de culori variate, cu un căpăcel care se deschide la ieșirea larvei.

Ploșnițele adulte iernează sub frunzele căzute și resturile de plante în câmpuri și fâșii forestiere. Primăvara încep zborul devreme, în aprilie-mai. Mai întâi se hrănesc cu buruieni, apoi trec la răsadurile de crucifere, apoi gândacii încep să depună ouă în grupuri mici, câte 8-12, așezându-le în două rânduri egale pe partea de dorsală a frunzei.

În total, o femelă poate depune de la 100 la 300 de ouă.

Pete galbene și necroze se formează în locul unde planta a fost înțepată. Când varza este infestată masiv cu insecte, culturile încep să se ofilească și încetează să crească. Atacul insectei crește pe vreme caldă și uscată.

Pentru a respinge ploșnițele, printre remediile populare se numără plantarea între rânduri a gălbenelelor, pelinului, mușcatelor. Se mai utilizează infuzia de pelin (se pune pelin cu apă la infuzat timp de o zi, apoi se pulverizează o dată la câteva zile plantele).

În general, metode enumerate sunt puțin eficiente, iar combaterea ploșnițelor este foarte anevoioasă, nefiind omologate produse chimice pentru combatere.

Astfel, se recomandă menținerea terenului curat de buruieni, respectarea asolamentului. În unele țări, se cresc populațiile de insecte benefice pentru control, de exemplu Trissolcus simoni.

Molia verzei (Plutella xylostella)

Molia verzei este un dăunător periculos pentru toate varietățile de varză, precum și pentru napi, ridichi, rapiță și muștar.

Fluturele adult este de culoare gri, de aproximativ 9 mm. Aripile sunt de diferite culori de la gri la maro închis. Oul este de formă ovală, verde pal sau bej, lung de 0,5 mm. Omida este un vierme, de culoare verde, cu capul maro închis, de aproximativ 1 cm lungime.

Pupa este plasată într-un cocon în formă de fus de culoare argintie. Lungimea coconului este de 8 mm, iar lungimea pupei este de 7 mm. La început este verde pal, apoi devine maro.

În condițiile climatice ale țării noastre prezintă trei generații pe an.

În cea mai mare parte, fluturii sunt activi noaptea, dar cu o populație masivă, aceștia vor fi observați în timpul zilei. Noaptea zboară spre lumină. Dăunătorii depun câte 4 ouă pe spatele frunzelor sau lângă nervuri și pețiol. Fertilitatea unei femele este de 80-100 de ouă (în unele surse se indică 200 de ouă).

După 3-5 zile, larva ia naștere și rod pasaje de-a lungul nervurilor frunzelor, așa-numitele mine. Apoi năpârlește, își părăsește casa și continuă să distrugă frunzele. În următoarele stadii, larvele sunt foarte lacome, formând găuri ovale în frunze.

Mai multe detalii despre controlul moliei verzei găsiți în acest articol: Molia verzei – dăunător important la varză și rapiță. Combatere.

Buha verzei (Mamestra brassicae)

Omizile de buhă dăunează tuturor tipurilor de varză, iar fluturii lor sunt activi noaptea, de aceea sunt greu de detectat imediat.

Fluturele este cenușiu cu aripi închise la culoare, cu o anvergură de 4-5 cm. Pe aripi sunt vizibile pete rotunde, iar marginile lor sunt mult mai deschise.

Oul este galben deschis, cu diametrul de 0,6-0,7 mm. Omida are 4-5 cm lungime, este mai întâi verde, apoi devine maro. Pe spate are pete întunecate în formă de os de pește. Câțiva peri sunt vizibili pe părțile laterale ale corpului larvei.

Dăunătorii verzei se hrănesc cu nectarul florilor și apoi încep să depună 80-120 de ouă, acestea sunt plasate pe partea inferioară a frunzei. Ouăle sunt inițial deschise și translucide, devenind din ce în ce mai închise până când devin de culoare maro-negru sau uneori chiar violet. Sunt crestate și au o rețea ușoară de marcaje.

De obicei, se dezvoltă 2-3 generații pe sezon. Dăunătorul iernează în sol la o adâncime de 8-10 cm.

Această insectă iubește foarte mult umezeala. Pupele care iernează tolerează fără probleme inundațiile prelungite. Condițiile optime pentru viața dăunătorului sunt vremea caldă, umedă și prezența plantelor cu flori.

Pe lângă varză, viermele buha verzei dăunează leguminoaselor, sfeclei de zahăr, cartofului, tomatelor, morcovului, porumbului, florii soarelui, salatei verzi, pomilor fructiferi și decorativi. Omizile fac găuri în frunze sau le mănâncă în jurul marginilor.

Într-o grădină mică, omizile pot fi culese manual în timpul zilei. Este recomandată eliberarea pe parcelă a prădătorilor ce distrug ouă de buha verzei – Trichogramma.

În controlul biologic, se mai utilizează pe larg capcane și insecte utile cum ar fi Macrolophus pygmaeus.

Pentru combaterea chimică a diferitor specii cum ar fi buha verzei, molia verzei, fluturele alb al verzei se utilizează se utilizează multiple produse, cum ar fi cele pe bază de gama-cihalotrin (VANTEX 60 CS 50-80 ml/ha), clorantraniliprol (Coragen 125 ml/ha), acetamiprid (DECIS 25 WG 30 g/ha (0,005 %), MOSPILAN 20 SG 0,025%) și altele.

Fluturele alb al verzei, albilița (Pieris brassicae)

Acest fluture frumos polenizează încrucișat florile și, prin urmare, aduce beneficii naturii. Dar omizile sale extrem de vorace sunt o mare problemă pentru culturi, deoarece se hrănesc și distrug frunzele acestora, lăsând doar nervurile. Acestea produc daune în special verzei, broccoli, conopidei.

Fluturele este mare, cu o anvergură a aripilor de până la 6 cm. Aripile sunt albe cu pete negre. Ouăle sunt de culoare galben deschis, de formă oval-alungită, cu nervuri verticale, de aproximativ 1,25 mm lungime.

Omida are 8 perechi de picioare, 4-5 cm lungime, de culoare gri-verde deasupra și galbenă dedesubt. Are și o dungă vizibilă deschisă în centrul spatelui. Omida are pe corp glande care pot provoca iritații oamenilor, precum și moartea păsărilor care le mănâncă.

Pupa este verde pal, cu dungi galbene și puncte negre. O femelă este capabilă să depună între 150 și 300 de ouă în grupuri pe partea inferioară a frunzelor.

De obicei, pe sezon se dezvoltă două generații de albiliță. Acești dăunători ai verzei sunt activi până la jumătatea lunii octombrie. Iernează în faza de pupă pe resturi vegetale, în trunchiuri de copaci și în alte adăposturi. Condițiile nefavorabile pentru viața albiliței sunt o combinație de aer cald și uscat, precum și o scădere a temperaturii iarna la -20°C.

Combaterea albiliței verzei

Este recomandată colectarea ouălor și larvelor manual. Acesta este un proces care necesită forță de muncă, dar e destul de eficient pe parcele mici. Dăunătorul este vizibil mai ales pe varza roșie.

Albilițele nu suportă mirosul de mărar, așa că plantarea lui în rânduri sau în jurul verzei poate reduce numărul. Pentru control sunt eficiente insecticidele menționate la buha verzei, utilizarea plaselor.

Păduchele cenușiu al cruciferelor și păduchele verde al piersicului

Afidele sunt alți dăunători importanți ai culturilor în întreaga lume. Provoacă pierderi semnificative de randament la multe culturi crucifere. Se pot dezvolta de la 8 la 20 de generații de afide pe an.

Insecta adultă este ovală sau în formă de pară, cu dimensiunea de 1,8-2,3 mm. Afidele au aparat bucal care le permite să facă găuri în plantă și să sugă seva. Printre afide sunt forme înaripate și fără aripi.

Afidele fără aripi au un înveliș ceros, de obicei gri-verde sau gri-alb, cu pete negre pe abdomen. Femelele înaripate sunt de dimensiuni mai mici, abdomenul lor este galben cu pete întunecate și nu are un înveliș ceros.

Frunzele atacate se decolorează și se usucă. Ca urmare, căpățâna la varză nu se dezvoltă normal.

Afidele produc și deșeuri dulci cu care se hrănesc furnicile, iar plantele acoperite cu rouă de miere (secreții de afide) mor din cauza putregaiului. Dăunătorul este, de asemenea, capabil să pătrundă adânc în căpățânile de varză de Bruxelles. Acești dăunători duc la deformarea verzei chinezești.

Pe lângă cele de mai sus, afidele transmit mai mult de 20 de virusuri ai plantelor, ceea ce duce la pierderi semnificative ale recoltei.

Citiți mai multe despre Afidele sau păduchii de plante – tratamente la legume și pomi.

Cum să protejați varza de dăunători. Recomandări generale

Controlul integrat al dăunătorilor pentru varză include nu numai mijloace populare, biologice și chimice. Protejarea verzei de dăunători include și măsuri preventive, care vor ajuta la reducerea numărului de insecte dăunătoare. Astfel, se recomandă:

• Distrugerea resturilor de plante de pe câmp, deoarece dăunătorii pot ierna în acestea;
• Combaterea buruienilor. Buruienile din familia Brassicaceae (traista ciobanului, ridichile sălbatice), deoarece acestea pot fi un loc în care dăunătorii se instalează primăvara.
• Rotația culturilor (culturile de varză trebuie plasate pe aceeași parcelă după o pauză de 4 ani); Citiți mai multe despre Ce plantăm după varză? Culturi indicate pentru recolte bune.
• Afânarea de toamnă a solului, astfel încât insectele care iernează în stratul superior al solului să ajungă la suprafața solului și să înghețe.
• Semănat timpuriu și plantarea în câmp deschis în timp util a răsadurilor de varză.
• Acoperirea răsadurilor de varză și a răsadurilor cu plasă, acest lucru nu numai că va ajuta plantele să se dezvolte mai repede, ci le va proteja și de atacurile dăunătorilor;
• Udarea calitativă și în timp util a plantelor.
• Afânarea solului între rânduri pentru a distruge pupele dăunătorilor.
• Înlăturarea răsadurilor infectate înainte de plantare.
• Un sistem optim de nutriție a plantelor ajută la îmbunătățirea protecției împotriva dăunătorilor.