Redacția belgiană „Mondiaal Nieuws” a prezentat un articol detaliat privind situația pe piața terenurilor din România, unde, spre deosebire de Ungaria sau Polonia, nu au existat niciodată restricții privind cumpărarea terenurilor agricole de către străini.
În curând, nu va mai fi teren de cumpărat
Frank Depotter, producător de cartofi din Belgia, a cumpărat, în anul 2018, în România 28 de hectare de teren cu 140 de mii de euro, iar cu un an mai devreme a achiziționat teren în valoare de 600 de mii de euro.
„Am cumpărat deja două mii de hectare. „Trenul terenului” pleacă, iar eu nu vreau să ratez asemenea ocazie. Am plătit pentru înregistrarea acestor parcele, iar după moartea proprietarului, acesta îmi va aparține mie” a spus fermierul.
Reconstituirea dreptului la proprietate pe terenurile agricole în anul 1989, a dus la segmentarea suprafeței, astfel pământul a fost împărțit în porțiuni mici de circa 2 hectare. O bună parte din acestea nu au fost introduse în cadastrul funciar, din cauza suprafețelor prea mici. La fel, acestea nu pot fi subvenționate de către stat.
Dar acum, după cum rezumă agenții imobiliari danezi, este în curs de desfășurare un proces de restructurare, în timpul căruia fermele mici se integrează în mai mari și mai profitabile.
Frank Depotter a sosit în România în 2007, când țara tocmai a aderat la UE. Acesta susține că în mare parte pământul nu era utilizat de către fermierii locali. După ce a început a prelucra, proprietarii veneau singuri pentru a vinde sau oferi în arendă suprafețele sale.
În 2016, acesta deja cumpărase un complex de prelucrare a cartofilor de la o companie italiană bine-cunoscută. Și acum angajații împachetează cartofi în cutii și îi trimit către un lanț de supermarketuri.
„Oamenii pe care i-am angajat nu au mijloace să-și cultive parcelele. Prin urmare, am închiriat terenul lor. Am un acord cu proprietarii: mai întâi arendez terenul pe un termen de două luni, astfel dobândesc dreptul prioritar de a-l cumpăra și respectiv, îl cumpăr. Dacă găsesc o persoană care își vinde terenul, nimic nu mă împiedică să fac o înțelegere”, a spus Frank Depotter.
Timp de 10 ani, acesta vrea să răscumpere tot pământul pe care îl arendează. Fermierul are dreptul prioritar de a cumpăra terenurile închiriate: proprietarii pot vinde terenul altor persoane numai dacă arendatorul refuză să-l cumpere.
Nu numai fermierii, ci și companiile de investiții cumpără teren
Una dintre acestea este „FirstFarms” din Danemarca, care susține know-how-ul danez de a face culturile profitabile pentru proprietari. Ei consideră oportunitățile de investiții în Europa de Est ca o prioritate datorită salariilor mici, prețurilor scăzute, dar care sunt în creștere și interesului motivat politic de a produce bioenergie.
În termeni simpli, compania este angajată în consolidarea terenurilor. Aceasta dorește timp de 2 ani să extindă suprafața de teren prelucrată de la 4 la 8 mii de hectare.
„Doar românii disperați, care nu au bani să cumpere terenuri, numesc aceste tranzacții speculații de terenuri. Acestea erau făcute de germani și italieni, care cumpărau rapid și ieftin terenuri în anii nouăzeci prin diferite scheme dubioase”, a spus cartograful companiei.
Compania „FirstFarms” a fost creată de un fost bancher danez, care în 2006 a atras 63 milioane de euro investiții în Slovacia, România și Ungaria. Cota de control aparține altor companii de investiții daneze.
Constantin Ureche este un fermier care deține o suprafață de 28 de hectare, ce se învecinează cu terenurile „FirstFarms”. El spune că vecinul său, a oferit companie „FirstFarms” un hectar de pământ și a primit în schimb 3 hectare mai aproape de casă.
„Uneori cumpărăm terenuri nu pentru a cultiva, ci pentru a le schimba peste ceva timp, acestea sunt ca o monedă de schimb. Aceste 3 hectare sunt mai puțin importante pentru noi decât 1 hectar care extinde zona noastră consolidată”, a explicat reprezentantul companiei.
Constantin Ureche are o experiență total diferită cu „FirstFarms”. Acesta a explicat că danezii au efectuat prima curățare a canalelor de irigare din ultimii 20 de ani. Și fără consimțământul acestuia, au pompat toată murdăria pe terenul său. Reprezentanții companiei „FirstFarms” au declarat reporterilor că fermierul ar putea împrăștia ca îngrășământ acest mâl. Însă, fermierul nu dispune de tehnica necesară, deci de 2 ani nu prelucrează 1 ha din suprafața sa, deoarece dispune doar de un tractor vechi din 1993.
„Au introdus taxe peste tot! Băncile nu ne dau împrumuturi, cu excepția celor ce oferă 12% pe an, în timp ce străinii primesc împrumuturi în băncile lor la 2%. Ei cumpără toate terenurile, stimulând creșterea prețurilor pentru pământ și reduc prețul cerealelor. Primesc o sutime din subvențiile pe care le primesc investitorii, iar prețurile pentru tehnică, pentru reparația acesteia, îngrășăminte sunt foarte mari! De ce nu cedez? Pentru a nu fi sclav în țara mea”, a declarat un alt fermier.
Dintre fermierii români se dezvoltă doar unități
Fermierii români cresc culturi pentru boabe, în primul rând, pentru că sunt în cerere pe piețele de export.
„Companiile străine achiziționează și exportă cereale. Dar România cumpără produse finite de la alte companii. Nu-i oare stupid? Prin urmare, ne-am decis să nu vindem recolta noastră companiilor străine, ci să o prelucrăm în țară. Datorită subvențiilor acordate tinerilor agricultori din bugetul european, construim o fermă modernă pentru animale. Am propus și altei ferme de vite din România să se alăture. A apărut ideea de a crea o cooperativă și de a vinde produse lactate finite. Acum două săptămâni am început producerea. Astfel, și românii vor deveni autoritari, dar încet”, a spus Vlad Roșca.
Acesta are doar 24 de ani, vârstă rar întâlnită printre fermierii români, deoarece doar 7% din aceștia au vârsta de până la 35 de ani. Însă prețurile cresc rapid, iar fermierii locali nu au putere de cumpărare.
„Companiile internaționale concentrează terenul agricol, iar viabilitatea sectorului rural este în scădere, modelul european de „agricultură de familie” dispare și tinerii nu au acces la crearea unei ferme”, se afirmă într-un studiu recent realizat de Institutul Internațional (o organizație analitică înființată la Amsterdam în 1974).
În Uniunea Europeană, 84% din ferme sunt deținute de familii, în timp ce în România 99%. Dar jumătate dintre ele au teren atât de mic încât nu sunt eligibile pentru subvenții. Companiile agricole, care în UE reprezintă 3% din numărul total de ferme, dețin jumătate din teren și primesc 70% din subvenții.
În România astfel de companii reprezintă 0,4% din numărul total de ferme. Conform acestui indicator, România este cea mai contrastantă țară din UE. Iar o treime din terenul agricol este deținut de investitorii străini.
Dureros….!