Iulian Bobocea este apicultorul din Galați, România, pentru care albinele au ajuns a fi parte a vieții sale. De mic copil a învățat cum să le îngrijească, ca ulterior să înceapă de sine stătător o afacere în apicultură.
„În anul 2001 am încercat să fac stupi, lăzi, am înțeles că îmi reușește destul de bine. În toamna anului 2002, tata, apicultor de ani buni, mi-a dat 30 de familii de albine, cu care am și început afacerea. Mă bucur mult că am reușit să moștenesc meseria părinților”.
Fiind practic zilnic la stupină și învâțând tot mai multe despre viața albinelor, peste aproape 2,5 ani a decis să abandoneze jobul pe care îl avea și să-și dedice viața apiculturii.
„În 2005, având aproximativ 50 de familii de albine, am decis că acestea, îngrijite corect, ar putea să asigure un venit decent. Astfel, am lăsat serviciul pentru a le dedica mai mult timp. Cred că, toți apicultorii ar trebui să aibă un serviciu de bază în primii ani, până când reușesc să învețe tot ce este necesar, dar și să-și doteze stupina. Mai ales că, la început sunt și multe pierderi”.
Transformând hobby-ul într-o afacere, a decis că aceasta trebuie gestionată eficient. De aceea, numărul stupilor l-a majorat câte puțin, pe parcurs, în momentul în care se simțea sigur că va putea să îngrijească un număr mai mare.
Astfel, a ajuns la un efectiv de 177 de familii, care, susține apicultorul, îi sunt suficiente pentru a-și întreține familia.
„Totuși, apicultura este o afacere de familie, de aceea, este foarte important ca ai tăi să te susțină. Reușim să îngrijim de albine împreună cu soția, pentru realizarea unor lucrări mai angajăm o persoană, dar faptul că ea e alături este foarte important”.
Iulian Bobocea spune că pentru a avea succes, trebuie să te informezi continuu. Pentru el, la început, sursă de inspirație și informare erau și apicultori din alte țări. Astfel, a început primele vizite la apicultorii din Moldova, iar acum, mii de apicultori îi urmăresc sfaturile.
„Discutând cu apicultorii din Moldova, am fost invitat la aceștia. Mie mi-a părut interesant ceea ce am văzut, de aceea am decis că istoriile și experiența altor apicultori ar trebui cunoscută și de alții. În acest mod, am început a face filmulețe. Cred că ar trebui să împărtășim experiența pe care o avem unul cu altul, în acest mod creștem împreună”.
Cea mai mare recoltă de miere obținută – 107 kilograme de la un stup
„Am învățat totul muncind zi de zi. În timp, am înțeles că, dacă nu stăm pe loc, dar ducem permanent stupii pentru a realiza culesul la diferite specii, pot fi obținute producții foarte bune. Dacă s-a terminat culesul, merg rapid în alt loc. Fac asta tot sezonul, începând de la pomi fructiferi, rapiță, salcâm, până la mentă – ultima specie meliferă. Încep cu cele mai timpurii specii de salcâm, până la cele mai târzii. Tot așa și la tei, încercam să prind 2 zone unde acesta înflorește la interval de aproximativ 10 zile”.
Și pentru floarea-soarelui urmărește câmpurile care înfloresc în perioade diferite.
„Reușim să obținem 80, 90 dar, cel mai mult, am recoltat 107 kilograme de miere de la un stup. Acel an a fost foarte favorabil. Totuși, este posibil de obținut cantități bune de miere doar dacă muncești mult”.
Apicultura este despre mișcare permanentă
„Atunci când mergem în teren, găsim mai multe poziții, e foarte greu să faci alegerea corectă. Până la urmă, alegem acel loc unde florile sunt mai bune, chiar dacă e drum de pământ și e mai greu accesul. Apicultorul trebuie să fie dotat din toate punctele de vedere. Nu trebuie să fie nepăsător, ci să urmărească toată activitatea, să nu rateze orice oportunitate”.
Pentru o producție bună de miere – nu trebuie neglijate tratamentele
„Totul se învață prin experiență. Într-un an, fiind la început, am avut pierderi mari, astfel am înțeles că toate trebuie făcute la timpul potrivit. Am cumpărat peste 40 de familii de albine pentru a-mi restabili stupina, de aceea, având asemenea cheltuieli, am decis că trebuie mai multă grijă. Trebuie să înțelegi ce trebuie să faci, când și cum. Acum este mult mai greu de le îngrijit. Pe timpul când părinții mei erau tineri, nu erau atât de multe boli. Acum totul este diferit, tratamentele se fac tot anul, însă rațional. Acestea trebuie făcute echilibrat, nu distrugând toată colonia de dăunători, așa producem daune și albinelor, ci pentru a o menține sub pragul de dăunare”.
Printre principalele tratamente făcute sunt cele realizate înainte de a începe culesul la rapiță, urmat de un tratament după culesul la salcâm, apoi floarea soarelui.
„Pentru albine cea mai mare problemă este acarianul Varroa, care distruge stupine întregi. Tratamentele trebuie făcute la timp, altfel este foarte greu de-l combătut”.
Apicultorul trebuie să-și promoveze produsele
„Un apicultor de succes este acela care iubește mult ceea ce face. Eu, mereu am cu mine o lădiță de miere în mașină, iar celor curioși sunt gata să le povestesc zile în șir despre albine. Fiecare trebuie să-și promoveze produsele, dar și să producă corect. Trebuie să asigurăm consumatorii cu miere naturală, nu sirop, astfel aceștia capătă încredere în produsele noastre”.
Ce ține de planurile pentru viitor, Iulian Bobocea spune că nu planifică să majoreze numărul familiilor de albine, fiindu-i suficiente cele aproape 180.
„Este foarte multă muncă. Chiar dacă am toate utilajele și aș putea mări numărul, nu vreau să neglijăm calitatea. Nu avem nevoie de mai multe familii de albine, important acestea să le menținem sănătoase. Cred că, un apicultor tânăr ar avea nevoie de circa 3-5 ani pentru a învăța cum să îngrijească albinele și să obțină profit. Le-aș sfătui acestora să înceapă cu 10 familii, pe care să încerce să le mențină sănătoase”.
Apicultura este meseria cu care își poate întreține familia, dar și care a ajuns a fi pasiunea vieții lui.
Comentarii