China a avut o primă creştere rapidă în agricultură în perioada reformelor din perioada 1978-1984.
În timp ce colectivizarea din agricultură, nu a fost în general considerată ca o bună strategie pentru dezvoltarea agricolă şi rurală, au existat totuşi anumite politici în conformitate cu colectivizarea, de exemplu: în educaţie, sănătate, dezvoltarea infrastructurii rurale şi a tehnologiilor agricole, care a pus bazele pentru o creştere rapidă, viitoare, în agricultură.
Perioada comunistă cea mai grea pentru poporul chinez a fost în anii ’60’. Din 1961 şi până în 1978 randamentele la producţia de cereale, a crescut în China de la 1,2 la 2.8.tone/ha. Ulterior randamentele au crescut de la 2.8 la 5.4 tone/ha.
Factorul politic major a fost acordarea de stimulente şi drepturi fermierilor individuali pentru cultivarea terenurile şi pentru creşterea veniturilor din agricultură. A existat o latură egalitară în aceste reforme, fiecare gospodărie primind cotă egală de teren de aceaşi fertilitate iar beneficiile au fost pe masură.
Începând din 1984, creşterea anuală a agriculturii în PIB a fost aproximativ 3 – 4 la sută. Motorul principal al creşterii agricole în această perioadă a fost forţa de muncă intensivă, schimbările tehnologice – în special, utilizarea de soiuri moderne şi a informaţiilor, îngrăşamintele chimice şi irigarea. Creşterea a fost susţinută de investiţii publice în infrastructura rurală, în cercetare şi dezvoltare tehnologică.
Creşterea rapidă a agriculturii a avut loc în contextul schimbării structurale semnificative în economia Chinei. În timp ce agricultura a reprezentat mai mult de 35 la sută din PIB în 1970, aceasta a scăzut la 15 la suta în anul 2004.
Creşterea veniturilor şi urbanizarea au fost printre forţele motrice pentru schimbări semnificative în nivelul şi modelul de consum alimentar. Sectorul agricol a diversificat producţia pentru a satisface cerinţele în schimbare alimentară. Consumul de carne (carne de porc şi de pasăre), a creat o cerere mai mare pentru furaje concentrate (porumb şi soia) iar consumul de produse de acvacultură a însemnat, de asemenea, o creştere foarte rapidă.
Ca urmare a liberalizării comerţului şi a pieţei, asistăm, în general, în China, la o trecerea treptată de la producţia de materii prime agricole, spre procesare şi distribuţie de produse agroalimentare horticole, animaliere şi de pescuit. Politica comercială şi reformele, în cursul de schimb, au dat un impuls producţiei agricole pentru export. Valoarea exporturilor în PIB a crescut de la 6 la sută în 1980 la 36 la sută în 2004 iar valoarea exporturilor nete agricole a crescut de 100 de ori în cele două decenii.
Sursa: gazetadeagricultura.info
Comentarii