În pofida potențialului enorm, niciodată de la obținerea independenței, exportul produselor animaliere moldovenești nu a ocupat mai mult de 6% din exportul de produse agroalimentare. Mai mult! Majoritatea pozițiilor tarifare au continuat să-și diminueze cota.
Pe fundalul unei balanțe comerciale agroalimentare pozitive, produsele animaliere sunt singura categorie care constant înregistrează o balanță comercială negativă, care pentru anul 2015, de exemplu, a depășit valoarea de 62,4 milioane de dolari. La această balanță a contribuit comerțul cu produse de pește (-29,1 milioane de dolari), carne (-17,2 milioane de dolari), produse lactate (-14,3 milioane de dolari).
Este clar – în aceste condiții, nu doar că se înregistrează un import masiv, ce depășește cu mult exportul produselor respective – dar este în pericol însăși asigurarea securității alimentare a țării.
Doar mierea naturală, caviarul și praful de ouă merg în UE
Cadrul general macroeconomic a afectat în proporții foarte mari sectorul animalier. Embargoul impus de Federația Rusă în octombrie 2014 a lovit în conservele de carne, în carnea proaspătă și congelată – asta pe de o parte.
Pe de altă parte – Uniunea Europeană a permis exportul din Republica Moldova doar pentru 3 produse de origine animalieră: miere naturală, caviar (sic!) și praf de ouă; pentru restul produselor animaliere ”portița pieții UE” rămâne închisă, întrucît acestea nu corespund cernțelor riguroase de igienă și calitate.
Totuși, factorii interni au fost determinanți în generarea provocărilor actuale.
Din cele mai notorii ”succese” din domeniu putem aminti, distrugerea infrastructurii de producție (un număr impunător de ferme avicole și de porcine au fost pur și simplu prădate în anii 1992-2000), lipsa suprafețelor calitative pentru pășuni, lipsa unei politici agricole coerente (inclusiv de subvenționare) cu referință la dezvoltarea sectorului zootehnic, o precară infrastructură a calității, determinată inclusiv de faptul că cel mai mare șeptel de animale este concentrat în gospodăriile populațiilor, ceea ce rezultă într-o producție neuniformă ca norme sanitar-veterinare și calitate.
Datorită acestor condiții, exportatorii au căutat piețe de alternativă și astfel a apărut o nouă problemă – numărul restrâns de parteneri care ar putea importa produsele autohtone conform normelor autohtone de calitate dar și nivelul de dezvoltare scăzut al acestora; de aici au rezultat venituri mici pentru exportatorii autohtoni, iar piețele de desfacere respective pot reprezenta focare de instabilitate, fiind țări în curs de dezvoltare, dar și țări CSI.
Deficiențe instituționale majore
Pentru a putea exporta produse animaliere pe o piață dezvoltată și cu o mare putere de cumpărare, așa cum este cea a UE, acestea ar trebui să corespundă unor cerințe riguroase de calitate și igienă. Respectarea acestor cerințe este instituționalizată prin Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA). Certificarea produselor animaliere în laboratoarele ANSA trebuie să fie recunoscută de către UE (în cazul exportului pe această piață) și să fie executată de către o entitate acreditată.
În cazul mierii, o astfel de entitate este Centrul Republican de Diagnostică Veterinară (CRDV), recunoscut de UE. Momentan, acest centru se află în re-acreditare, iar exportatorii de miere întâmpină dificultăți în ceea ce ține de certificarea recunoscută în UE.
În cazul ouălor, Moldova ar putea să devină un jucător important pe piața regională, însă lipsa capacităților de laborator pentru aceste produse stagnează exportul în UE, unde Moldova are drepturi de export doar pentru praf de ouă.
Din discuțiile anterioare cu oficiali din cadrul ANSA rezultă că relansarea sistemului de testare pentru exportul ouălor în UE necesită investiții de circa un milion de euro.
În același timp, exporturile de carne proaspătă sau refrigerată nu sunt permise în UE, în primul rând din considerente de igienă a creșterii și întreținerii acestor animale. Atât abatoarele autohtone, cât și înseși locațiile (fermele) de întreținere a animalelor trebuie să respecte norme clare, începând cu specificații de construcție. Întrucât cea mai mare parte a fermelor sunt edificii renovate în baza celor vechi, este clar că astfel de norme stricte nu pot fi respectate.
Pe lângă rolul de autorizare, certificare și inspecție, Agenția are misiunea de a efectua audit gratuit, la cerere, pe activitatea agenților economici aflați în vizorul activității ANSA. Totuși, oficialii instituției se plâng de o pronunțată pasivitate din partea crescătorilor de animale și o lipsă clară de voință în implementarea standardelor HACCP (obligatoriu prin lege la procesare).
Pe de altă parte, operatorii economici invocă costuri ridicate pentru echipamente și, mai ales, lipsa unor mecanisme sau granturi de adaptare eficientă a producătorilor de producție animalieră la situațiacurentă a pieții. Riscurile neconformității se amplifică și pentru regiunea transnistreană, întrucât doar 2 colaboratori ai ANSA țin în vizor aspectele animaliere și de sănătate a plantelor în regiunea separatistă.
Cu atât mai mult, ANSA a devenit deosebit de neatractivă pentru angajații care se află la început de carieră, salariul mediu inițial al cărora este în jur de 2.500 lei. O nouă provocare pentru ANSA urmează a fi Noul Pachet de Igienă, care stipulează transpunerea pe plan local a noilor reguli UE privind siguranța alimentelor.
O altă problemă majoră ține de atribuțiile ANSA, instituție care nu are drept de inițiativă legislativă, cum se întâmplă în alte țări din regiune. Restanțele (din anii 2011-2013) privind armonizarea unei serii de acte normative și standarde conexe produselor de origine animalieră aduc un plus de pesimism în rândul exportatorilor care nu pot accesa piața UE, iar cazurile răsunătoare legate de corupția unor inspectori şi şefi din cadrul ANSA la autorizarea exportului de fructe prin companii din regiunea transnistreană nu a adăugat ”prestigiu” instituției.
Ghișeul unic – găselnița ineficientă a autorităților
În septembrie 2015, printr-un regulament aprobat de Guvern, s-a pus problema simplificării procedurii de export a produselor animaliere prin instituirea ”ghișeului unic” pentru eliberarea actelor necesare. Toată responsabilitatea pentru perfectarea actelor exportatorului, precum și eliberarea certificatului sanitar-veterinar a fost pusă pe seama ANSA și Centrului Republican de Diagnostică Veterinară.
De atunci, operatorii economici au simțit unele schimbări pozitive, cum ar fi, de exemplu, reducerea cu 50% a taxei pentru certificatul sanitar-veterinar (până 100-200 lei), diminuarea costului procedurilor până la 400 lei. Însă, din punct de vedere procedural, schimbări vizibile nu au avut loc.
Toate actele permisive și-au păstrat obligativitatea: certificatul sanitar-veterinar, certificatul de conformitate, autorizația sanitar-veterinară pentru mijloacele de transport și avizul sanitar-veterinar (ambele emise de ANSA). Doleanțele agricultorilor privind necesitatea eliberării unui singur document permisiv – sau cel mult două – au rămas neauzite.
Mai mult, s-a păstrat obligativitatea prezentării unor informații adiționale cerute de ANSA, necesitatea controlului efectuat asupra mărfii de către postul ANSA la vamă etc.
Ceea ce s-a dorit a fi drept ”nou” și-a demonstrat lipsa de fezabilitate. Spre exemplu – obligarea medicilor veterinari să preleveze probele direct de la agenții economici și să le transporte, timp de 24 de ore, la CRDV este, de-a dreptul, nerealistă; deși s-a dorit excluderea contactului dintre exportatori și laboratorul de certificare, acești medici nu au logistica necesară ca să asigure eficient acest proces și astfel contactul respectiv persistă.
Totodată, s-a impus termenul de 5 zile pentru eliberarea certificatului de conformitate, însă atât CRDV, cât și exportatorii afirmă că, în realitate, mai devreme de 7-8 zile acesta nu este eliberat; transferul informației s-a dorit a fi simplificat, prin transmiterea datelor rezultatelor testărilor, pe e-mail către ANSA și, în paralel, prin curier. Totuși, nu se întămplă deloc așa.
Acest disconfort pentru exportatori agravează și mai mult situația complicată a acestora. În final, ei abandonează piețele externe existente și încercările de a prospecta noi piețe. Ca alternativă de conjunctură pot servi doar piețele Orientului Mijlociu, care acceptă unele produse animaliere autohtone fără mare birocrație.
Perspective vagi
Chiar dacă, să admitem, că pe interior se va reuși eficientizarea procedurilor pentru exportul animalier și se va consolida o idee clară de dezvoltare a sectorului zootehnic – este deja târziu pentru exportatorii autohtoni să devină actori importanți în regiune.
Unul dintre motive este că, spre deosebire de sectorul vegetal, costurile pentru producția de origine animalieră se recuperează foarte greu iar capacitățile de producție necesită investiții colosale. Un alt motiv ține de structura fondului funciar: Moldova nu dispune în prezent de terenuri care să producă o cantitate suficientă de rezerve furajere calitative.
Nu în ultimul rând – exportatorii de produse animaliere din Moldova nu au o tradiție de prospectare a piețelor dezvoltate, nu cunosc cum (cu excepția celor care comercializează miere) să le abordeze, iar infrastructura autohtonă a calității este în formă incipientă de dezvoltare, laboratoarele nefiind recunoscute de UE, în timp ce Centrul Național de Acreditare MOLDAC este de-abia evaluat pentru a deveni membru al organului european respectiv.
Via Mold-Street
Comentarii