Înmulțirea iepurilor – perioada optimă, particularități

Înmulțirea (reproducerea) iepurilor are loc atunci când sunt bine dezvoltate organele genitale și iepurele atinge maturitatea sexuală.

Apariția maturității sexuale este relativ apropiată la masculi și femele și este influențată de hrană, condițiile create, precocitatea rasei, etc.

În general se poate afirma că maturitatea sexuală la iepuri se instalează la vârsta de 4-5 luni (în dependență de rasă).

Momentul optim pentru reproducere

Dacă permitem tineretului cunicul să se reproducă înainte de vârsta și dezvoltarea corporală optimă, apar mai multe probleme, cum ar fi: femele cu distocii, rămân în creștere, producție mică de lapte, iar masculii au sperma necorespunzătoare și se epuizează sexual rapid.

Momentul optim de reproducere variază în funcție de rasă și de condițiile de întreținere (alimentație). Per general, se pune accent ca iepurii să fie folosiți la reproducere abia atunci când ating 70 – 75% din masa corporală a individului adult din rasa respectivă și vârsta de 6 – 8 luni.

Vârsta optimă de împerechere la iepuri

Vârsta optima pentru prima împerechere este de 5 – 6 luni pentru rasele mijlocii, 8 – 9 luni pentru rasele uriașe și 4 – 5 luni pentru rasele mici.

Monta (împerecherea) se face dimineața între orele 6-7 și seara între orele 18-20 în timpul verii și între orele 10 și 15 în timpul iernii. 

Însămânțarea naturală la iepuri

Momentul efectuării montei la iepuri este dependent de cel al depistării femelelor în călduri. Cele mai intense călduri la iepuroaică se manifestă după fătare la 1-3 zile, la 9-12 zile și la 28-30 de zile.

Citește aici despre Cum protejăm iepurii de temperaturi înalte.

Cum să depistezi dacă o iepuroaică se află în perioada căldurilor:

• femelele sunt neliniștite, se agită in cușcă, răscolesc așternutul;
• își smulg părul de pe abdomen, fac cuib;
• organele genitale externe sunt de culoare roșie-aprins;
• iepuroaica fiind inclusă în cușcă la mascul accepta monta cu ușurință.

Momentul încheierii actului este pus în evidență de faptul că masculul scoate un sunet specific și cade lateral. După realizarea montei, iepuroaica se readuce în cușca din care a fost luată, notând pe fișa ei individuală data montei, masculul care a efectuat-o și data probabila a fătării.

De regulă, masculul efectuează 2 zile consecutiv monta, iar în ziua a treia este lăsat în repaus. 

Programarea la montă a femelelor trebuie să se aibă în vedere numărul de pui fătați. Astfel, femelele care au dat naștere la mai puțin de 5 pui, pot fi montate la 5-6 zile după fătare, cele care au fătat între 5-7 pui, la 8-15 zile de la fătare, pe când cele care au fătat mai mult de 8 pui vor fi montate la 24-48 de ore după încărcarea puilor. 

Însămânțarea artificială la iepuri

Creșterea iepurilor în sistem intensiv a făcut necesară perfecționarea continuă a metodelor de reproducere, în care însămânțare artificială ocupă un loc prioritar. 

Însămânțarea artificială are următoarele avantaje:

• respectarea fluxului tehnologic din fermă prin programarea grupată a montelor și a fătărilor;
• se elimină nesiguranța împerecherii;
• se reduce numărul de masculi (un mascul poate fecunda 2000-5000 de femele anual). 

Principiul însămânțării artificiale la iepuri cuprinde mai multe etape:

• Alegerea reproducătorilor masculi, constituie o operațiune importantă deoarece iepurele este un animal fricos, la care procesul de inhibiție este puternic. Masculii aleși trebuie sa corespundă rasei, să fie sănătoși, bine dezvoltați, să nu transmită anomalii congenitale, să aibă greutatea corporală adecvată conform vârstei.  
•  Inducerea ovulației la iepuroaică, este necesar a fi realizată hormonal (cu extracte purificate), deoarece în mod natural la iepuroaică survine doar în urma actului (montei propriu-zise). 
• Recoltarea spermei, se face cel mai frecvent cu vagina artificială. Prin camuflarea vaginei artificiale se pot folosi un manechin împăiat sau un fel de mănușă din piele de iepure. Imediat după recoltare, materialul seminal este supus controlului calitativ și cantitativ, iar apoi diluat și conservat. 
• Inocularea spermei (însămânțarea artificială propriu-zisă), constă în depunerea spermei in căile genitale a femelei cu ajutorul unei pipete gradate de 1ml. Capătul subțire a pipetei este curbat sub un unghi de 15⁰, iar la capătul opus este atașată o seringă pentru aspirarea și înlocuirea spermei în căile genitale femele. 

Fătarea (parturiția) la iepuri

Înainte de fătare iepuroaica este agitată, mărunțește paiele, își smulge părul din regiunea pieptului și a abdomenului, pe care îl aranjează în amestec cu paiele, iar din mameloane la o ușoară atingere lasă lapte. 

Parturiția la iepuroaica are loc de obicei noaptea sau spre dimineață, dar se desfășoară și pe parcursul zilei. În mod obișnuit ea este ușoară și durează 10-25 de minute.

În momentul declanșării fătării, iepuroaica ia o poziție ghemuită, care-i permite să ajute cu dinții la extragerea puilor. După finisarea acestui proces, iepuroaica eliberează fiecare pui tăind cu dinții învelitorile fetale și apoi cordonul ombilical, mănâncă placenta , linge puiul și îl orientează cu botul înspre sfârcuri pentru sunt.

Pentru a-i proteja termic femela îi acoperă cu părul smuls de pe corp. La naștere puii au o greutate între 50 și 70 de grame. 

De ce iepuroaică își mănâncă iepurii

Stările de canibalism pot sa apară și la iepuri. Unele iepuroaice își mănâncă puii, fenomen determinat de carențe alimentare în perioada de gestație, de absența apei imediat după fătare, de declanșarea stării de frică provocată de zgomote, de prezența unor rozătoare sau a persoanelor străine. 

După încheierea fătării, se verifică cuibul, ocazie cu care se înregistrează numărul de pui fătați și se îndepărtează puii morți. Controlul cuibului se efectuează în absența femelei, după ce în prealabil se spală pe mâini cu săpun fără miros. Cuibul se verifică zilnic timp de 21 de zile după fătare, după care se scoate din cușca de creștere sau se închide. 

Citește și despre Diareea și balonarea la iepuri. Cauze, tratament.

Înțărcarea iepurilor

Puii de iepure încep să consume nutreț de la 15-20 de zile.

Înțărcarea se consideră că poate fi: târzie, la 5-6 săptămâni, normală la 4 săptămâni, precoce la 25 de zile, extrem de precoce la 16-19 zile (în condiții experimentale).

Înțărcarea mai târzie nu prezintă niciun avantaj, cu excepția producerii de tineret de carne, în vârstă de 8 săptămâni, care este direct valorificat pentru carne, la 1,7-1,8 kg greutate vie, fără a suferi șocul de înțărcare. 

Cât timp se utilizează iepurii pentru reproducție

Durata e folosire a iepurilor poate fi de până la 3-4 ani pentru masculi și 5-6 ani pentru femele, în funcție de ritmul reproducerii și tehnologia utilizată.

Tehnologia actuală în țară, prevede folosirea la reproducere timp de 3 ani. Mai sunt întâlnite și alte tehnologii, unde animalele sunt folosite 12 luni, chiar 5-7 luni, adică 5-6 fătări, cu ritm de reproducere foarte intens (monta în ziua fătării). 

În funcție de condițiile de hrănire și adăpostire ale crescătoriei există posibilitatea realizării dirijate a unui anumit ritm de reproducere a femelelor. 

Află aici despre Boli produse de paraziți la iepuri – simptome.

După intervalul de timp între două fătări succesive ritmul de reproducere poate fi:

• Extensiv, când după o perioadă de alăptare de 25-42 de zile, iepuroaicele sunt date la montă, realizând un interval între două fătări succesive de 75-92 de zile.
• Semi-intensiv, când se realizează un interval între două fătări succesive de 45-60 de zile. Prin realizarea primei monte după 15 zile de la fătare. 
• Intensiv, când fătările se succed la un interval de 35-42 de zile. Pentru aceasta muntele trebuie să aibă loc la 1-3 zile sau 6-12 zile după fătare. Acest ritm de reproducere necesita o alimentație echilibrată, condiții optime de microclimat, material biologic de înaltă valoare, personal de deservire calificat și înlocuirea anuală a femelelor lucrătoare. Prin înțărcarea puilor la 28 de zile, femelele pot realiza în decursul unui an 5-9 fătări. 

Clik aici pentru a afla mai multe despre Iepurele Californian – caracteristică, condiții de întreținere.

Bibliografie:

• Controlul producerii animalelor mici, Bura Marian, Pătruică Silvia;
• Creșterea iepurilor, Ioan Bud;
• Tehnologia creșterii iepurilor de casă, Liviu Șt, Rebreanu.