Chiar dacă în anul 2018 au fost înregistrate unele dintre cele mai înalte recolte de struguri, totuși, calitatea a o bună parte din aceștia a fost scăzută. Asupra calității și cantității de recoltă acționează mai mulți factori, care, în complex, crează condiții favorabile pentru dezvoltarea viței de vie. Astfel, Oficiul Național al Viei și Vinului a organizat un seminar în cadrul căruia, Franck Mazy – expert în domeniul vitivinicol din Franța, a prezentat practici eficiente de fertilizare a viței de vie în condițiile Republicii Moldova.
Franck Mazy are o experiență de peste 25 de ani în Franța și oferă consultanță viticultorilor din Moldova deja de 12 ani. Acesta susține că, managementul solului și fertilizarea corectă a acestuia au un impact relevant asupra calității strugurilor și nemijlocit a vinului. Iar pentru a obține succes, producătorii din Moldova, ar trebui să se axeze pe practici noi de fertilizare și de întreținere a solului.
„Viața solului și materia organică este importantă, iar producătorii din Moldova, în mare parte, pun accent doar pe fosfor și azot. Majoritatea elementelor ce nu sunt asimilabile au nevoie de microorganisme pentru a deveni accesibile plantei. La fel, este foarte importantă oxigenarea solului, ce poate fi asigurată prin lucrări cu cizelul. Este o măsură eficientă, deoarece straturile de sol nu sunt schimbate cu locul, iar scopul este atins. Recomand tuturor producătorilor să efectueze analiza solului, înainte de a întreprinde administrarea îngrășămintelor. Dacă e să ținem cont de importanță, analiza solului este foarte ieftină”.
Prin lucrările efectuate, viticultorii trebuie să asigure:
- furnizarea elementelor prezente în sol și reciclarea elementelor produse de plante și returnate prin forma lor organică;
- compensarea pierderilor prin furnizarea elementelor de către om;
- aceste contribuții externe trebuie făcute în forma lor asimilabilă, sau într-o formă accesibilă de către sol și de biomasa sa;
„Umiditatea, aerarea, rezistența la lucru și căldura depind de structură și textură, pe care noi trebuie să le menținem în condiții optime. Pentru a asigura dezvoltarea normală a viței de vie, este necesar de evoluat parametrii ca: carbon, azot, materia organică, minerale, oligo-elemente, capacitatea de Schimb Cationic (CSC), pH. N, P, K – tradițional și elementele secundare Ca, S, Mg, sunt deosebit de importante, care împreună cu oligoelementele – fier, cupru, mangan asigură dezvoltarea normală a plantei. La fel, pentru a cunoaște ce lucrări trebuie efectuate trebuie să ținem cont de: indicele puterii de clorozare, conținutul de calcar total și calcar activ”.
Mărirea cantității de humus în sol
Un important rol în obținerea recoltelor de calitate îi revine humusului, acesta fiind sursă de carbon și de azot, reglatorul stocului de elemente fertilizante, aduce o serie de microorganisme și conține substanțe de creștere.
„Cu un an înainte de plantare, este importantă semănarea ierburilor leguminoase, crucifere pentru a asigura solul cu îngrășăminte verzi, permite decompactarea și restructurarea solului, asigura solul cu substanțe nutritive, limita dezvoltarea buruienilor și eroziunii. Sunt mai multe tipuri de plante ce pot fi utilizate ca îngrășăminte verzi: ovăs, boboase, muștar, ridiche, mix de diferite specii. Fiecare plantă are avantajele și dezavantajele sale. Pentru a utiliza un anumit amestec de îngrășăminte vegetale, trebuie de analizat exigențele solului. Dacă solul este prea argilos, recomand plante ce au rădăcină groasă și pătrund mai adânc în sol. Ceea ce ține de lucrarea solului, aceasta poate fi efectuată cu afânător cu un dinte, cu 3 dinți, cizelator, pentru a evita tasarea solului. Sunt locuri unde stratul fertil de sol este destul de mic, acolo pot fi utilizate utilaje ce evită răsturnarea brazdei, ce respectă orizonturile solului. Prefer afânătorii cu dinți, ce distrug crusta și afânează bine”.
Sistemul de întreținere a solului
Potrivit expertului, erbicidările excesive trebuie înlocuite cu alte metode de întreținere a solului. O metodă eficientă ar fi erbicidarea pe rând și înierbarea între rânduri, ce are un impact mai redus asupra mediului sau înlocuirea erbicidării cu lucrarea solului pe rând.
„Necesitatea înlocuirii erbicidării vine în urma exigenților crescute a consumatorilor, ce doresc produse sănătoase, fără tratări. La înierbare este foarte importantă mărirea cantității de azot administrată, luând în calcul partea ce va fi consumată de către plantele semănate între rânduri. În viile tinere nu recomand erbicidarea, solul trebuie întreținut ca ogor negru. Înainte de plantare este important de efectuat o analiză a solului pe două orizonturi: 0/30cm și 30/60cm. Aceasta trebuie să includă: granulometria (argilă + nămol + nisip); % materiei organice, C/N, CSC (Capacitatea Schimbului Cationic); conținutul de calcar total + calcar activ + IPC (Indicele Puterii de Clorozare); conținutul de P, K, Mg. Nu este nevoie să se analizeze oligoelementele”.
Avantajul înierbării solului în raport cu ogorul negru: rădăcinile butucilor sunt în profunzime. Acest lucru poate da mai multă mineralitate vinurilor. Însă, totodată, expertul atenționează că lucrările excesive destructurează solul.
„În viile unde este făcută lucrarea integrală a solului cantitatea de azot este mai mare. Dacă solul este lucrat, reoxigenat, este reactivată activitatea microbiană ce contribuie la mineralizarea azotului, acesta devine accesibil viilor. La lucrarea totală a solului, fără erbicidare, rădăcinile pătrund mai adânc. Am observat că, în Republica Moldova se erbicidează drumurile, ceea ce duce la distrugerea și eroziunea solului. categoric nu recomand acest lucru”.
Aplicarea localizată a azotului
O măsură ce permite reducerea cheltuielilor, dar și mărirea eficienței produsului administrat este aplicarea localizată a azotului.
„Cred că azotul trebuie localizat, deoarece acesta este asimilat mult mai ușor de plante. Am determinat cantitatea de azot în timpul vegetației și cantitatea de azot în must, aceasta variază. Astfel, mai bine administăm mai puțin azot în locul necesar, localizat, decât mult – împrăștiat fără rost. Localizarea permite reducerea cantității de la 80 la 50 de unități”.
Influența stresului hidric asupra calității vinului
„În Moldova est accentuat stresul hidric. Deseori, stresul hidric este asociat stresului azotic. Stresul hidric uneori este binevenit, când asigură majorarea cantității de zahăr, aciditatea și aroma necesară. Însă, dacă este prelungit, stresul hidric determină o scădere a parametrilor de calitate, să nu mai vorbim de aspectul cantitativ. Stresul hidric prea puternic implică, într-adevăr, disfuncții de ordin fiziologic: activitatea fotosintetică scade paralel cu transpirația plantei, uneori ar putea ajunge până la blocarea maturității. Stresul hidric prelungit agravează mai întâi lipsa de aciditate, din cauza blocajelor de fotosinteză și de niveluri mai scăzute de acid malic. Deficitul hidric excesiv crește pH, ceea ce determină o creștere a fenomenelor de oxidare și o limitare a efectului SO2 în vinuri, prin urmare, un risc crescut de creștere microbiană. Lipsa acidității are, de asemenea, un efect negativ din punct de vedere organoleptic: la vinul roșu, de exemplu, amărăciunea și astringența sunt diminuate. Viile afectate de stres au frunze mai palide, iar dacă problema a avansat frunzele se usucă și cad. Prima simtomă a stresului hidric este ofilirea vârfurilor lăstarilor și lăsarea acestora în jos. În sudul Franței, dar și în Moldova, deseori, vița de vie are de suferit din cauza acestuia”.
Fertilizarea viței de vie
„Fertilizările din primăvară vor avea efect abia peste câteva luni, până la înflorire via se dezvoltă din propriile rezerve. Astfel, sunt necesare fertilizările de toamnă, ce asigură rezistența la ger în perioada rece și dezvoltarea în primăvară. Rădăcinile axiale pe care se formează perișorii absorbanți, trebuie să-și dezvolte rădăcinile ce asigură absorbția elementelor în luna mai. Deci, dacă via nu este fertilizată, ea nu se dezvoltă normal. Dacă planta caută elemente în sol, pierde din capacitatea de a fi viguroasă. Este important în timpul înflorii via să aibă suficient azot, deoarece concomitent se formează mugurii pentru anul viitor. Pentru a asigura calitatea vinului, potențialul aromatic, azotul trebuie administrat și în timpul coacerii bobițelor”.
Fosforul are rolul de a facilita dezvoltarea rădăcinilor, fructificarea și creșterea plantelor. Potasiul este „autobuzul de zahăr”, asigurând fluxul de zahăr spre fructe și rădăcini, favorizează fotosinteza.
„Cel mai mult vița de vie are nevoie de potasiu. Iar pentru a asigura planta cu acesta, este necesar de respectat raportul dintre cantitatea de frunze și struguri. Dacă sunt prea puține frunze, strugurii nu se maturizează. Carența de potasiu poate fi confundată cu carența de magneziu, însă la potasiu frunza este mai puțin plastică. În Moldova carența de potasiu este des întâlnită, mai ales la sfârșitul sezonului”.
Sisteme de fertilizare
Înainte de plantare trebuie administrate minerale : Fosfor, Potasiu, Calciu și Magneziu și îngrășăminte organice: ameliorator organic granulat, compost. Este important să nu folosiți produse pe bază de azot (minerale sau organice).
„Viile tinere nu consumă multe substanțe fertilizante. Puteți folosi o doză mică de amelioratori organici granulați de 1200 kg/ha pentru a restitui pierderea anuală de humus. În viile pe rod există 2 tipuri de fertilizare a viilor mature: de corecție – aport de elemente precum magneziu sau potasiu pentru a corecta o deficiență; fertilizarea de lucrare – aport de elemente pentru a restitui pierderile. Este important să faceți în fiecare an pe diferite parcele analize de sol doar pe un orizont: 0/40cm. Alte orizonturi nu sunt importante, deoarece 70% din sistemul radicular este localizat în primi 60 de centimetri”, a conchis Franck Mazy.
Necesitățile viei:
- Azot : de la 30 la 60 (sau 80) unități/ha/an sau kg de azot curat/ha/an;
- Fosfor : de la 0 la 25 unități/ha/an sau kg de fosfor /ha/an;
- Potasiu: de la 60 la 90 unități/ha/an sau kg de potasiu/ha/an;
- Magneziu: de la 20 la 30 unități /ha/an sau kg de magneziu/ha/an;
Comentarii