Vitalie Adajiu este un fermier din raionul Briceni, care și-a propus să investească într-o afacere în domeniul zootehnic, pentru că avea speranța că aceasta îi va asigura un venit acasă. Dar realitățile cu care s-a confruntat l-au făcut să analizeze și să caute surse de finanțare. Chiar dacă ferma de ovine este o activitate pe care o dezvoltă de mai mulți ani, acum se gândește să investească într-o livadă care ar fi o afacere mai sigură pentru el și familia sa.
Numeroasele probleme cu care se confruntă sectorul zootehnic de la noi, printre care lipsa muncitorilor, lipsa unei piețe de desfacere stabile l-au făcut să-și regândească afacerea.
„Avem prea multe probleme, pornind de la lipsa brațelor de muncă, nu avem unde vinde marfa, nu are cine să o cumpere și șirul poate continua. Cred că am vreo 15 ani de când mă ocup cu creșterea ovinelor. La moment avem 300 de oi, dar am avut și mai multe. Când am început afacerea aveam speranțe mari, pentru că puteam să vând și pieile și carnea era solicitată. Acum însă situația este foarte complicată”.
Pentru că avea nevoie de tehnică nouă, modernă pentru prelucrarea pământului a decis să participe la un concurs de granturi.
„Pe lângă ferma de oi, mai prelucrăm și vreo 10 ha de pământ pe care cultivăm porumb, lucernă, grâu, soia. Aveam nevoie de tehnică și am decis să particip la un concurs organizat de un proiect de la noi. Banii pe care i-am obținut au fost un mare ajutor pentru noi. Tractorul fiind nou putem să realizăm mai multe lucrări cum ar fi aratul, semănatul. Desigur că avem nevoie și de utilaje, dar sperăm că în viitorul apropiat să putem să cumpărăm măcar unul”.
Deși afacerea cu ovine nu merge așa cum și-ar fi dorit, totuși producătorul nu se lasă bătut și ne-a spus că se gândește să planteze o livadă.
„Cea mai mare problemă este că nu avem unde să vindem producția, de crescut noi creștem, dar când ajungem să vindem chiar nu avem cui. Lucrăm singuri și ne este foarte greu. Nimeni nu vrea să lucreze cu 2-3 mii de lei. Cred că dacă lucrurile o să continue așa am să fiu nevoit să vând ferma și să rămân doar cu pământul. Statul nu se interesează de soarta noastră, nu ne ajută cu nimic. În satul nostru au mai rămas câțiva tineri și aceștia cu gândul la plecare. Nu mai vorbesc de tineri care să facă afaceri, suntem câțiva în regiune, care cu greu ne descurcăm. Oamenii își doresc să cumpere și carne și brânză, dar posibilitățile sunt limitate. Vin și mai cumpără cei care ne cunosc, știu calitatea produsului nostru”.
Dacă statul s-ar implica și ne-ar ajuta să putem vinde carnea, cred că am putea să mai rezistăm cât de puțin, dar așa nu vedem soluții. Satele au rămas pustii și noi pentru cine să lucrăm, se întreabă Vitalie Adajiu.
„Ne gândim că, în cazul în care nu reușim să găsim o soluție cu ovinele vom renunța și ne vom concentra pe prelucrarea pământului, poate chiar să plantăm o livadă. Să procurăm ceva utilaje, pentru că nu le avem pe ale noastre, de obicei le împrumutăm”.
Pe finalul discuției, Vitalie Adajiu ne-a spus că unica posibilitate este ca statul să elaboreze politici de susținere a tinerilor care muncesc și își doresc să lanseze afaceri.
„Tinerii care muncesc în agricultură au nevoie de susținere din partea statului, mulți sunt dezamăgiți. Cu regret, nu suntem invitați și nu participăm la ședințe ca să spunem care sunt problemele cu care ne confruntăm. Se pare că noi cei care lucrăm în sectorul zootehnic nu contăm. Dacă cei care lucrează în alte domenii pot beneficia de suport, noi cei din zootehnie nu beneficiem de nici un ajutor. Sperăm că dacă vom planta o livadă vom avea mai mult noroc”.
Dar de ce ovinele nu merg? Probabil la Nord?