Deși au un aspect foarte drăgălaș, dihorii sunt animale prădătoare, destul de puternice, înzestrate cu gheare și dinți ascuțiți care, deseori, pun în pericol viața păsărilor și animalelor mici din gospodăriile fermierilor.
În natură dihorul poate fi întâlnit rar, deoarece este un animal nocturn, retras de ochii oamenilor. În același timp, mulți preferă tot mai des să își achiziționeze un dihor domestic.
Citiți în acest articol:
- Cum arată un dihor;
- Ce mănâncă dihorul – modul de viață;
- Ce pericol prezintă dihorul pentru om;
- Cu ce este periculos dihorul pentru animale;
- Cum protejăm gospodăria de dihori;
- Animale de pază;
- Repelente;
- Remedii naturiste;
- Știai că?
Cum arată un dihor
Dihorul este un animal mic. El are corpul subțire și lung, membrele scurte și puternice, coada pufoasă, ghearele lungi și ascuțite, botul ușor turtit.
Lungimea corpului este de 40-60 cm, greutatea corporală variază de la 400 g la 2,5 kg. Dimorfismul sexual persistă, masculii având dimensiunile corporale mai mari și cântărind până la 4 kg.
Speranța de viață a dihorului variază în funcție de mediu. În natura sălbatică dihorul trăiește 3-5 ani. În condiții casnice acesta este ferit de factorii nefavorabili. Un dihor de casă atinge vârsta de 8-10 ani, uneori și până la 15 ani, dacă e îngrijit corect.
Ce mănâncă dihorul – modul de viață
Dihorul este animal nocturn. Labele puternice îi permit să sape vizuini cu ușurință și să se cațăre pe copaci. El este un vânător iscusit. Astfel, dihorul este în stare să pândească prada lângă vizuina acesteia timp foarte îndelungat.
Cum numai aceasta se ivește din adăpost, dihorul atacă și omoară prada rapid.
Dieta dihorului în natură este foarte variată, dar constă prioritar din proteine. Acesta mănâncă insecte (diverși gândăcei, larve), rozătoare, broaște, șopârle, iepuri sălbatici. Deseori, el poate vâna păsări, inclusiv și prădătoare, de dimensiuni considerabile.
Aflați și despre aricii în gospodărie – ce mănâncă și cum îi atragem.
Ce pericol prezintă dihorul pentru om
Dihorii sălbatici sunt animale curajoase și agresive. Totuși pentru om ei nu prezintă un pericol real, decât dacă vor fi deranjați. Dihorul nu atacă fără motiv. Dacă acesta va fi prins în colț, el se va apăra, va vocaliza intens și posibil va ataca.
Eventualul atac poate avea loc și atunci când omul se află în apropierea vizuinii cu pui. Femela foarte probabil va fi agresivă, apărându-și progenitura.
Un alt pericol considerabil este capacitatea dihorului de a transmite omului boli infecțioase. Cea mai gravă boală transmisibilă este rabia, care afectează rapid sistemul nervos central atât la om, cât și la animale și inevitabil duce la sfârșit letal.
Cu ce este periculos dihorul pentru animale
Dihorul sălbatic este un pericol pentru toate păsările și animalele mici, deoarece acestea constituie hrana lui.
Dihorii vânează cârtițe, șoareci, șopârle, șerpi, arici, păsări, iepuri etc. Gâtul puternic îi permite să ducă prada care depășește considerabil propria greutate corporală.
În gospodării el face ravagii în păsări de toate mărimile și vârstele. Dihorul se poate strecura prin spații foarte mici datorită coloanei vertebrale mobile. Odată ajuns în cotețul cu păsări, dihorul mănâncă și gâtuie până și întregul efectiv.
Un semn distinctiv că dihorul a vizitat cotețul cu găini este când păsările nu coboară de pe pătul, uitându-se speriate în jur.
Dacă nu se întreprind măsuri, dihorul se va întoarce până nu va nimici toate păsările, considerând cotețul drept teritoriu propriu.
La fel, acesta poate nimici din prima tot efectivul de păsări, chiar dacă pentru o masă el va avea nevoie doar de una.
Restul păsărilor vor fi decapitate de dihor și duse spre un adăpost sigur la depozitare într-un număr posibil de transportat peste noapte.
Dihorul poate ataca și animalele mici din gospodărie, dacă cele din urmă nu sunt întreținute în cuști corespunzătoare.
De asemenea, el poate fi sursă de infecție în cazul multor boli transmisibile, care pot afecta diverse specii din gospodărie.
Cum protejăm gospodăria de dihori
Dihorul este un animăluț foarte inteligent și precaut. Capturarea lui poate fi destul de anevoioasă. Mai simplă este prevenirea apariției lui în gospodărie.
Pentru aceasta se recomandă construcția cotețelor pe temelie din piloni. Nu se lasă orificii considerabile deschise.
Teritoriul adiacent se îngrădește cu plasă măruntă, care se îngroapă în pământ la o adâncime de 50-70 cm. Pereții cotețului pot fi tapițați în partea de jos cu o tablă metalică.
Citiți aici regulile și recomandările la construcția cotețului pentru găini.
Animale de pază
Dihorul este foarte sensibil la diverse mirosuri. Astfel, amplasând lângă coteț cușca câinelui de pază, putem evita apariția dihorului.
Câinele foarte puțin probabil va fi în stare să prindă animăluțul. Dar mirosul de câine va motiva dihorul să evite gospodăria.
În același scop se utilizează mirosul de capră, care este rău tolerat de dihor. Gospodarii atârnă pe pereții cotețelor pielicele de țap, care au un miros mai pronunțat și specific. Astfel, dihorii percep acest miros ca un semn de pericol și evită să intre în coteț.
Repelenți contra dihorilor
Repelenții sunt o soluție inofensivă atât pentru animalele de gospodărie, cât și pentru prădătorul propriu zis. Astfel, putem alunga dihorul fără să-i provocăm daune.
Repelenții de regulă se bazează pe sunete de undă joasă. Sunt niște utilaje electronice, care emit unde sonore ultrasonice.
Aceste unde au efect asupra sistemului nervos și a organelor auditive, cauzând un grad de discomfort sau durere. Dihorul intra în panică și părăsește rapid zona.
Sunetele emise sunt în afara limitei perceptibile de om, animalele de companie și de curte, astfel utilajele nu prezintă un pericol pentru aceste grupuri.
În scop similar se folosesc dispozitivele de iluminare cu sensor de mișcare.
Unii producători propun și repelenți în formă de săculețe cu blană de câine sau de capră, care emană miros capabil să țină prădătorii la distanță.
Remedii naturiste contra dihorilor
Unii gospodari folosesc în scop preventiv smoala. Această substanță se aplică pe pereții cotețelor în gospodăriile țărănești.
Se consideră că dihorul va evita asemenea adăpost. Deși nu este confirmată eficiența metodei sau intoleranța mirosului de smoală la dihori, merită totuși de încercat. Metoda este una inofensivă și accesibilă economic.
Cea mai bună metodă de protejare a păsărilor și animalelor de gospodărie rămâne construcția adăposturilor adecvate, cu pereți și podele din materiale rezistente, fără fisuri sau găuri, cu orificiul de ventilare dotat cu plasă.
În același timp, rămâne foarte importantă păstrarea condițiilor de igienă, astfel încât oaspeții nedoriți să nu fie atrași de acumulările de gunoi.
Deși multă lume caută capcană sau otravă pentru dihori, se informează despre metode de capturare și nimicire a animalului, totuși mai umană ar fi prevenirea apariției acestuia în cotețe prin metodele sus enumerate.
Știai că? – Curiozități despre dihor
- Pentru prima dată dihorul a fost domesticit circa 2000 de ani în urmă, pentru a fi utilizat în vânătoarea de iepuri;
- În traducele din limba latină dihorul (Mustela putorius) înseamnă urât mirositor;
- Ritmul cardiac al animalului este în medie de 240 bătăi/minut;
- Dihorul are văzul mai puțin dezvoltat, care însă este compensat datorită auzului și simțului olfactiv puternice;
- Animăluțul poate dezvolta o viteză foarte bună deplasându-se cu spatele înainte;
- Dihorii sălbatici nu vor fi prieteni cu cei domestici;
- Timp de o oră dihorul este în stare să sape o vizuină cu o adâncime de 5 m;
- Animăluțul nou-născut încape într-o linguriță;
- Rata de dihori albinoși este destul de mare, animalele având ochii de culoare roșie;
- Dihorii de pădure pot să înoate, dar nu iubesc să o facă;
- În New York, California, Waashington și Hawaii (SUA) dihorii sunt interziși ca animale de companie. Motivul este siguranța proprietarilor, dihorul rămânând un animal sălbatic, dar și posibilitatea de evadare a acestuia, care în natură poate deveni invaziv.
Comentarii