Fertilizarea orzului și a orzoaicei de toamnă

Consumul specific al orzului pentru producerea unei tone de boabe plus producţia corespunzătoare de paie, este de: 26-29 kg N; 11-13 kg P2O5; 21-25 kg K2O.

Orzul este foarte pretenţios la fertilizare, datorită faptului că: 

• sistemul radicular este slab dezvoltat şi cu o capacitate redusă de absorbţie a elementelor nutritive, având cea mai scăzută capacitate de valorificare a compuşilor greu solubili dintre cereale; 
• are cea mai scurtă perioadă de absorţie a elementelor nutritive în primăvară dintre toate cerealele de toamnă. 

La diferite etape de dezvoltare ale plantelor, necesitatea în elemente nitritive se schimbă esenţial.

Din momentul răsăririi plantelor şi până în faza de înfrăţire, orzul de toamnă este mai pretenţios faţă de nutriţa cu fosfor, carenţa lui în sol în această perioadă micșorează semificativ rezistenţa la temperaturile negative în timpul iernii.

Citește și despre Fertilizarea grâului de toamnă: perioada realizării, norme.

În perioada de înfrăţire de primăvară – apariţia spicului plantele necesită mai mult azot, în faza următoare creşte importanţa potasiului. 

În perioada înspicării –umplerii boabelor din nou creşte necesitatea plantelor în azot.

Crearea condiţiilor optime de nutriţie ale plantelor se face prin aplicarea îngrăşămintelor organice, minerale şi a amendamentelor calcaroase în baza cartării agrochimice şi în funcţie de planta premergătoare, fertilizarea anterioară, gradul de aprovizionare cu apă şi producţia scontată.

Aplicarea înfrăşămintelor organice la orz și orzoaică

Gunoiul de grajd se recomandă la cultura premergătoare, orzul valorifică bine efectul remanent al gunoiului de grajd.  

Aplicarea îngrăşămintelor minerale la orz și orzoaică

Fertilizarea unilaterală numai cu azot, dar mai ales numai cu fosfor nu este indicată pentru că nu duce la obţinerea de sporuri semnificative de producţie, în timp ce costul de producţie se măreşte considerabil.

Doza de îngrăşăminte cu azot, exprimată în substanţă activă, se calculează după următoarea formulă: DN = 27xRs–Ns–Ngg±Npr, unde:

• DN = doza de azot, în kg s.a./ha;                
• 27 = consumul specific al culturii de orz (27 kg N/t de boabe); 
• Rs = recolta scontată, în t boabe/ha; 
• Ns = aportul solului în azot, care se apreciază ca fiind: 20 kg/ha, pentru solurile sărace; 40 kg/ha, pentru solurile cu fertilitate mijlocie; 60 kg/ha, pentru solurile fertile; 
• Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind: 1,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare; 0,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat la planta premergătoare;
• Npr = corecţia în funcţie de planta premergătoare, care se face astfel: se scad 30 kg N/ha, după leguminoasele pentru boabe; se scad 20 kg N/ha, după borceag, lucernă şi trifoi; se adaugă 20-25 kg N/ha, după premergătoarele târzii, care lasă cantităţi mari de resturi vegetale pe teren. 

Doza de azot se corectează în primăvară în funcţie de starea culturii, mărindu-se cu 15-20 kg/ha când cultura are o densitate mică şi o înfrăţire slabă, respectiv reducându-se cu aceeaşi cantitate când cultura are o densitate foarte mare şi plantele sunt bine dezvoltate, existând pericolul căderii şi al atacului de boli.

Corecţia 0 atunci când cultura este normal dezvoltată, cu o densitate optimă. 

De asemenea, doza de azot se corectează şi în funcţie de gradul de aprovizionare cu apă al solului, este redusă când precipitaţiile sunt deficitare şi se mărește când precipitaţiile sunt excedentare comparativ cu media zonei în perioada octombrie-februarie.

În acest sens, se scade şi respectiv se adună câte 5 kg azot pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei, în minus sau în plus. Corecţia 0 este atunci când precipitaţiile sunt normale pentru zonă în perioada octombrie-februarie.     

Dozele de azot utilizate sunt de 50-90 kg/ha pentru orzul de toamnă, 40-80 kg/ha pentru orzoaica de toamnă. 

Toamna se poate aplica 30-40 kg/ha azot la pregătire patului germinativ, dar numai după premergătoarele care lasă solul sărăc în azot (porumb, iarbă de Sudan etc.), mai ales dacă acestea nu au fost fertilizate sau au fost fertilizate cu doze mici de îngrăşăminte.

În general, azotul se aplică primăvara, fracţionându-se astfel: 40-60 kg/ha în timpul iernii sau primăvara devreme, iar restul dozei la alungirea paiului (formarea celui de-al doilea internod).      

Doza de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5), se calculează după următoarea formulă: 

                 DP = 12xRs–Pgg, unde:

• DP = doza de fosfor, în kg P2O5/ha;
• 12 = consumul specific al culturii de orz (12 kg P2O5/t de boabe); 
• Rs = recolta scontată, în t/ha; 
• Pgg = aportul în P2O5 al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind 0,8 kg P2O5 pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare. 

Pe solurile cu un conţinut mai mic de 5 mg P2O5/100 g sol, doza de P2O5 se majorează cu 15-20 kg/ha pentru fiecare mg P2O5 sub această limită. 

Pentru orz, conţinutul optim de fosfor mobil din sol este de 8-10 mg P2O5 la 100 g sol. Doza de îngrăşăminte cu fosfor este cuprinsă între 60 şi 80 kg P2O5/ha. 

Îngrăşămintele cu fosfor simple de tip superfosfat se administrează prin împrăştiere uniformă la suprafaţa solului şi se încorporează odată cu arătura. 

În cazul când nu e aplicat sub arătură, îngrăşămintele fosfatice se vor administra la pregătirea patului germinativ sau localizat  la semănat sub formă de îngrăşăminte complexe care au o solubilitate mai mare.     

Îngrăşămintele complexe ce se administrează toamna trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului (de exemplu, îngrăşăminte complexe de tip 11:48:0, 12:52;0) sau într-un raport egal (de exemplu, 20:20:0, 21:21:0, 22:22:0, 15:15:15, 16:16:16 etc.).

Dacă îngrăşămintele complexe se administrează la desprimăvărare, acestea trebuie să aibă un raport N:P în favoarea azotului (de exemplu, îngrăşăminte complexe de tipul 20:10:0, 26:13:13, 20:10:10 etc.).

Îngrăşămintele potasice sunt necesare numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 18 mg K2O/100g sol), mai ales pentru orzoaică, potasiul favorizând acumularea amidonului în boabe, mărind astfel calitatea boabelor pentru bere.

Atunci când se impune administrarea potasiului, doza este cuprinsă între 40 şi 60 kg K2O/ha. Se poate utiliza sarea potasică, care se administrează sub arătură, sau îngrăşăminte complexe, care se administrează la pregătirea patului germinativ sau la desprimăvărare. 

În condiţii de irigare, dozele de îngrăşăminte chimice se majorează cu 20%. Pe solurile acide se aplică amendamente.

Citește și Recomandări la semănatul culturilor de toamnă.

Se recomandă să se aplice 3-6 t/ha de amendamente calcaroase, de preferinţă plantei premergătoare orzului, odată la 6-7 ani, încorporate sub arătură.

Aplicarea îngrăşămintelor foliare la orz și orzoaică

Fertilizarea foliară nu înlocuieşte fertilizarea de bază, ci doar o completează, atât cu macroelemente (N, P, K) cât mai ales cu microelemente, contribuie la dezvoltarea elementelor productivităţii, mai ales a elementelor productivităţii spicului.

Se efectuează 1-2 administrări cu îngrăşăminte foliare, la începutul alungirii paiului şi în faza de burduf-înspicat.      

Sunt recomandate îngrăşămintele foliare cu raportul egale între N:P:K. Fertilizarea foliară trebuie asociată cu combaterea chimică a buruienilor, combaterea bolilor foliare sau a dăunătorilor.

   Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. II, Chişinău, 2021. Ion V. Fitotehnie, USAMV, București, 2010.