Mulcirea solului la legume – cum alegem mulciul potrivit

Mulcirea presupune acoperirea suprafeței solului dintre plantele cultivate cu un strat subţire din diferite materiale care împiedică formarea crustei, creşterea buruienilor, evaporarea apei și permite încălzirea mai rapidă a solului.

Materiale folosite pentru mulcire:

• Organice: carton special, frunze, paie, pleavă, rumeguş, compost, turba, mraniţă, material celulozic de la ciuperci, hârtie specială etc.;
• Plastice: P.E. sau P.V.C. nedegradabile (folie neagră, roşie, albă, verde);
• Neţesute: Agryl, Agrotextil sau Geotextil;
• Altele: substanţe petroliere (bitum), folii de aluminiu.

Cum se instalează mulciul

Materialele organice se aştern pe stratul înălţat, de o parte şi de alta a rândului de plante, iar hârtia şi folia se aranjează cu dispozitive speciale pe suprafaţa de teren, în lungul rândurilor de plante, marginile fiind acoperite şi fixate cu pământ.

Cu ajutorul unor dispozitive se deschid (taie) lăcaşuri pentru plantarea răsadurilor. Cel mai utilizat mulci în legumicultură este polietilena cu grosimi de 17–40 microni (mulci anual) sau 50–80 microni (mulci multianual).

Prin comportamentul diferit faţă de radiaţia solară şi terestră se pot utiliza folii pentru mulcire de culori diferite:

• polietilenă transparentă – transmite bine radiaţia solară dar are efect scăzut asupra buruienilor prin mulcire directă, însă are efect foarte bun în cazul utilizării pentru solarizare;
• polietilenă neagră – absoarbe complet radiaţia solară şi terestră, fiind foarte eficientă în combaterea buruienilor, asigurând şi o uşoară creştere a încălzirii solului;
• polietilena tratată termic, de culoare roşie, cărămizie sau verde, absoarbe o bună parte din radiaţia solară utilă în fotosinteză;
• polietilenă albă – efect bun împotriva buruienilor, bună reflecţie a radiaţiei solare şi limitează creşterea temperaturii la nivelul solului.

Cum influențează pelicula de polietilenă utilizată în calitate de mulci solul

• mulcirea cu folie de polietilenă duce la creșterea valorii pH-ului solului faţă de martor şi o scădere faţă de mulcirea cu mraniţă;
• folia metalizată argintie are influenţă favorabilă asupra reducerii conţinutului de nitraţi (la salată);
• activitatea bacteriană a solului este cel mai bine păstrată şi diversificată prin utilizarea mraniţei şi a foliilor de polietilenă argintie şi de culoare verde, dar mai slabă prin folosirea foliei negre;
• mulcirea cu folie are o bună eficacitate împotriva buruienilor, transmiţând foarte bine radiaţia infraroşie ce încălzeşte solul, efectul termic este intermediar între negru şi transparent (plus 4 °C faţă de un sol neacoperit);
• Mulciul din plastic trebuie îndepărtat la sfârşitul fiecărui ciclu de cultură.

Materialele de polietilenă au și dezavantaje, astfel ca alternativă este recomandată alternativa ecologică.

Mulci ecologic ce poate fi utilizat cu succes în legumicultură

• folii biodegradabile – care nu mai necesită îndepărtarea lor din cultură;
• mulciul din hârtie – cunoscându-se 6 feluri de mulci degradabil.

În plus, puteți utiliza și materiale naturale pentru a acoperi solul la creșterea legumelor

• compostul de grădină, bălegar bine maturat – mraniţă;
• producţia secundară agricolă ca paie de cereale, hrişcă şi leguminoase pentru boabe;
• rumeguş sau tălaş.

Coceni (strujeni) de porumb mărunţite de 5–8 cm. Resturile vegetale au acţiuni alelopatice în rezultatul descompunerii, reprimând buruienile.

Solul acoperit cu mulci toată vara rămâne destul de răcoros. Mulciul se încălzeşte repede, în care activ se petrec procesele de nitrificare şi eliberarea altor elemente, care pe canale se mişcă spre rădăcini.

Acizii pentru dizolvarea mineralelor sunt eliminaţi de rădăcini şi microorganisme.

Citește și despre Bolile la tomate – cum le deosebim și prevenim.

Tipuri de mulci organic utilizate la culturile legumicole

Compostul de grădină în calitate de mulci

Are reacţie neutră, este „lider” între „mulcitori” chiar mai bun decât bălegarul. Conţine substanţe hrănitoare, mai ales fosfor, îmbunătăţeşte
structura solului, apără de supraîncălzire sau răcire excesiv (îngheţ).

Compostul de grădină poate avea un conţinut ridicat de lignit (de exemplu, dacă conţine şi rumeguş de lemn) are în mediu un raport de carbon / azot de 10–20 în cazul resturilor vegetale de legume şi de 15–25 în cazul resturilor vegetale de gazon cu un conţinut ridicat de apă şi se descompune foarte rapid.

Bălegarul bine maturat

Reacţie slab alcalină (de multe ori se preferă în combinaţie cu paie măcerate) – în calitate de strat de mulcire se înglobează în pământ pentru a nu
pierde substanţele nutritive, în primul rând azotul.

Este un îngrăşământ foarte eficient care se foloseşte în mod deosebit în legumicultură, în răsadniţe, sere şi în câmp.

Bălegarul maturat conține: 14% materii organice, 0,98% N, 0,58% P2O5, 0,90% K2O, 0,88% CaO. Cantitatea care se utilizează la hectar variază între 20 şi 60 tone.

Paie mărunţite pentru mulci

Prin descompunere absoarbe azotul din substrat. Ca strat de mulcire este foarte bun, dar trebuie să ţinem cont că conţine şi buruieni cu seminţe.

Pentru a exclude/reduce acest risc este necesar ca paiele înainte de a fi împrăştiate să fie scuturate pe o folie, dar să nu le vânturăm.

Raportul carbon/azot constituie 100:1, optim fiind cca 20:1. Pentru descompunerea unei tone de paie este necesar de adăugat 8–10 kg de azot, pentru a se asigura hrana microorganismelor, care le descompun sau tratarea stratului de mulci cu biopreparate obişnuite în baza microorganismelor eficiente.

Turba pentru mulci

Fie că provine din turbărării coborâte fie că din turbărării ridicate dispune de reacţie acidă. În calitate de mulci protejează solul de razele soarelui, păstrează umiditatea.

Sub stratul de turbă nu se formează crustă şi datorită culorii închise a materialului regimul de temperatură este apropiat de cel optim pe timp de vară.

Mulciul turbă nu este indicat pentru o mulcire totală şi se foloseşte pentru culturile/plantele iubitoare de soluri acide (acidofile).

Bibliografie: Bunele practici în legumicultură în contextul schimbărilor climaterice. Autori: Tatiana NOVAC, doctor în știinţe agricole. Anatolie FALA, doctor în știinţe biologice.
Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole. Vladimir CONOVALI, doctor în știinţe agricole. Eugeniu ŢURCAN, magistru în agricultură.