Expert: Pașii necesari pentru înființarea unei pepiniere de arbuști fructiferi și căpșun

Potrivit datelor statistice, în ultimii ani, suprafețele de arbuști fructiferi și căpșun s-au mărit de câteva ori în Republica Moldova. Astfel, pentru crearea unei plantații sănătoase este nevoie de un material săditor calitativ. Dumitru Dodica, coordonator de Proiect „Îmbunătățirea productivității și accesul la piață a producătorilor de pomușoare” (AMIB), implementat de către AO Centrul de Consultanță în Afaceri ONG și finanțat de către Fundația HEKS Moldova, a vorbit într-un interviu pentru Agrobiznes care sunt pașii necesari pentru înființarea unei pepiniere de arbuști fructiferi și căpșun.

Agrobiznes: De ce moldovenii au devenit interesați să producă material săditor de  arbuști fructiferi în ultimii ani?

D. Dodica: Moldovenii au început să producă material săditor de arbuști fructiferi și căpșun din cauza cerinței tot mai ridicate pe piața națională. Odată ce au început să mărească suprafețele cu arbuști fructiferi, a apărut necesitatea dezvoltării pepinierelor locale. Pe plan intern, suprafețele cu plantații comerciale  cu arbuști fructiferi  s-au mărit aproape de patru ori din 2013 până în 2015. Dacă în 2013 aveam 800 de hectare, în 2015 avem deja trei mii de hectare de plantații comerciale, iar producția de pomușoare  a crescut de trei ori. Chiar dacă sectorul de producere a materialului săditor este încă tânăr, acesta se dezvoltă cu pași rapizi. Dacă în anii trecuți pepinierele produceau mai mult material săditor de coacăză neagră, zmeur și căpșun, atunci în 2016 situația s-a schimbat puțin, din cauza ultimelor evenimente ce au avut loc. În 2015 sau uscat mai mult de o sută hectare de coacăză neagră în diferite colțuri ale Republicii, astfel ca în anul 2016 vânzările de butași de coacăză neagră a scăzut drastic, aproape cu 60 la sută, ca urmare, cantități importante de material săditor stă în depozite, nerealizat încă din toamna 2016. Restul culturilor, de zmeur și căpșun, au rămas în vânzări stabile la fel a fost în anul 2015. Un lucru important care trebuie menționat, este că a început creșterea vânzărilor materialului săditor de corn, cătină albă, mur, scoruș negru, măceș care este în ascensiune comparativ cu anul 2015.

Agrobiznes: Care sunt pașii necesari pentru dezvoltarea unei pepiniere de arbuști fructiferi și căpșun?

D. Dodica: Preventiv înainte de a răspunde la întrebare, vreau să menționez un lucru foarte important. Faptul că unii producătorii de material săditor bacifer nu respectă din neștiință sau din bună știință standardele de calitate pentru material săditor, livrând cumpărătorului un material săditor mai puțin calitativ, rău dezvoltat, necorespunzător înființării unei plantații. Astfel, ca o cotă înaltă de material săditor în ultimii trei ani a fost importat din țările vecine ca: Polonia, Serbia sau Ucraina, micșorând astfel piața de realizare a materialului săditor crescut local în Moldova. Deci, ca să răspund la întrebare, în primul rând o pepinieră trebuie să fie formată din mai multe sectoare tehnologice: stolonieră –locul unde se cultivă stolonii de căpșun, drajonieră – locul unde se cultivă drajonii de zmeur, mur și marcotieră/ butașieră  – locul unde se cultivă material înrădăcinat de coacăză, agriș, scoruș negru. Școala de butași – care se folosește pentru înrădăcinarea  butașilor de coacăză neagră/roșie, scoruș negru, agriș etc. Este foarte important cum este organizată o pepinieră,  deoarece fiecare element tehnologic are specificul său.

Agrobiznes: Povestiți-ne despre specificul pepinierelor pentru câteva dintre aceste culturi.

D. Dodica: Mă voi opri pe scurt la organizarea pepinierei pentru trei culturi bacifere (căpșun, zmeură și coacăză neagră). Cultura căpșunului se înmulțește pe calea vegetativă (prin stoloni și despărțirea tufei) și prin semințe. Înmulțirea prin semințe se practică numai la obținerea de soiuri noi. Stolonii (rozetele de frunză) libere de viroze se obține din meristemele apicale de la stolonii tineri timp de doi – trei ani, parcurgând mai multe etape de înmulțire, doar după aceea este gata să fie sădit în plantație de producție. Pentru o pepinieră se aleg circa opt sole, cu două –trei câmpuri de căpșun pentru înmulțire, restul se plantează cu alte culturi. Dintre acestea pot fi culturi, păioase sau leguminoase. Primul pas care trebuie făcut în stolonieră este alegerea corectă a terenului, solului, care se alege în dependență de factorii edafici și climatici. În sectorul de plantație mamă, solul trebuie să fie fertil, cu textură ușoară, cu nivelul apelor freatice mai jos de 0,7-1 m de la nivelul solului. După alegerea terenului se vor efectua lucrările agrotehnice necesare până la plantarea rozetelor de stoloni în sol, precum și introducerea îngrășămintelor organice în cantitate de 40-60 t/ha și elemente minerale de N,P,K în cantitate de 60-90 kg s.a. la ha). Terenul se nivelează, se cultivă și se afânează. Plantarea stolonilor are loc în luna august în rânduri simple. Schema de plantare este de 80-90 cm între rânduri și 40-50 cm între plante pe rând sau 120 -130 cm între rânduri și 30-40 pe rând între plante pe rând. Se plantează în așa mod ca mugurele principal al rozetei să fie la nivelul solului și în nici un caz mai jos sau mai sus. Plantarea se poate face manual sau mecanizat cu mașinile de plantat răsad SCN-4. După ce este plantat căpșunul, au loc o serie de lucrări de menținere, de îngrijire, irigare 300-350 m. cubi /ha. Tot în acest moment se introduce fertilizanți în normă de 60 kg N- la începutul vegetație, iar a doua fază – la formarea rozetelor de stoloni (plantă târâtoare care crește de la planta – mamă). Obligatoriu se îndepărtează toate inflorescențele care cresc în perioada de vegetație, pentru a nu da voie să formeze fructe.

O plantă mamă poate să aibă până la 20 -30 de stoloni, din care cresc câte două – trei rozete pe stolon. Recoltarea rozetelor se poate face la sfârșitul lunii august sau mijlocul lunii septembrie cu ajutorul mașinii de scos puieți VPN-2 sau manual cu diferite scoabe sau alte unelte mecanice. După aceea rozetele de căpșun sunt duse în hală, unde are loc fasonarea și sortarea materialul săditor, după categoria de calitate. Materialul săditor de calitatea întâi trebuie să aibă cel puțin cinci centimetri lungime și cel puțin trei-patru frunze, să fie sănătos, fără traume mecanice, semne de boli și dăunători. Cel de calitatea a două trebuie să aibă cel puțin două frunze cu o rădăcină de circa patru – cinci centimetri. Răsadul sortat în număr de 50-52 de unități se leagă, se etichetează și se ambalează în lăzi, pungi de polietilenă, rădăcinile se udă și se așază într-un loc umed la temperatură de doi – patru grade Celsius. În primăvara anului următor materialul săditor este gata pentru comercializare. Producția de stoloni obținută la un ha variază între 250000-300000 la cultura anuală și 350 000-400 000 la cultura bienală.

Agrobiznes: Care sunt condițiile pentru dezvoltarea unei pepiniere unde cresc drajonii de zmeură?

D. Dodica: Dezvoltarea unei drajonare de zmeură este puțin mai complicată decât cea descrisă la căpșun, din cauza procesului de formare al materialului săditor. Soiurile de zmeur roșu și purpuriu se înmulțesc prin butășire și marcotaj. Înmulțirea prin semințe se practică numai la ameliorarea soiurilor. Asemănător ca și la căpșun se organizează și aici opt sole, din care trei sole de zmeur și cinci sole cu alte culturi (cerealiere sau leguminoase).

În primul rând pentru obține material săditor calitativ din drajonare se alege un câmp unde din timp se pregătește solul, se fac lucrări agrotehnice, se introduce îngrășăminte organice 40-60 t/ha, îngrășăminte minerale (P,K) 90-120 kg s.a./ha. Se ară bine la 30-35 cm, apoi se nivelează, se pichetează și se parcelează.

Schema de plantare în drajonieră este 2,5-3 m între rânduri și 0,5-0,7 m între plante pe rând. Ca material săditor se utilizează drajoni de calitatea întâi fără boli virotice, cu o grosime de zece mm, lungimea rădăcinilor trebuie să fie circa 15-20 cm și lungimea drajonului de 50-80 cm. Drajonii se deshidratează undeva opt – zece ore înaintare de plantare și apoi se mocirlesc.

Plantarea se recomandă toamna sau primăvara devreme, fie manual sau mecanizat. Se plantează astfel ca drajonul să fie mai jos cu doi –trei cm de la nivelul coletului, la solurile nisipoase chiar și cu cinci cm mai jos de nivelul coletului. De asemenea se fac lucrări agrotehnice de menținere a terenului curat de buruieni, se fac câteva irigări cu norma de 250-300 metri cub de apă și drajonii se mușuroiesc la 15-20 cm înălțime, iar tulpina se scurtează la nivelul bilonului.

În primul an de vegetație se efectuează câteva prășile mecanice, câteva irigări, în lunile iunie – iulie plantele depistate bolnave din plantație – mamă se înlătură și se ard.

În anul doi, primăvara timpuriu, se înlătură rizomul plantei-mamă împreună cu tulpinile din anul anterior care urmează să dea rod, favorizând astfel formarea drajonilor fin în fiecare tufă. Înainte de începerea vegetație se introduc 60-70 kg s. a /ha N. În timpul vegetație se scot drajonii slab dezvoltați lăsând 20-25 drajoni la metru liniar. Restul lucrărilor agrotehnice, fitosanitare, se fac ca și în primul an de vegetație.

Drajonii se scot în luna octombrie, atunci când frunzele au început să schimbe culoarea. Cu două săptămâni înainte de scos, plantele se scurtează la 40 cm de la nivelul solului cu diferite cositori sau se stropesc cu defoliator (Clorat de Mg în doză de 0,25-0,5%). Drajonii apoi se scot mecanizat cu Plugul VPN-2 sau cu agregatul PUV-1. După scoaterea rădăcinilor din sol, ele se fasonează la 30-35 cm de la rădăcină, se sortează conform standardului STAS, se etichetează și se pun la stratificare. Drajonii standard trebuie să aibă grosime opt – zece mm, cu rădăcini dense de 10-12 cm lungime. Tulpinile se stratifică la adâncimea de 1/3 din lungimea lor. După recoltarea drajonilor se aplică fertilizarea de N cu norma de 60-70 kg s.a. În timpul vegetație drajonii care apar se răresc , se fac două – trei udări, tratamente fitosanitare identic ca și cel de-al doilea an.

Toamna după căderea frunzelor, drajonii se recoltează mecanizat sau manual și drajonarea se desființează.

Agrobiznes: Cum are loc producerea butașilor de coacăza neagră?

D. Dodica: Coacăza neagră se înmulțește prin butași. Sunt două posibilități de înmulțire a coacăzului: prin butași lemnificați (când se utilizează ramurile de un an) și butași nelemnificați (când se utilizează lăstarii verzi). În primul caz, se sădește plantația mamă de butași, asemănător ca și la zmeură. Plantația-mamă se amplasează la o distanță de cel puțin de 1500m de la plantație comercială. Plantația – mamă se înființează cu material săditor devirozat, pe soiuri fertile, ușoare cu pante joase. Ca și la celelalte culturi, se fac aceleași lucrări de pregătire solului. Schema de plantare este 2,5 metru între rânduri și 0,8-1 m între plante pe rând. Plantarea se face toamna sau primăvara devreme. Pentru plantare se folosesc butași devirozat, bine dezvoltați de elită conform STAS –lui moldovenesc. Plantarea se execută manual sau mecanizat. Butașii plantați trebuie plantați cu cinci – opt cm mai adânc de colet. După sădire plantele se mușuroiesc, lăsând la suprafața solului doi – trei muguri.

În perioada de vegetație se menține solul curat de buruieni, se fac câteva irigări, fertilizări cu câte 30 kg s.a. N la pornirea în vegetație și la creșterea lăstarilor. În primul și în cel de-al doilea an ramurile anuale se taie puternic la doi – trei muguri dezvoltați. În al treilea an și în următorii ani se lasă două – trei cele mai viguroase, iar celelalte se taie din nou la doi – trei muguri și se folosesc la colectarea butașilor. Cele două –trei ramuri lăsate se mențin trei – patru ani și apoi se regenerează. Durata de exploatare a plantației mamă este de circa șase – șapte ani, unde se pot obține undeva 70-100 000 buc/ha.

Recoltarea ramurilor anuale se face toamna sau primăvara devreme. Ramurile de cel puțin 25 cm și grosime de 6 mm se taie la doi – trei muguri de bază. După recoltare, ramurile se fasonează, în segmente de 20-25 cm. După fasonare butașii se leagă în pachete de 50-52 bucăți, se etichetează, se tratează cu biostimulatori, se stratifică în nisip la T=5-7 grade Celsius în beciuri. Alt sector de producere este școală de butași lignificați – unde se vor planta butașii care au fost puse la stratificare. Astfel, ca la celelalte pepiniere se va face lucrările de pregătire a solului identice, se vor introduce îngrășăminte minerale în doză de 45-90 kg s.a. de P și 60-90 kg s.a. de K. Toamna sau primăvara devreme se face bilonarea la 30-35cm, la 80-90 cm distanță dintre ele.

Primăvara se plantează pe biloane butașii la adâncimea de 18-20 cm vertical, sau puțin oblic la 10-12 cm, lăsând unul – doi muguri la suprafața solului. După plantare solul se irigă, se fertilizează cu norma de 30-45 kg s.a./ha la pornire în vegetație. Toamna după căderea frunzelor, butașii se recoltează manual sau mecanizat, se scot cu plugul PRV-2 sau cu PUV-1, se sortează, se etichetează, se mocirlesc și să stratifică în nisip umed sau șanțuri. Producția de butași este între 90-100 000 unități/ha.

Înmulțirea prin butași semi – lignificați sau verzi se aplică la toate tipurile de arbuști fructiferi.

D. Dodica: Recoltarea se face în plantație mamă de pe tufe de elită, liber de viroze si boli în luna mai-iunie și în stadiu mai târziu iulie-august, dimineața pe timp senin. După recoltare lăstarii se pun în apă, și apoi se face fasonarea la 15-20 cm, tăind doi – trei mm sub nod și la cinci – șase cm deasupra ultimului nod. Aceste lucrări se fac la umbră, în adăposturi pregătite. Butașii fasonați se leagă în pachete de 50-52 bucăți și se tratează pentru câteva secunde cu biostimulatori. Ulterior, înrădăcinarea butașilor verzi se face în sere reci sau încălzite, cu ceață artificială. Butașii se plantează în substrat de nisip, turbă cu schema de plantare de cinci – zece cm între rânduri și patru – cinci cm pe rând și cinci – șapte cm adâncime. Se fac câteva pulverizări cu apă. Temperatura se menține la 2-4 grade Celsius. Se aplică tratamente fitosanitare fungicide sistemice. După o perioadă de înrădăcinare care durează 20-60 de zile, butașii se transportă în ghivece sau în câmp, se mocirlesc, se leagă în pachete 50-100 bucăți, apoi se introduc în nisip umed, unde are loc stratificare.

Primăvara butașii se plantează în școala de butași pentru fortificare. Lucrările de pregătire și întreținere a solului, plantarea butașilor, scosul, clasarea, sortarea și păstrarea butașilor fortificați se face identic ca și la metoda înrădăcinării butașilor lignificați.

Agrobiznes: Care sunt riscurile în dezvoltarea unei pepiniere de arbuști fructiferi în Republica Moldova?

D. Dodica: Afacerea cu producerea materialului săditor, este  total diferit decât cel de plantație de producție. Dezvoltarea unei pepiniere este mult mai complicată. Este nevoie de mai multe resurse financiare, respectarea asolamentului, prezenta cunoștințelor în tehnologia de producere. Riscul este același că în cazul în care nu îngrijim corect, nu pregătim corect solul, sau nu utilizăm apa de irigare la timpul potrivit, atunci materialul săditor nu este bine dezvoltat și nu poate fi vândut la costul dorit și în cantitățile dorite. De asemenea riscul apariției bolilor sau dăunătorilor poate dăuna economic plantele de arbuști fructiferi. Este foarte important să fie respectate toate elementele tehnologice pentru a limita riscurile de producere.

Agrobiznes:  Care sunt cele mai populare culturi ale arbuștilor fructiferi care sunt cultivate în Republica Moldova?

D. Dodica: Culturile bacifere care se cultivă în RM, sunt împărțite în două categorii: culturile tradiționale și culturile de nișă sau de perspectivă. Culturile tradiționale sunt: căpșunul, zmeura, coacăza și agrișul. Culturile de perspectivă este murul, cătina albă, scoruș negru , cornul, afinul. Cele mai întrebate culturi pe piața națională sunt: căpșunul, zmeura, murul, coacăzul negru, cătina alba, goji.

Agrobiznes: Ne puteți oferi niște date statistice despre numărul de pepiniere în Republica Moldova în prezent?

D. Dodica: Conform registrului Agenției Naționale de Securitatea Alimentelor (ANSA) pepiniere autorizate, care pot produce legal material săditor sunt 74, dar pepiniere viabile sunt circa zece.

Potrivit lui Dumitru Rusu, șeful Direcție Control Semincier de la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) a comunicat pentru Agrobiznes cantitățile de producere a culturilor bacifere în anul 2015 și 2016. Astfel, în Republica Moldova, în anul 2015 au fost produse următoarele cantități de culturi bacifere: agrișul 7300 de butași, coacăza neagră – un milion 360 mii, coacăză roșie -71 de mii, mur – 93 de mii și zmeură 415 mii.

În anul 2016 au fost produse oficial: agriș – 181 mii, coacăza neagră un milion 22 mii, coacăza roșie – 194 mii și zmeu 199 mii de bucăți.

Citește și: Secretul unei afaceri cu pepiniere de arbuști fructiferi și căpșun: Sfaturi pentru producătorii de pomușoare