Tocarea fină a resturilor vegetale de porumb urmată de o încorporare superficială, sau „mulcire”, poate fi utilă în cadrul programelor de acțiune privind nitrații.
Însă această practică aduce și alte avantaje importante: contribuie la combaterea dăunătorilor care perforează tulpinile (sfredelitorul porumbului și sesamia) și reduce riscul de apariție a micotoxinelor, potrivit unui studiu realizat de institutul sectorului vegetal Arvalis din Franța.
Resturile de porumb au un raport carbon/azot (C/N) ridicat, de aproximativ 50, ceea ce favorizează imobilizarea azotului mineral de către microorganismele solului implicate în descompunerea acestora.
Cu alte cuvinte, microorganismele consumă azotul mineral din sol pentru a descompune resturile culturii – până la 30 de unități de azot pot fi astfel utilizate.
Tocarea fină a resturilor de cultură, urmată de încorporarea lor în sol, accelerează procesul de descompunere și limitează consumul de azot mineral de către microorganisme.
Beneficiile mulcirii sunt vizibile și atunci când, după porumbul pentru boabe, se înființează o cultură de cereale sau un covor vegetal printr-o lucrare superficială a solului.
Mulcirea porumbului – un pas util în combaterea sfredelitorilor
Combaterea sfredelitorului și a sesamiei începe încă din toamnă, printr-o bună gestionare a resturilor vegetale. Tulpinile și resturile de porumb reprezintă un refugiu pentru larvele insectelor dăunătoare, care pot ierna în acestea și genera, anul următor, noi populații de fluturi.
Scopul gestionării resturilor este reducerea populațiilor de dăunători, expunând larvele la frig, la acțiunea ciupercilor, bacteriilor, virusurilor și a păsărilor.
O gestionare rapidă, imediat după recoltare, este cu atât mai eficientă dacă se aplică la nivelul unei întregi zone agricole.
Pentru a accelera degradarea resturilor, mulcirea imediat după recoltare este minimul recomandat. Tocarea sub heder este adesea insuficientă, chiar dacă are un anumit efect.
O tocare simplă, imediat după recoltare, distruge între 50 și 70% dintre larve, iar dacă este urmată de o lucrare superficială a solului, eficiența crește la 75–85%. În cazul îndepărtării coletului, eficiența ajunge la 95%.
Reducerea riscului sanitar prin mulcirea porumbului
Prezența galeriilor produse de larvele sfredelitorilor crește riscul de deteriorare a calității sanitare a porumbului.
Leziunile de pe tulpini și știuleți devin porți de intrare pentru ciuperci din genul Fusarium, precum F. graminearum și F. verticillioides, responsabile de producerea micotoxinelor – deoxinivalenol (DON) și fumonisine.
Resturile de porumb constituie, de asemenea, un suport pentru agenții patogeni care se conservă sub formă de spori și pot fi transmiși culturii următoare.
O gestionare atentă prin tocare și încorporare permite reducerea cantității de inocul și diminuarea riscurilor de contaminare pentru cultura următoare.
Mulcirea contribuie la limitarea răspândirii bolilor fungice în culturile ce urmează după porumb.
Bolile vizate sunt fuzarioza, helmintosporioza și rugina porumbului. Tocarea fină a tulpinilor și frunzelor accelerează descompunerea acestora și reduce considerabil presiunea patogenă în monoculturile de porumb.
În cazul grâului cultivat după porumb, mulcirea reduce în principal riscul de fuzarioză.
Comentarii