‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
duminică, 24 noiembrie, 2024
-0.6 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleGândacul murului - cum să-ți protejezi plantația

Gândacul murului – cum să-ți protejezi plantația

Comentarii

‹ adv ›
‹ adv ›

Dăunătorul Agrilus ruficollisgândacul murului. În continuare, vă prezentăm recomandările privind menținerea sub control a acestui dăunător.

„Am efectuat un control fitosanitar într-o plantație de mur din Ohaba (Timiș). În mod special, acest control a vizat evaluarea atacului de Agrilus ruficollis (determinare parțială) – gândacul murului. Acest dăunător a fost identificat de mine în această plantație anul trecut. Este posibil să fie o specie de Agrilus specifică stejarului, deoarece plantația de mur este la 50 de metri de o pădure de stejar. Investigarea mea continuă pentru a determina cu precizie dăunătorul. Frecvența atacului la mur a fost foarte mare, toți lăstarii fiind plini de gale. Prin lucrările de tăiere au fost îndepărtate tulpinile cu gale. Ulterior, tot materialul lemnos rezultat a fost scos din plantație și distrus pentru ca gândăceii să nu mai apară primăvara următoare. Pe lângă această măsură, au fost executate tratamente în perioada înfloritului, când gândăceii încep să iasă din lăstari. Urmare a măsurilor aplicate anul trecut, în acest an frecvența atacului a fost cu mult mai redusă. Apariția eșalonată a gândacilor îngreunează mult combaterea”, a scris Otilia Cotuna.

Așadar, este momentul să vă verificați plantațiile de mur pentru a exclude prezența dăunătorului. Galele sunt ușor vizibile pe lăstari și tulpini acum (apar ca niște umflături). În același timp, încă mai puteți executa tratamentele de iarnă.

Tratamentele din perioada de repaus vegetativ la mur se pot face din noiembrie și până în martie. Aceste tratamente sunt foarte importante și vă pot asigura o protecție bună împotriva agentilor fitopatogeni și a insectelor dăunătoare.

‹ adv ›

Tratamentul împotriva agenților patogeni îl puteți face cu un produs pe bază de cupru iar pentru dăunători (stadii hibernante – larve sub scut de San Jose, păduchi țestoși – Eulecanium corni, ouă de afide, ouă de acarieni etc) apelați la uleiul de parafină (Ovipron Top) în amestec cu un insecticid.

„Am văzut că există la vânzare pachete care conțin ulei de parafină și insecticid Mospilan. Respectați întocmai indicațiile de pe etichetă cu privire la utilizare. De asemenea, nu uitați că tratamentele trebuie efectuate când temperaturile sunt mai mari de 5 grade°C, iar vântul nu trebuie să bată. Purtați echipament de protecție”.

Gândacul murului – Agrilus ruficollis (F.) (determinare parțială)

FOTO: Cotuna Otilia

Adulții de Agrilus ruficollis sunt prezenți în plantații din luna mai până în august sau de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii iunie, în funcție de regiune. Ei se hrănesc cu frunze. În lunile mai și iunie, femelele încep să depună ouă pe scoarța lăstarilor tineri, de regulă la baza plantei. Ouăle sunt sferice, albe și acoperite cu un material vâscos. Larvele ies din ouă și pătrund direct în lăstar.

‹ adv ›

La maturitate larvele ajung la o lungime de aproximativ 12 mm, sunt albe, nu au picioare și au capul aplatizat. Ele iernează în lăstari, iar în luna martie încep să se împupeze. Pupa este formată la sfârșitul lunii aprilie. Stadiul pupal durează 20 – 40 de zile. Când adultul părăsește pupa, mai rămâne în tunel aproximativ 10 zile, timp în care își sapă un orificiu de ieșire care are forma literei D.

FOTO: Cotuna Otilia

Adulții sunt de mici dimensiuni (6 – 7 mm) și se hrănesc cu frunziș câteva zile înainte de a începe ovipoziția. Aceștia pot fi observați pe frunze în zilele calde și însorite. Dăunătorul are o singură generație pe an [Douglas G. Pfeiffer, 2016; Kim Soo-Hoon, 2014].

Mod de dăunare al gândacului murului

Larvele tinere se hrănesc în cambiu, săpând tuneluri circulare sub formă de spirală. Datorită atacului, se produc umflături mai mari sau mai mici asemănătoare galelor. Pe măsură ce larvele cresc, se extind mai adânc în lemn și măduvă, îndreptându-se spre capătul distal al tunelului (tunelurile se pot extinde cu 15 cm mai jos și până la 64 cm deasupra galei).

‹ adv ›

Recunoașterea atacului

Atacul dăunătorului se recunoaște după galele de pe lăstari. Lăstarii atacați dezvoltă la exterior gale în care sunt prezente larve care se hrănesc. În urma procesului de hrănire, se formează tunele de diferite dimensiuni și forme. De obicei, galele sunt simetrice și devin vizibile la sfârșitul lunii iulie sau august.

Uneori se observă doar crăpături în scoarță și o ușoară deformare a lăstarului. Din păcate, în acel moment nu sunt observate din cauza frunzelor. Când frunzele cad, galele devin vizibile.
Mărimea galelor poate fi cuprinsă între 2,5 – 7,6 cm. Din cauza galelor lăstarii pot muri peste iarnă. Uneori înmugurirea poate fi întârziată primăvara. Din cauza atacului producția poate fi afectată din cauză că fructele nu se mai formează [Douglas G. Pfeiffer, 2016].

FOTO: Cotuna Otilia

Cum putem ține sub control acest dăunător?

Controlul fitosanitar. Se recomandă efectuarea controlului fitosanitar în plantație după căderea frunzelor sau în timpul iernii pentru stabilirea frecvenței lăstarilor cu gale. Dacă mai mult de 5% (după unii autori 10%) din lăstari au gale se recomandă efectuarea tratamentelor [Douglas G. Pfeiffer, 2016].
La începutul înfloritului trebuie examinați lăstarii de două ori pe săptămână în vederea observării noilor adulți.

Măsuri de diminuare a populației. În timpul efectuării lucrărilor de igienă culturală, în perioada de repaus vegetativ, lăstarii cu gale trebuie îndepărtați din plantație. Se recomandă arderea sau îngroparea înainte ca adulții să își facă apariția. În acest fel, larvele sunt distruse, reducându-se mult populația dăunătorului. Eliminarea din împrejurimile plantației a murului și zmeurului sălbatic se recomandă de asemenea (sunt gazde pentru dăunător).

Măsuri chimice de combatare a gândacului murului

Atacul poate fi ținut sub control prin aplicarea de insecticide (de exemplu dimetoat) la intervale de 7-12 zile de la apariția primilor gândaci (începutul până la jumătatea lunii mai) și până la începutul lunii iunie (ultima apariție). Bineînțeles, pot fi utilizate și alte insecticide pe lângă cel amintit mai sus.

De cele mai multe ori, două tratamente vor fi suficiente: înainte de înflorire și aproximativ două săptămâni mai târziu (sau la sfârșitul înfloritului). Soluția trebuie aplicată spre baza lăstarilor, evitându-se etajele cu flori [Douglas G. Pfeiffer, 2016; Kim Soo-Hoon, 2014].

Pe de altă parte, dată fiind biologia insectei, eficacitatea insecticidelor este de multe ori variabilă. Succesul în combatere depinde de mai mulți factori: gradul de infestare, starea de sănătate a pomilor/arbuștilor, momentul aplicării tratamentelor, metoda de aplicare, condițiile climatice etc.

„Vă atrag atenția că în „Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România” există o singură substanță omologată doar pentru combaterea acarienilor (abamectin). Totuși, în plantațiile de mur se fac tratamente pentru combaterea bolilor și dăunătorilor, iar în cărțile de specialitate există scheme de tratament pentru cultura murului [ex. Tehnologii de cultură și protecție la arbuștii fructiferi, autori: Simeria Gheorghe, Cotuna Otilia, Micu Lavinia, Snejana Damianov, 2011]”.

Măsuri biologice de combatere al gândacului murului

Pentru că tratamentele chimice sunt de multe ori ineficiente sau au eficacitate limitată (din cauza apariției eșalonate a dăunătorului) dar și din cauza extinderii suprafețelor de mur cultivate în sistem bio sau eco, trebuie găsite alternative la combaterea chimică.

În general, speciile de Agrilus sunt destul de greu de combătut datorită faptului că larvele trăiesc sub scoarță și în lemn. De asemenea, dezvoltarea larvelor se întinde pe o perioadă lungă de timp, fiind greu de detectat. Toate aceste aspecte care țin de biologia dăunătorului îngreunează mult combaterea.

Studii numeroase se fac în prezent cu privire la utilizarea entomopatogenilor pentru ținerea sub control a speciilor de Agrilus atât în plantații cât și în păduri. De altfel, pe piață există deja biopreparate pe bază de entomopatogeni (fungi și bacterii).

Fungii entomopatogeni testați și utilizați în combaterea biologică sunt: Metarhizium anisopliae, Beauveria bassiana, Isaria farinosa, Lecanicillium lecanii. Pe lângă fungii amintiți, poate fi utilizată în combatere și bacteria entomopatogenă Bacillus thuringiensis [după Hajek și Baur, 2007].

De-a lungul timpului au fost testate mai multe tehnici de aplicare a a acestor biopreparate. Metodele de aplicare cele mai utilizate sunt: stropiri cu suspensii care conțin conidii (stropiri de acoperire) și utilizarea benzilor din poliester impregnate cu culturi fungice.

Stropirile cu suspensii de conidii trebuie să vizeze acoperirea trunchiului sau tulpinilor. Gândacii care trec prin zonele tratate se vor contamina cu conidii. Tratamentele efectuate în spații izolate, în pepiniere la frasin cu suspensii de Beauveria bassiana au avut succes. În urma tratamentului, procentul de mortalitate înregistrat a fost cuprins între 59 – 83%. Adulții încep să moară după 4 – 6 zile arată studiile de laborator.

În cazul benzilor fungice, procentul de mortalitate a fost mai mic, de 32% în rândul adulților. Pentru prima dată, metoda benzilor fungice a fost dezvoltată și utilizată în Japonia pentru controlul Cerambycidelor din livezi [după Higuchi et al., 1997]. Benzile fungice se înfășoară pe trunchi sau tulpini. Pentru Agrilus există benzi împregnate cu conidiile fungului Metarhizium anisopliae.

Adulții în trecere pe aceste benzi se contaminează cu spori. Conidiile din benzi își pot păstra viabilitatea chiar mai mult de 3 luni. Eficacitatea benzilor fungice în cazul speciilor de Agrilus este mai scăzută deoarece adulții mai mult zboară decât merg. De asemenea, hrănirea acestora mai mult timp pe frunze, face ca benzile fungice să fie ineficiente într-o oarecare măsură.

În cazul preparatelor pe bază de Bacillus thuringiensis, aplicarea trebuie să se facă pe frunze în perioada de hrănire a adulților. Este necesară repetarea tratamentului deoarece adulții apar eșalonat.

„Vă atrag atenția că, și preparatele pe bază de entomopatogeni ca și insecticidele, implică un risc pentru organismele care nu sunt țintă. Studii realizate pe albine în condiții de laborator arată că mor, în procente mai mari sau mai mici (funcție de concentrația biopesticidului și a entomopatogenului utilizat) atunci când sunt contaminate cu spori. Studiile sunt de multe ori contradictorii, unii autori susțin că albinele sunt afectate de biopesticide, alții arată că în condiții de câmp albinele nu ar avea de suferit”.

Provocarea pentru știință este în găsirea unei tulpini de Beauveria bassiana sau Metarhizium anisopliae care să nu omoare albinele sau procentul de mortalitate să fie extrem de scăzut [Jatin Soni, Meena Thakur, 2011].

Agrilus ruficollis poate fi parazitat ocazional de viespi din genul Barichneumon dar nu numai. Procentul de parazitare poate fi destul de mare, dar nu atât de mare încât să fie un succes în combaterea biologică [Johnson D. T., Mayes R. L., 1989].

Atenție! Plantațiile de mur care sunt în apropierea pădurilor de stejar pot fi atacate de o specie de Agrilus specifică stejarului.

Articol realizat de: Otilia Cotuna, CS III dr. ing., Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin
Șef lucr. dr. USAMVB Timișoara. Pozele din articol nu pot fi utilizate fără permisiunea autorului – Otilia Cotuna.

Bibliografie
1. Hajek A. E, Bauer, L. S., 2007 – Microbial control of bark- and wood-boring insects attacking forest and shade trees. In: Lacey LA, Kaya HK (eds) Field manual of techniques in invertebrate pathology, 2nd edition. Springer, Dordrecht, Netherlands. pp 505–525.
2. Higuchi T., Saika T., Senda S., Mizobata T., Kawata Y., Nagai J., 1997 – Development of biorational pest control formation against longicorn beetles using a fungus, Beauveria brongniartii (Sacc.) Petch. J Ferment Bioengin 84:236 – 243.
3. Jatin Soni, Meena Thakur, 2011 – Effect of Biopathogens on Honey Bees, Pest Technology 5(1), 86 – 90.
4. Kim Soo-Hoon, 2014 – „Control of Agrilus ruficollis (Coleoptera: Buprestidae) With Insecticides and Identifying Visual Attractants for Use in a Monitoring Trap”. Theses and Dissertations. https://scholarworks.uark.edu/etd/2029;
5. Johnson D. T. and R. L. Mayes, 1989 – Biology and control of the rednecked cane borer, Agrilus ruficollis (F.) (Coleoptera: Buprestidae), on blackberries in Arkansas. J. Entomol. Sci. 24: 204-208;
6. Pfeiffer, D. G., 2016 – Rednecked cane borer, Agrilus ruficollis. Va. Coop. Ext. Publ. 3104-1562. 2 p. https://pubs.ext.vt.edu/3104/3104-1562/3104-1562_pdf.pdf.

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›