‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
joi, 18 aprilie, 2024
8.3 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleGheorghe Jigău: Există câteva reguli de întreținere corectă a solurilor irigate

Gheorghe Jigău: Există câteva reguli de întreținere corectă a solurilor irigate

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

Pe lângă importanța economică pe care o aduce irigarea, la realizarea acesteia nu ar trebui să uităm rolul unei întrețineri corecte a solurilor irigate.

Detalii despre apa pretabilă pentru irigare găsiți pe acest link, iar în acest articol relatăm recomandările doctorului în științe agricole – Gheorghe Jigău privind întreținerea solurilor irigate.

Acestea au fost prezentate unui grup de formatori în cadrul programului de instruire a formatorilor „Irigarea la scară mică și practici de agricultură adaptivă la schimbările de climă”, organizat de Asociația Națională de Dezvoltare Rurală (ACSA) cu suportul UCIP IFAD.

Măsurile de management sustenabil al solurilor în regim irigabil includ acţiuni: tehnice, tehnologice, agroameliorative şi organizaționale.

Atunci când vorbim de măsurile tehnice ce pot fi întreprinse, trebuie să ținem cont de:

  • reducerea intensității „ploii artificiale”; 
  • reducerea diametrului picăturilor de apă; 
  • reducerea înălțimii de cădere a picăturilor de apă și, respectiv, a „forței vii” și  „agresivității” acestora în relațiile cu suprafața solului; 
  • asigurarea unui unghi de 900 de cădere a picăturilor de apă; 
  • reducerea dimensiunilor și gradului de tasare a bandelor/urmelor lăsate de roțile agregatelor pentru irigare; 
  • afânarea spațiilor bătătorite și reducerea la minimum a scurgerilor superficiale în  cadrul acestora; 
  • utilizarea de tehnologii noi de irigare, inclusiv implementarea sistemelor de irigare cu  presiune mică.

Printre măsurile tehnologice este recomandat să realizăm:

‹ adv ›
  • modificarea intensității „ploii artificiale” pe parcursul udării; 
  • practicarea udărilor discontinue (cu întrerupere); 
  • reducerea normelor de udare și sporirea frecvenței udărilor; 
  • alternarea udărilor cu diferite norme (mare, moderată, mică/ușoară) pentru a asigura menținerea unor nivele optimale de umiditate a solurilor pe întreaga grosime a profilului solului; 
  • efectuarea udărilor în fazele timpurii de dezvoltare a plantelor de cultură cu norme de  apă sub cantitățile care provoacă scurgerile superficiale; 
  • ajustarea intensității tehnologiilor practicate pe terenurile irigate la nivelul real al fertilității solurilor.
  • practicarea unor regimuri de irigare diferențiată în funcție de faza de dezvoltare a plantelor de cultură.

În condiții de secetă de primăvară, pentru culturile de toamnă (grâu, orz, rapiță) irigarea se va efectua cu cantități de apă necesare pentru a menține nivelul de umiditate în stratul 0-30  cm la nivelul 0,7-0,8 CC. 

Pentru culturile de primăvară normele de irigare vor fi calculate la menținerea  umidității în stratul 0-15 cm la nivelul 0,7 CC. În cazul culturilor de primăvară este necesar ca spațiul dintre rânduri să fie acoperit cu resturi vegetale (mulci organic) nu mai puțin de 35- 40%, în funcție de expoziția reliefului și unghiul de înclinare.

Degradarea fizică a solurilor, vânturile puternice și uscate frecvența cărora a sporit semnificativ sunt principalii factori care cauzează pierderi semnificative de apă din sol și aridizarea stratului agrogen al solurilor. 

‹ adv ›

Motiv din care, este recomandată realizarea unor măsuri agroameliorative:

Sporirea capacității de înmagazinare a apei în sol (arătură adâncă în cazul solurilor cu alcătuire granulometrică fină odată la 3-4 ani, iar și în cazul solurilor cu strat subarabil hardpanizat. În plus, trebuie realizate lucrări de pregătire a stratului germinativ, afânări adânci fără întoarcerea brazdei cu păstrarea resturilor vegetale la suprafața solului etc.).

Conservarea resurselor de apă în sol prin formarea stratului de mulci organo-mineral cu grosimea 6-12 cm în cadrul unor tehnologii agricole resursoconservative.

În acest context, soluționarea acestor două obiective presupune optimizarea însușirilor fizice ale solurilor, care în mod direct depind de procedeele de lucrare a solurilor.

Cercetările au arătat în cadrul sistemului No-till se asigură cele mai mari rezerve de apă utilă în straturile 0-30, 0-50, 0-100 și 0-150 cm, aici înregistrându-se și cele mai mici consumuri la evaporarea fizică.

În același timp, cercetările au mai arătat că pe parcursul  perioadei de vegetație în soluri deja în luna iunie se restabilește stratul subarabil (moștenit de la sistemul agricol practicat anterior).

Ca urmare, sistemul radicular al plantelor se concentrează doar în stratul arabil, rezervele de apă sunt accelerat consumate la evapotranspirație.

Ca urmare, pe parcursul vegetației conținutul de apă este în exclusivitate dependent de regimul pluviometric. Aportul de apă în stratul arabil prin ascensiune capilară din straturile subiacente este limitat de efectul de barieră mecanică exercitat de stratul subarabil.

În același timp, sistemul fără afânare adâncă, fără întoarcerea brazdei cu păstrarea resturilor organice la suprafața solului (mulci organic) se caracterizează cu un grad maximal de stabilitate a regimului umidității în stratul arabil pe parcursul perioadei de vegetație.

Aceasta implică concluzia că practicarea sistemului No-till implică, în mod obligatoriu, o perioadă de 5-7 ani de restabilire a unui grad unui stabil de uniformitate a stratului agrogen (Jigău, 2018).

Este recomandată nivelarea din toamnă a suprafeței solului și condiționarea acesteia înainte de semănatul culturilor de primăvară.  

Fertilitatea organică prin includerea ogorului sideral în asolament, cultivarea culturilor succesive și culturilor intercalate, încorporarea sistematică a resturilor vegetale în sol.

În scopul reducerii riscului solonețizării secundare și sporirii „imunității sodice”, se recomandă încorporarea odată la 2-3/3-4 ani, în funcție de starea solului, a 3-4 t/ha de carbocalc (deșeuri de la fabricile de zahăr). 

Efecte bune asigură deșeurile din industria de prelucrare a fructelor, legumelor și strugurilor. 

Sporirea gradului de acoperire a suprafeței solului prin cultivarea culturilor intermediare, asigurarea acoperirii permanente a solurilor cu mulci organic.

Fisurarea solurilor greu permeabile pentru apă.

Normele de irigare pot fi calculate doar pentru terenurile cu  înclinarea <1°. În cazul terenurilor cu înclinarea >1° se recomandă utilizarea coeficienților de reducere a normelor de udare.

Coeficientul de reducere a normei de irigare în funcție de înclinarea terenului

Legile ecologice privind irigarea: 

  • prima și cea mai importantă lege ecologică a irigării presupune adaptarea tuturor elementelor tehnologice la condițiile de landșaft; 
  • legea a doua – udarea se efectuează până la conturarea primelor semne de reducere a capacității de înmagazinare a apei în sol – punctul de demarare a scurgerilor superficiale. Este necesar ca scurgerile superficiale să nu depășească ½ (2,0-2,5 t/ha) din viteza procesului pedogenetic (4,68 t/ha), în condiții când densitatea aparentă  alcătuiește 1,0-1,3 g/cm3
  • legea a treia – asigurarea în stratul arabil și cel imediat subiacent a dinamicii densității aparente în intervalul 1,08-1,25 g/cm3. La valori <1,08 g/cm3 persistă riscul demarării  procesului de formare a scurgerilor superficiale a stratului 0-5-8 cm cu grad de  coeziune extrem de mic. La valori >1,25 g/cm3 se atestă începuturi de scurgere a apei  pe suprafața solului.

Programul de Instruire (de Formare a Formatorilor) a fost organizat în cadrul Proiectului Îmbunătățirea Capacităților pentru Transformarea Zonei Rurale (TRTP) conceput pentru a sprijini investițiile în infrastructura rurală productivă (GRANT IFAD) și consolidarea fermierilor mici (până la 10 hectare) și a afacerilor din zona rurală prin promovarea implementării tehnologiilor climatice inteligente.

‹ adv ›

Advertoriale

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›