Din cauza condițiilor climaterice cu precipitații repetate și abundente are loc devoltarea putregaiului la floarea soarelui (cenușiu – Botrytis cinerea, alb – Sclerotinia sclerotiorum), care produce pagube considerabile la această cultură.
Simptome
Ciuperca Botrytis cinerea parazitează numai pălăriile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de boala cu scleroţi, dar sunt mai bine delimitate. În dreptul petelor, pe ţesuturile moi şi putrede, apare un puf cenuşiu.
Boala poate să cuprindă întreaga pălărie şi se extinde pe suprafaţa seminţelor, unde apare culoarea cenuşiu-verzuie, între seminţe apar scleroţi mici, negri. Acestea au suprafaţa pătată, fără luciul caracteristic, cad uşor din încăperile lor și îşi pierd parţial capacitatea de germinaţie. Miezul seminţei este amar.
În condiţiile cu alternare bruscă a perioadelor secetoase cu ploioase se produce atacul de diverse specii de pătări ale florii soarelui, printre care: fomoza – Phoma herbarum, fomopsis – Phomopsis helianthi, alternarioza – Alternaria tenuis ş.a, simptomele cărora se dezvoltă pe frunze, tulpini şi capitule.
Măsuri de prevenire și combatere
La depistarea primelor simptome ale bolilor se vor efectua evidențe sistematice pentru eliminarea plantelor atacate din cultură. Tratamentele chimice se vor efectua cu fungicide utilizate la cultura de floarea soarelui omologate și înregistrate conform Registrului de Stat, apoi se va face desicarea floarei soarelui înainte de recoltare.
Măsurile de prevenire și combatere se cer a fi efectuate în mod operativ, pentru a nu admite extinderea bolilor și a preveni astfel pierderile care pot fi cauzate de maladiile la floarea soarelui.
Sclerotinia sclerotiorum
Boala este una dintre cele mai răspândite şi păgubitoare pentru cultura florii soarelui, în unele ţări înregistrându-se pierderi de 60-90% din producţie. Dintre speciile mai frecvent atacate fac parte sfecla, soia, lucerna, morcovul, ţelina, pătrunjel, etc.
Simptome
Boala afectează rădăcinile, tulpinile, inflorescenţele şi seminţele, fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaţii din toamnă, deşi pot fi atacate şi plantele abia răsărite. Primele simptome se observă pe tulpina tânără, unde apar pete galben-brune ce pot înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantă putrezită cade şi piere.
A doua faza de atac se observă atunci când plantele au 90-100 cm înălţime şi încep să formeze inflorescenţe. La baza acestor plante apare o zona sau un inel de mucegai de înălţime variabilă, sub care ţesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu, iar planta suferă o ofilire totală sau se usucă.
Seminţele de pe inflorescenţele infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se crapă foarte uşor, iar miezul este brun, acoperit de miceliu si cu un gust rânced. Aceste seminţe au capacitatea germinativă scăzută. După căderea seminţelor şi a lăcaşelor lor, din pălărie rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect numit „mătură”.
Prevenire și combatere
Preventiv se recomandă rotaţia culturilor, evitarea terenurilor joase cu exces de umiditate, efectuarea de arături adânci de toamnă, cultivarea soiurilor şi hibrizilor rezistenţi.
Comentarii