Experienţele demonstrează că o fertilizare corespunzătoare asigură 40-60% din sporul de recoltă. Practicile de fertilizare trebuie să înceapă de la cerinţele plantelor şi de la cunoaşterea solului, ceea ce presupune cartări agrochimice, care să fundamenteze fertilizarea şi amendamentele aplicate.
O fertilizare corectă presupune asigurarea plantelor cu elemente nutritive necesare, în sortimentele solicitate și la momentul potrivit.
Asigurarea macroelementelor de ordin primar (NPK), a celor de ordin secundar (S, Ca, Mg) și a microelementelor pe tot parcursul perioadei de vegetație a plantelor.
Citește și despre Aplicarea azotului pe etape la culturile de toamnă – avantaje.
Diferitele grupe de plante au nevoie de proporții diferite de macroelemente (NPK). De exemplu, cerealele solicită macroelementele în raport de 1:0,5:1; cartoful 1:0,5:1,5; floarea-soarelui în raport de 1:0,6:5,5 etc.
O mare importanță are cunoașterea consumul specific de îngrășăminte exprimat în kg substanță activă pe tona de recoltă și a momentul optim de asigurare a elementelor nutritive.
Plantele trec printr-o perioadă critică situată, de regulă, la începutul vegetației.
Dacă ne referim la cerealele de toamnă, ele au perioada critică la 10-12 zile după răsărire, când au sistemul radicular slab dezvoltat, situat în stratul superficial al solului, unde elementele nutritive au fost levigate.
La fel, primăvara timpuriu, când precipitațiile din perioada de toamnă-iarnă au spălat elementele nutritive din stratul superficial al solului, iar activitatea microbiologică este redusă, duc lipsă în special de azot.
Citește și despre Fertilizarea grâului de toamnă: perioada realizării, norme.
De aceea, se recomandă fertilizarea cu azot imediat ce își reiau vegetația în primăvară.
Perioada critică la porumb este atunci când planta are 4-6 frunze, la sfecla-de-zahăr când are 2-3 perechi de frunze, la soia când are 3-4 frunze etc.
Totodată, plantele au o perioadă de consum maxim, care la cerealele păioase este situată în faza de înfrățire-înspicare, la porumb este situată înainte de apariția paniculului, la sfecla-de-zahăr este la începutul îngroșării rădăcinii, la soia este situată după formarea nodozităților etc.
Printr-un asolament corect întocmit și prin respectarea rotației culturilor se pot obține aceleași niveluri de producție chiar la un nivel cu 30-50% mai mic al necesarului de azot și cu 20-40% al necesarului de fosfor și potasiu.
Eficiența îngrășămintelor poate scădea cu 20-40% atunci când se cultivă soiuri sau hibrizi care nu sunt raionaţi pe zona respectivă sau/și când semănatul depășește epoca optimă.
Densitatea redusă a plantelor scade efectul fertilizării cu 10-25%, deoarece plantele nu valorifică întregul spațiu de nutriție din teren, nu se valorifică în întregime energia solară prin fotosinteză, nu se menține o atmosferă umedă în interiorul lanului pentru a reduce transpirația plantelor, iar în spațiile libere (goluri) cresc buruienile care dijmuiesc recolta.
Atacurile de boală, dăunători și buruieni reduc din eficiența îngrășămintelor cu 20-80% sau chiar pot compromite culturile.
Eficiența îngrășămintelor se reduce cu 20-67% când se aplică o fertilizare neechilibrată și neuniformă.
La calculul dozelor de îngrășăminte trebuie evitată greșeala de a considera că întreaga cantitate aplicată este folosită în anul aplicării.
De asemenea, în cadrul tehnologiilor de cultură, trebuie să se țină seama, pe de o parte, de rezerva de elemente nutritive existente în sol, conform buletinelor de analiză agrochimică, iar pe de altă parte, de cantitățile de elemente nutritive disponibile plantelor din îngrășămintele aplicate, în primul an de folosință.
Coeficientul de folosire a elementelor nutritive din îngrășăminte minerale
Managementul utilizării eficiente a fertilizanților se bazează pe importanţa respectării principiului 4R.
Principiul 4R este un concept dezvoltat în colaborare cu industria de îngrăşăminte minerale şi comunitatea ştiinţifică şi se referă la aplicarea nutrienţilor potriviţi, în cantitatea potrivită şi la momentul şi locul potrivit, astfel încât agricultura să se realizeze într-o manieră sustenabilă.
Acestea sunt principiile după care ar trebui să ne ghidăm atunci când se administrează îngăşămintele minerale.
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. I, Chişinău, 2021.
Comentarii