Fertilizarea cu calciu la măr – când și cum se face

Calciul este un element mineral care influențează direct calitatea fructelor, în special în culturile de măr și păr, unde păstrarea pe termen lung reprezintă un criteriu tehnologic și comercial important.

În perioada de vegetație, pe măsură ce se formează recolta, consumul de calciu variază în funcție de fenofază și de nevoile fiziologice ale plantei. Rădăcinile pomilor absorb slab calciul, care circulă pasiv odată cu seva.

Din acest motiv, nivelul acestui element în fruct depinde de consumul de apă, creșterea activă a rădăcinilor și competiția cu alți ioni, precum potasiul, magneziul și amoniul.

Funcțiile calciului în fruct

Calciul stabilizează membranele celulare, întărește pereții celulari și reduce activitatea enzimelor care degradează pectinele.

Astfel, contribuie la fermitatea pulpei și la comportamentul fructului în depozit. Fructele cu deficit de calciu sunt mai predispuse la dereglări fiziologice, cum ar fi pătarea amară.

Dereglări asociate deficitului de calciu

Pătarea amară – afectează soiurile Golden Delicious, Granny Smith, Jonathan, dar poate apărea și la alte varietăți. Este favorizată de excesul de azot și magneziu, primăveri secetoase, lipsa calciului din țesuturi.

Pete suberificate (cork spot) – se formează sub epidermă, începând din iunie. Se manifestă prin adâncituri mici, verzui, în pulpă. Evoluează odată cu dezvoltarea fructului.

Simptome vegetative: uscarea vârfurilor de creștere, ofilirea pedunculilor florali, coacere prematură, sensibilitate crescută la boli de păstrare.

Cauze ale carenței de calciu

– îmbătrânirea pomilor
– sensibilitatea genetică a anumitor soiuri
– veri toride și secetoase
– soluri grele, cu pH alcalin
– dezechilibre nutriționale din sol (exces de N, K, Mg)
– concurență mare pentru calciu în fazele de creștere intensă a frunzelor și lăstarilor.

Fertilizarea cu calciu – dificultăți și soluții

Deși calciul este prezent în sol, el nu este ușor disponibil. Pomii îl absorb greu prin rădăcină, iar distribuția lui favorizează frunzele și lăstarii în detrimentul fructelor. Din acest motiv, aplicarea foliară este metoda recomandată.

După absorbția prin frunze și fructe, calciul are o mobilitate foarte redusă și este mai mult asimilat de organele plantei pe care a fost aplicat. 

Nivelul optim de calciu în mere pentru excluderea diverselor boli fiziologice:

Se recomandă:

• 5–8 tratamente foliare pe sezon, începând imediat după căderea petalelor, concentrația soluției: 0,5–0,7%
• următoarele tratamente este recomandat a fi efectuate la un interval de circa 14 zile, până la recoltarea fructelor sau până la majorarea conținutului ionilor de calciu (Ca) 5 mg la 100 g masă poroasă a pulpei fructului.

Asimilarea calciului este susținută de prezența borului în sol, care favorizează transportul său. O altă măsură importantă este controlul creșterii vegetative în primele 6–8 săptămâni după înflorire, pentru a reduce concurența dintre frunze și fructe.

Măsuri de prevenție a carenței de calciu

– alegerea solurilor bine drenate
– irigare corectă în perioadele de secetă
– fertilizare cu azot echilibrată
– tăieri moderate pentru un raport stabil între vegetație și fructificare
– evitarea alternanței de rod prin practici agrotehnice coerente
– recoltarea la momentul optim: recolta prea timpurie favorizează opăreala; cea întârziată – sticlozitatea și prăbușirea internă.

Detalii despre Când recoltăm merele: perioada optimă pentru diferite soiuri.

Dezechilibre induse de excesul de calciu

Excesul de calciu poate bloca absorbția altor elemente esențiale, cum ar fi potasiul, magneziul, zincul, fierul și borul. Dereglarea absorbției fierului duce la cloroză calcică.