Mușețelul (Matricaria chamomilla), este o plantă anuală, erbacee, din familia Asteraceae, considerată una dintre cele mai vechi și valoroase specii medicinale, acțiunea sa terapeutică fiind cunoscută încă din cele mai vechi timpuri.
Principiul activ este asigurat de uleiul volatil, sintetizat în florile tubulare, de culoare albastră, cu gust amărui și miros caracteristic. Conținutul variază între 0,30 și 1,50%.
Mușețel – beneficii
Valoarea terapeutică se datorează complexului de compuși chimici, sintetizați atât în florile tubulare, cât și în cele ligulate.
În stare proaspătă, materia primă de mușețel se folosește pentru obținerea de uleiuri eterice, tincturi, extracte, fluide, iar în stare uscată pentru ceaiuri, tincturi, soluții igienice etc.
Mușețelul prezintă acțiune antiflogistică și antispastică datorită chamazulenelor, bisabololului, derivaților poliinici, flavonelor și cumarinelor, precum și acțiune antiseptică, anestezică, antialergică și cicatrizantă.
Intern este folosit ca sedativ, carminativ, diuretic, spasmolitic, antihistaminic, stomahic, tonic amar. Extern este folosit ca antiinflamator și cicatrizant.
Mușețelul – sfaturi la cultivare
Semințele de mușețel sunt semănate direct în câmp. Acestea trebuie să fie sănătoase, cu o germinare de cel puțin 80%.
Pregătirea terenului înainte de semănatul mușețelului
Specialiștii menționează că tipul de sol nu influențează conținutul de subtanțe active. Mușețelul crește bine pe orice sol, preferând solurile cu pH de 7,3—8,1 și are pretenții reduse față de climă.
Totuși, pentru o cultură bună se recomandă parcele curate de buruieni, cu soluri fertile și structurate, de tipul cernoziomului carbonatic și soluri aluvionare.
Mușețelul poate fi cultivat și pe sărături, unde se acumulează o cantitate mare de ulei volatil, dar este sărac în azulene și mai bogat în bisabolol și farnesen.
Mușețelul poate fi cultivat în asolament după cereale și leguminoase, însă, precum am specificat, pe un teren curat de buruieni. Nu se recomandă cultivarea mușețelului după floarea-soarelui sau porumb.
Cel mai bine mușețelul crește și se dezvoltă după leguminoase boabe, borceaguri, păioase sau muștar.
Deși este o specie anuală, mușețelul poate să rămână pe același loc timp de 2—3 ani. Totuși, pentru a reduce posibilele riscuri, se recomandă rotația culturii de 4-5 ani.
Arătura (de circa 25 cm) se face după recoltarea plantei premergătoare. Terenul se nivelează și se grapează. Înainte de semănat, se lucrează cu combinatorul și se tăvălugește, procedeu ce trebuie repetat și după semănat.
La pregătirea patului germinativ, se iau în considerare o bună nivelare, mărunțire și tasare.
Când se seamănă mușețelul?
Perioada de semănat se stabilește pentru fiecare zonă de cultură în parte. În general, recomandat este semănatul cu cel puțin 1,5 luni înainte de îngheț, dacă plantele beneficiază de toate condițiile pentru o răsărire și o dezvoltare normală.
Mușețelul semănat în septembrie, în sol bine pregătit, după o ploaie, răsare în 8—10 zile și până la intrarea în iarnă poate forma o rozetă viguroasă.
Semănatul mușețelului în pragul iernii se poate face numai în zone cu ger continuu iarna, iar perioada din primăvară este indicată numai pentru zonele umede și răcoroase.
Pentru semănat se pot utiliza semănători universale, adaptate pentru semințe mici, cu o distanță de 50 cm între rânduri și cu o normare a seminței de 2-5 kg/ha.
Pentru a evita formarea crustei, se recomandă tăvălugirea culturii cu tăvălugul inelar. După ce se formează rândurile, se realizează controlul buruienilor prin prașile și plivit.
La înființare se aplică 15-20 t/ha de gunoi de grajd concomitent cu afânarea adâncă a solului (deoarece mușețelul reacționează activ la fertilizarea organică) și fosfați naturali, în cantitate de 40-50 kg/ha P2O5.
Îngrijirea mușețelului
Una dintre bolile cu care vă puteți confrunta la cultivare este mana mușețelului. Pentru a menține o cultură sănătoasă și o recoltă care să corespundă standardelor, se recomandă tratarea în vegetație cu produse pe bază de cupru (cele admise în agricultura ecologică).
Pentru prevenirea atacului altor boli, cum ar fi putregaiul alb, se recomandă respectarea recomandărilor privind asolamentul, igiena culturală, respectarea densității și fertilizarea echilibrată.
Pentru îmbunătățirea sănătății plantelor, pot fi utilizate și alte preparate biologice admise în agricultura ecologică.
Ce ține de irigare – în faza de încolțire a semințelor, cultura are cerințe majore față de irigare, în faza de creștere acestea sunt moderate și reduse în faza de înflorire.
Recoltarea mușețelului
Florile de mușețel se culeg în zile însorite, în timpul prânzului când florile ligulate au poziție perpendiculară pe capitul și când 50% din florile tubuloase sunt deschise.
Recoltarea este dificilă, necesită un volum mare de forță de muncă, deoarece florile se deschid aproape în fiecare zi în perioada de înflorire maximă (lunile mai, iunie, iulie).
Este recomandat ca recoltările să se facă o dată la 2-3 zile, dacă se întârzie, o parte din florile tubuloase se scutură. Se recoltează manual direct cu mâna sau cu recoltatorul metalic prevăzut cu un pieptene.
Pentru ceaiuri, se recomandă ca inflorescențele să aibă un pețiol de 2 cm. Dacă mușețelul este recoltat pentru obținerea de ulei volatil, atunci se poate recolta și cu o mașină de recoltat furaje.
Materia primă se recoltează în zile senine și calde, după ce s-a ridicat roua, pentru ca inflorescențele să acumuleze ulei volatil la nivel maxim.
Procesarea și ambalarea mușețelului
Uscarea mușețelului poate fi făcută în mod natural, plasând inflorescențele pe stelaj, în strat subțire, în încăperi curate, bine aerisite, unde lumina nu pătrunde direct. Uscarea pe ciclu natural durează 4-7 zile.
Uscarea artificială se poate realiza în uscătoare cu aer, la temperatura recomandată de 30-35°C.
Ambalarea și păstrarea – imediat după uscare, florile se pun în lăzi de carton fără a le presa, la o umiditate a încăperii de maximum 12%. Termenul de păstrare este de 3-5 ani.
V-ar putea plăcea și articolul Isopul – beneficii, sfaturi la cultivare.
Sursă foto: canva.com.
Comentarii